Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X, la data de 30.01.2015, contestatorul M.O. a formulat în contradictoriu cu intimata S.F.O. contestaţie la executare, împotriva actelor de executare silită constând în somaţia nr. 25/40/2/2015/7146 din data de 20.01.2015 şi titlul executoriu nr. 200387/20.01.2015, emise în dosarul de executare nr. 4337603/862 al S.F.O., solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. X şi anume a somaţiei şi a titlului executoriu anterior menţionate, precum şi întoarcerea executării constând în restituirea sumei reţinute, actualizată cu rata inflaţiei la data restituirii efective şi a restabilirii situaţiei anterioare executării.
În motivarea cererii a arătat că prin somaţia nr. 25/40/2/2015/7146 din 20.01.2015 şi titlul executoriu nr. 200387/20.01.2015 emise pentru M.O., comunicate la data de 20.01.2015 în dosarul de executare nr. 4337603/862 al S.F.O., au fost înştiinţaţi asupra executării silite pornite.
Mai arată că în primul rând, somaţia şi titlul executoriu au fost emise pentru debitorul M.O., deşi după ce reiese din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 12431/101/2013, C.L.O. a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi întârziere până la adoptarea proiectelor de hotărâre nr. 13/16.01.2013 şi nr. 145/11.12.2013.
Apoi, termenul de plată si anume de 15.01.2015 specificat în titlul executoriu este un termen anterior emiterii actelor de executare silită, respectiv 20.01.2015. În titlul executoriu nu se specifică natura obligaţiei şi nici modalitatea de calcul a sumei înscrise şi a vreunei perioade.
Mai mult decât atât, precizează că deşi avea un termen de 15 zile pentru achitarea obligaţiei şi apoi trebuiau continuate măsurile pentru executarea silită, la data de 22.01.2015 s-a procedat la înfiinţarea popririi prin adresa înregistrată la nr. 884/22.01.2015, iar în data de 26.01.2015 s-a procedat la reţinerea sumei în mod urgent, deşi după cum a menţionat, pornirea executării a avut loc abia la data de 20.01.2015.
Pe lângă toate aceste aspecte de nelegalitate a actelor de executare silită şi a măsurilor de executare, susţin faptul că S.F.O. nu deţinea calitatea necesară pentru urmărirea şi ducerea la îndeplinire a titlurilor executorii constând în hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. X, întrucât în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în situaţia în care în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii, debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, le cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Conform alin. 5 al aceluiaşi articol, în lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului de 3 luni, compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, iar în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.
Astfel, singura instituţie îndrituită a verifica punerea în executare a titlului executoriu şi a efectua un eventual calcul al sumei ce se datora statului, era instanţa de judecată, întrucât după cum prevede art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ. Nu în ultimul rând este de menţionat faptul că, la data emiterii acestor acte de executare silită, titlurile executorii constând în hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. X, şi-au pierdut puterea executorie întrucât C.L. a pus în executare cele dispuse de către instanţa de judecată şi a adoptat proiectele de hotărâre nr. X şi nr. X, fiind emise astfel HCL nr. X şi nr. X.
În consecinţă, având în vedere faptul că, s-a procedat în mod urgent la reţinerea sumelor înscrise în somaţie, arată că este necesar ca instanţa de judecată să dispună şi asupra întoarcerii executării şi a restabilirii situaţiei anterioare executării, în sensul de a li se restitui sumele reţinute, actualizate cu rata inflaţiei la data restituirii efective, pentru motivul că S.F.O. Orşova nu deţinea competenţa necesară a efectuării calcului sumei datorate, acest fapt fiindu-le şi adus la cunoștință prin adresa nr. 698 din 19.01.2015.
Cererea nu a fost motivată in drept.
In dovedire a depus: somaţia şi titlul executoriu contestate, adresele nr. 884/22.01.2015 şi nr. 945/23.01.2015, extrasul de cont din data de 26.01.2015, hot jud. pronunţate în dosarul nr. X, HCL nr. 44/2014, HCL nr. 79/2014, adresa nr. 698/19.01.2015.
Intimata legal citata a depus prin serviciul registratura la 02.03.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate.
In fapt a arătat ca, contestatoarea contesta formele de executare întreprinse in dosarul de executare nr. 4337603/862 respectiv somaţia si titlul executoriu emise in 20.01.2015 solicitând anularea acestora si întoarcerea executării fără a aduce argumente temeinice in sprijinul celor solicitate, concluzionând ca SFO nu deţine competenta necesara efectuării calculului sumei datorate si a executării silite .
