Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrata sub nr. X la data de 28.07.2014 contestatoarea S.C. E.F. S.R.L. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat adreselor de înfiinţare a popririi nr.3515/09.07.2014 pentru suma de 16111 lei, nr.3516/09.07.2014 pentru suma de 8362 lei, nr.3517/09.07.2014 pentru suma de 10203 lei, nr.3518/09.07.2014 pentru suma de 13530 lei, nr.3519/09.07.2014 pentru suma de 11860 lei, nr. 3520/09*.07.2014 pentru suma de 12026 lei şi nr. 3521/09.07.2014 pentru suma de 19459 lei din dosarul de executare nr.446 şi care au fost comunicate poştal recomandat la data de 14.07.2014 în calitatea de terţ poprit pentru datoriile debitorului urmărit silit R.P.L. – O.S.B. RA.
De asemenea a solicitat a se suspenda executarea acestor popriri până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin adresele de înfiinţare a popririi s-ar continua executarea silită a debitorului urmărit R.P.L. – O.S.B. RA, aceste popriri fiind comunicate şi lor de către creditorul-intimat şi care, probabil că ar fi debitori ai debitorului-urmărit amintit şi astfel ar avea calitatea de terţ poprit.
Mai arată că adresele de înfiinţare a popririi sunt nule în mod absolut, în ceea ce îi priveşte întrucât are întrerupte raporturile comerciale cu debitorul-urmărit silit R.P.L. – O.S.B. RA. de la sfârşitul anului 2013, contractul nr.13/10.06.2013 neputându-se derula şi finaliza, aşa încât nu datorează nimic acestui debitor – urmărit silit.
Precizează că la data de 26.11.2013, prin procesul verbal nr.224/26.11.2013 împreună cu contractantul S.C. I.F. S.R.L., care era autorizat să exploateze lemnul , a sistat lucrările de tăiere a lemnului achiziţionat în baza contractului nr.13/10.06.2013, întrucât exploatarea nu mai putea continua, raportat la condiţiile din teren, drumul de acces şi condiţiile meteo nefavorabile.
Debitorul-urmărit silit O.S.B. a fost înştiinţat despre acest fapt de cocontractantul S.C. I.F. S.R.L. prin adresa nr. 251/03.12.2013 şi din acel moment raporturile comerciale au fost întrerupte.
Arată că din această cauză, consideră că B.F.C.B. a fost în eroare la momentul emiterii adreselor de înfiinţare a popriri, neştiind că în prezent, debitorul-urmărit silit nu mai este creditorul lor.
Pe de altă parte, arată că nu le-u fost comunicate nici titlurile executorii în baza cărora se face executarea silită.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.
În dovedire a depus la dosar în copie: 7 adrese de înfiinţare a popririi, recomandată, contract de vânzare cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.13/10.06.2013, proces verbal din 26.11.2013, adresa nr.251/03.12.2013, contract de vânzare cumpărare nr.130/01.06.2013.
La termenul din 23.10.2014 apărătorul contestatoarei a precizat că nu mai solicită suspendarea executarea silită.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat din oficiu întocmirea unor adrese către B.F.B. şi O.S.B. SA.
Prin serviciul registratură la 14.11.2014 O.S.B. a comunicat relaţiile solicitate (fila 41).
La 08.12.2014 tot prin serviciul registratură AJFP C.S. a comunicat relaţiile solicitate de instanţă (filele 45-56), depunând şi întâmpinare la care a anexat înscrisuri (filele 58-73).
La termenul din 11.12.2014 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a D.R.F.P..
Prin serviciul registratură la 12.01.2015 AJFP C.S. a comunicat relaţiile solicitate de instanţă (filele 78,79).
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:
Între contestatoare- terţ poprit S.C.E.F. S.R.L. şi debitoarea urmărită R.P.L. – O.S.B. RA s-au derulat raporturi comerciale, în baza contractului de vânzare cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13/10.06.2013.
Dat fiind faptul că terţul poprit figura pe lista cu clienţii neîncasaţi ai debitoarei, creditoarea A.F.P.B. a emis adresele de înfiinţare a popririi contestate, asupra sumelor de bani datorate de aceasta cu orice titlu debitoarei urmărite.
Conform art. 172 alin. 1 şi 3 din O.G. 92/2003 persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform art. 149 alin. 1 din O.G. 92/2003 „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Potrivit alin. 5 poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.
Conform alin. 8 poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.
Instanţa constată că organul fiscal a comunicat somaţiile şi titlurile executorii în baza cărora s-a făcut executarea silită pentru debitor , fiind confirmate de acesta (f.56).
Având în vedere faptul că adresele de înfiinţare a popririi emise 09.07.2014 au fost contestate de S.C. E.F. S.R.L la 28.07.2014 fiind anexate cererii de chemare în judecată, instanţa constată că aceasta a luat la cunoştinţă despre adrese înaintea promovării contestaţiei, iar în raport de dispoziţiile legale mai sus enunţate reţine că poprirea se consideră înfiinţată, fiind respectate dispoziţiile art. 149 alin. 5 şi 8 din O.G. 92/2002, apreciind totodată că dispoziţiile alin. 7 nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de o poprire înfiinţată anterior, ca măsură asiguratorie.
Deşi contestatoarea invocă în apărare faptul că a întrerupt raporturile comerciale cu debitorul urmărit R.P.L. – O.S.B. RA şi ca urmare nu mai datorează nici o sumă de bani acestei societăţi, examinând adresa nr. 547/25.06.2014 emisă de debitoarea R.P.L. – O.S.B. RA, către creditoarea A.F.P.B., instanţa observă că pe lista clienţilor primei figurează şi contestatoarea cu o datorie de 24. 324 lei.
Potrivit adresei nr. 1072/11.11.2014 debitoarea (f.41) confirmă faptul că nu mai are raporturi comerciale cu contestatoarea, însă are de recuperat o creanţă în valoare de 76.030,05 lei de la aceasta.
În situaţia în care terţul poprit nu datora vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care acesta invoca alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, acesta avea posibilitatea ca în temeiul dispoziţiilor art. 149 alin. 9 ind. 1 rap. la 150 Cod pr. fiscală să înştiinţeze organul de executare cu privire la aceste aspecte, care la rândul său să solicite instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit să se va pronunţe asupra menţinerii sau desfiinţării popririi.
În raport de aceste considerente constatând că terţul poprit datorează o sumă de bani debitorului urmărit, reţinând că actele de executare silită contestate au fost emise de intimată cu respectarea dispoziţiilor legale, instanţa apreciază contestaţia la executare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
Faţă de manifestarea de voinţă a intimatei, instanţa va lua act că aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând şi prev. art. 717 alin.1 Cod procedură civilă,
