Asupra recursului de faţă, instanţa reţine următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 8008/2012 a Judecătoriei Sibiu, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea M C. în contradictoriu cu intimata DGFP a judeţului Sibiu, Agenţia Naţională.
Din actele de executare silită rezultă faptul că Oficiul Financiar Ch. Sud Germania a emis, la data de 10.02.2011, pe numele contestatoarei, decizia de tragere la răspundere a acesteia, în calitate de administrator al S.C. I. M. R. SRL. Ulterior, autoritatea fiscală din Germania a transmis către organele fiscale române cerere de recuperare a creanţelor fiscale nr. DE_RO_S1316RO1200036, prin care se solicită sprijin în vederea recuperării creanţelor stabilite în Germania, pentru persoana fizică M. C.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 17810 Cod Procedură civilă, potrivit cărora, la cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.
Intimata, în calitate de autoritate solicitată, a demarat procedura executării silite, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 145 Cod procedură fiscală a procedat la emiterea somaţiei nr. 323010021405724/2012, la care a fost anexat titlul executoriu 323010012996410/25.07.2012.
Prin contestaţia la executare s-a solicitat, aşa cum s-a reţinut anterior, lămurirea în ceea ce priveşte calitatea contestatoarei, existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei pretinse de intimată şi în consecinţă să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate împotriva sa.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17814 Cod procedură fiscală, litigiile cu privire la creanţă, la titlul executoriu iniţial se soluţionează de instanţa statului solicitant.
În concluzie, contestatoarea are posibilitatea de a contesta titlul executoriu emis de autoritatea fiscală germană conform legislaţiei germane. Instanţa română nu poate analiza valabilitatea titlului executoriu emis de autoritatea fiscală germană.
Doar împotriva modului în care autoritatea română, în calitate de autoritate solicitată, a înţeles să recupereze creanţa, la cererea autorităţii solicitante, debitoarea poate formula contestaţie la executare, conform prevederilor OG nr. 92/2003.
La întocmirea actelor de executarea silită, intimata a respectat dispoziţiile legale în materie, neexistând nici o cauză de natură a atrage nulitatea acestora.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 şi urm. Cod procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 399 şi urm. Cod procedură civilă, va dispune respingerea contestaţiei al executare, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat în termen recurs, contestatoarea M. C. care a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea contestaţiei sale la executare şi anularea formelor de executare silită.
Recurenta a invocat nelegalitatea sentinţei deoarece în cauză nu erau incidente prevederile art.178 indice 14 C. p. fiscală, astfel că instanţa de fond nu a soluţionat fondul cauzei, respectiv titlu emis de DGFP Sibiu.
S-a invocat că nu i-a fost comunicat titlu iniţial astfel că erau incidente prevederile art.145 alin. l C. p. fiscală, iar somaţia trebuia să fie însoţită de un exemplar al titlului executoriu respectiv cel emis de autoritatea germană dar şi propriul titlu.
S-a invocat de asemenea că titlu executoriu emis de DGFP Sibiu nu conţine elementele prevăzute de art.178 indice 12 C. p. fiscală.
În drept s-au invocat prevederile art.312 alin. l şi 2 C. p. civilă art.178 ,145,85 C. p. fiscală.
Intimatul DGFP Sibiu prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului deoarece obligaţiile fiscale ale recurentei debitoare au ajuns la scadenţă iar aceasta nu le-a achitat.
În drept s-au invocat prevederile art.115,242 C. p. c. şi C. p. fiscală.
Analizând recursul în limita motivelor invocate cât şi din oficiu , instanţa va statua astfel:
Raportul juridic dedus judecăţii vizează contestaţia la titlu formulată de debitoarea M. C. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a Judeţului Sibiu, prin care s-a solicitat lămurirea titlului executoriu nr. 323010012996410 din 25.07.2012 în ceea ce priveşte calitatea debitorului, existenţa întinderea şi valabilitatea creanţei pretinse şi anularea formelor de executare, creanţa fiind certă,lichidă şi exigibilă.
In fapt Oficiul Financiar Ch. Sud Germania a emis pe numele contestatoarei recurente M. C. în 10.02.2011 Decizia de tragere la răspundere, în calitate de administrator la SC I. M. R. SRL pentru suma de 16.281,06 Euro.
Autoritatea fiscală din Germania a transmis către organele fiscale cererea de recuperarea a creanţelor fiscale nr. DE RO S136RO1200036 pentru persoana fizică M. C., iar pentru că aceasta nu le-a achitat la scadenţă s-a demarat procedura executării silite şi s-a emis şi comunicat somaţia însoţită de titlu executoriu nr. 323010012996410/25.07.2012.
Conform art.8 din 2010/24/UE la cererea autorităţii solicitante (Germania în speţă) notifică destinatarului toate documentele, însoţite de un formular tip şi un titlu uniform.
Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare atâta vreme cât creanţa şi titlu sunt contestate în statul membru solicitant conform art.11 al direcţiei iar Statul solicitant Germania a transmis MFP prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cererea de notificare, titlu respectiv, decizia de tragere la răspundere conform art.5 din Dir. 2008/55/CEE deoarece creanţa viza impozit pe cifra de afaceri, majorări de întârziere şi dobânzi pentru perioada 2003-2009.
Recurenta a luat la cunoştinţă de decizia de tragere la răspundere la data de 30.07.2012 şi are posibilitatea atacării ei la Oficiul Financiar din Germania în termen de l lună de la comunicare însă atacarea acesteia nu împiedica executarea .
Faţă de petitele contestaţiei la executare, rezultă că în cauză recurenta a contestat şi titlul emis de DGFP Sibiu, iar instanţa de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art.145 alin 1 C. p. fiscală, motiv pentru care devin incidente prevederile art.304 pct.3, 312 pct.6,7 C. p. c. şi a art. 20 din L.554/2004 şi ale Directivei 2010/24/UE şi a Reg. UE nr. 1189/2011, motiv pentru care se va casa cu trimitere S.c. 8008/2012 a Judecătoriei Sibiu, la aceeaşi instanţă.