In primul rând , somaţia contestata a fost emisa in baza unei hotărâri judecătoreşti respectiv sentinţa civila 1090/26.03.2014 pronunţata de X in dosarul nr. X, definitiva si irevocabila prin Decizia Curţii de Apel X , sentinţa care constituie titlu executoriu si prin care s-a dispus plata unei amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere , începând cu data de 05.01.2014 si pana la adoptarea Proiectelor de HCL nr. 13/16.01.2013 si nr. 145/11.12.2013 . Aceasta sentinţa a fost transmisa pentru punerea in aplicare prin executare silita către SFO X de către instanţa emitenta (instanţa competenta pentru punerea in executare silita ) fiind înregistrata la organul de executare sub nr. MH 200177/23.12.2014. Pentru punerea in aplicare a dispoziţiilor cuprinse in titlul executoriu, organul fiscal, prin adresa nr. MH 200019/05.01.2015 înregistrata la C.L.O. sub nr. 6/06.01.2015 si la UATO sub nr. 61/06.01.2015 , a solicitat informaţii cu privire la data adoptării celor doua proiecte de hotărâre , din răspunsul primit cu adresa nr. 358/13.01.2015 rezultând faptul ca cele doua proiecte au fost adoptate in 30.09.2014 respectiv 18.12.2014 . Din acest răspuns rezulta foarte clar ca amenda de 20% urma sa fie calculata pentru perioada 05.01.2014-18.12.2014 ( prin Referatul înregistrat sub nr. MH200317/ 16.01.2015 a fost calculata suma totala de 60.870 lei ) . Ca urmare, in data de 20.01.2015 a fost emisa somaţia nr. 25/40/2/2015/7146 însoţita de titlul executoriu nr. 200387 din aceeaşi data , in cuprinsul acestuia din urma fiind menţionat ca document in baza căruia a fost individualizata suma de plata sentinţa nr. 1090/26.03.2014, ambele documente fiind comunicate si înregistrate atat la CLO ( 42/20.01.2015) cat si la UATO ( 750/ 20.01.2015) . Potrivit art. 149 , alin. 11) si următoarele din Codul de procedura fiscala, republicat, conform cărora ” Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare…”, organul de executare a dispus aplicarea acestor prevederi in sensul înfiinţării popririi asupra conturilor deschise doar la Trezoreria Orşova (nu si pe conturile deschise la alte unităţi bancare deși potrivit art. 142, alin 3 “in cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silita prevăzute de prezentul cod” ) prin adresa nr. MH 200464/ 22.01.2015 comunicata si înregistrata la contestatoare sub nr. 884/22.01.2015.
In al doilea rând, in urma comunicării adresei de înființare a popririi către T.O., aceasta.conform OG 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executoriii si a OMFP nr. 2336/2011, a transmis cu adresa nr. MH 369056/23.01.2015 anexa nr. 1 , contestatoarea completând Anexa nr. 2 in care a indicat sumele ” care se indisponibilizează din disponibilităţile/creditele bugetare deschise si neutilizate existente in conturi la data de 23.01.2015 “, suma comunicata fiind de 64.650 lei (60.870 lei rezultata din sentinţa nr. 1090/26.03.2014 si 3.780 lei rezultata dintr-o poprire anterioara pentru sentinţa nr. 1050/24.03.2014 ) , astfel ca prin întocmirea si completarea acestei anexe a fost de acord cu indisponibilizarea si plata către bugetul statului a sumelor comunicate; in situaţia in care nu ar fi fost de acord si nu ar fi avut credite deschise si neutilizate , anexa nr. 2 ( obligatorie de completat conform legii) ar fi fost comunicata pe zero respectiv fără sume de indisponibilizat .
A mai arătat în al treilea rând, că, contestatoarea face o interpretare eronata a art. 24, alin. 4) din Legea nr. 554/2004 susţinând ca singura instituţie îndrituita a efectua un calcul al sumei care se datora statului era instanţa de judecata . Prin aceasta se recunoaşte faptul ca suma stabilita de instanţa este datorata statului ,ori pentru creanţele datorate statului singura instituţie abilitata in recuperarea acestora este Ministerul Finanţelor prin organele fiscale teritoriale . In alta ordine de idei, art. 24, invocat de contestatoare , nu isi găseşte aplicabilitatea in cauza de fata intrucat instanţa de judecata ca si instanţa de executare a aplicat deja acest articol prin sancţionarea debitoarei pentru ca nu a executat obligaţia de a face prevăzuta intr-un titlu executoriu anterior ( punerea in executare a hotărârii de sancţionare fiind supusa legislaţiei fiscale respectiv prevederilor Codului de procedura fiscala, republicat ) . De altfel, tot organele de executare din cadrul SFO au pus in executare, la solicitarea aceleiaşi instanţe judecătoreşti respectiv X , o alta sentinţa, definitiva si irevocabila , contestatoarea nefăcând nici o obiecțiune in acel caz , indicând conturile din Trezorerie , sumele disponibile si achitând in cursul anului 2014 sumele calculate de noi. Legat de acest aspect, ar mai fi de menţionat si faptul ca Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IJP X ne-a solicitat încă din luna august 2014 sa comunicam care este valoarea debitelor acumulate ca urmare a sentinţelor nr. 1050/24.03.2014 si nr. 1090/26.03.2014 iar Tribunalul Mehedinţi prin adresa nr. 875/101/2014 înregistrata sub nr. MH 199988/11.12.2014 a verificat si solicitat modul de punere in executare a sentinţei nr. 1050/24.03.2014 , sentinţa similara cu sentinţa nr. 1090/2014.
In dovedire a depus o serie de înscrisuri (filele 31-73).
Contestatoarea a depus la dosar note de ședința la 06.04.2015.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin cererea pendinte contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare efectuate de intimată în dosarul de executare nr. X, precum şi întoarcerea executării.
Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa reţine că prin sentinţa nr. X pronunţată la 26.03.2014 de X, în dosarul nr. X, definitivă prin decizia nr. X a Curţii de Apel X, a fost obligat C.L.O. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi întârziere, începând cu 05.01.2014 şi până la adoptarea proiectelor de hotărâre nr. 13/16.01.2013 şi nr. 145/11.12.2013.
Sentinţa civilă nr. C, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. C a Curţii de Apel C a fost comunicată intimatei ala 23.12.2015 (f.35), cu menţiunea că aceasta constituie titlu executoriu.
La data de 16.01.2015 intimata a întocmit un referat prin care s-a procedat la calcularea procentului de 20% de la data de 05.01.2014 până la 18.12.2014, rezultând suma totală de 60.870 lei şi drept urmare a propus debitarea sumei pe codul fiscal al UATO(4337603), în contul amenzii 2035010102, precum şi emiterea şi comunicarea somaţiei de plată.
În 20.01.2015 s-a emis titlul executoriu (f.60) pentru suma de 60.870 lei, reprezentând venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate de către alte instituţii specializate, documentul prin care s-a individualizat suma fiind hotărârea judecătorească nr. 1090/26.03.2014, precum şi somaţia nr. 25/40/2/2015/7146 (f.59).
La 22.01.2015 a fost emisă de către intimată către T.O., adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti pe conturile debitoarei P.O., pentru suma de 60.870 lei (f.62)
Potrivit art. 172 alin. 1 şi 3 din O.G. 92/2003 persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform art. 24 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 554/2004 „Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.
În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.”
Analizând dispoziţiile legale mai sus menţionate, aplicabile în cauza pendinte care priveşte executarea silită a sentinţei nr. X pronunţată de X în dosarul nr. X, definitivă prin decizia nr. X a Curţii de Apel X, hotărâri pronunţate în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004, instanţa reţine că instanţa de executare este cea care, la cererea creditorului, fixează suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, stabilind în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă şi despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei şi nu intimata aşa cum aceasta a procedat la 16.01.2015, când a calculat procentul de 20% de la data de 05.01.2014 până la 18.12.2014, rezultând suma totală de 60.870 lei şi drept urmare a propus debitarea sumei pe codul fiscal al UATO (4337603), în contul amenzii 2035010102, precum şi emiterea şi comunicarea somaţiei de plată.
Constatând că intimata a efectuat acte de executare silită, respectiv a emis somaţia nr. X din X, titlul executoriu nr. 200387, a dispus înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti ale contestatorului pentru debitul de 60.870 lei aşa cum a fost calculat de acesta şi reţinut în cuprinsul referatului din 16.01.2015 întocmit, în mod nelegal, privind calcularea procentului de 20%, deşi acest atribut aparţinea instanţei de executare, instanţa reţine că deşi executarea silită a fost justificată, ea a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
În raport de aceste considerente şi de dispoziţiile legale mai sus enunţate instanţa apreciază contestaţia la executarea ca fiind întemeiată, urmând să o admită şi drept urmare să anuleze actele de executare efectuate de SFO în dosarul de executare nr. 4337603/862.
Având în vedere dispoziţiile art. 724 alin.1 Cod pr. civilă în raport de soluţia dispusă, văzând situaţia sumei indisponibilizate existentă în conturile contestatoarei, instanţa va dispune întoarcerea executării silite, urmând ca suma de 60.870 lei, actualizată cu rata inflaţiei la data restituirii efective, să fie restituită contestatorului UATO.
În raport de poziţia procesuală a contestatorului, instanţa va lua act că acesta nu solicită cheltuieli de judecată.
Văzând şi prevederile art. 404 Cod procedură civilă,
