Anulare publicaţie de vânzare


Anulare publicaţie de vânzare . caracterul inopozabil, fictiv şi ilicit a titlului executoriu ce face obiectul dosarului execuţional ,prin care se tinde la diminuarea patrimoniului debitoarei, în frauda drepturilor sale.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, la data de 21.07.2015, sub nr. 1366/241/2015, contestatoarea BCRLISA, în contradictoriu cu intimaţii SCV , SS şi SC T, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea publicaţiei de vânzare imobiliară şi a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. xx/2015 al BEJ VI, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivare, în esenţă, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata-debitoare SC T contractul de leasing financiar nr. yyyyy/26.03.2008, prin care a asigurat acesteia achiziţionarea finanţării în sistem sale andleasebak a bunului imobil ce face obiectul executării silite.

Întrucât intimata-debitoare nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, contestatoarea a demarat procedura executării executării silite împotriva SC T, la data de 09.09.2013, printr-o cerere de executare silită, adresată B.E.J.  GE, fila nr. 16, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, sens în care s-a format dosarul de executare silită nr. 350/2013, executarea silită fiind în curs de derulare pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 3.748.838,22 lei.

După ce debitoarea a luat la cunoştinţă de demararea proceduri de executare silită împotriva sa, aceasta a încheiat cu asociaţii săi, numiţii MC şi CF Contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de B.N.P. CIM, prin care se menţionează că debitoarea a împrumutat de la aceste persoane suma de 738.300 lei, iar în temeiul acestui titlu executoriu a fost demarată executarea silită contestată în prezenta cauză.

Contestatoarea reclamă caracterul inopozabil, fictiv şi ilicit a titlului executoriu ce face obiectul dosarului execuţional nr. 49/2015, al B.E.J. VI , prin care se tinde la diminuarea patrimoniului debitoarei, în frauda drepturilor sale, arătând că în acest sens a promovat anterior şi o cerere de chemare în judecată ce face obiectul cauzei înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, prin care solicitat instanţei să se constate inopozabilitatea titlului executoriu şi a actelor subsecvente, ce stau la baza executării silite contestate, în temeiul art. 1562 Cod Civil.

În consecinţă, a arătat că înţelege să contestate creanţa ce face obiectul executării silite, întrucât aceasta izvorăşte dintr-un act simulat, realizat în frauda sa.

În drept, a invocat art.712, 718 alin.1 Cod proc.civ., art. 1562 Cod civil.

În dovedire  a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus un set de înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei, conform ordinului de plată de la dosar fila nr. 115.

Intimaţii SC şi VALENTINA, SS au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, raportat la dispoziţiile art. 712 alin.4 şi 5 din Codul de proc.civ şi faptul că aceasta nu face dovada că deţine un drept de proprietate asupra imobilului executat silit, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, raportat la dispoziţiile art. 1562 alin.1 Cod Civil şi părţile din prezentul proces, excepţia litispendenţei dintre prezenta cauză şi cauza înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la dispoziţiile art. 1564 Cod Civil.

Pe fondul cauzei, în esenţă, intimaţii au arătat că prezenta contestaţie a rămas fără obiect, imobilul fiind adjudecat de intimaţi în contul creanţei lor.

S-a mai arătat că toate actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente, raportat la creanţa menţionată în titlul executoriu.

S-a mai arătat că toate actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente, raportat la creanţa menţionată în titlul executoriu.

Au solicitat judecata cauzei şi în lipsa lor de la dezbateri.

În dovedire  au solicitat proba cu înscrisuri şi au depus un set de înscrisuri.

Intimata SC T a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, raportat la dispoziţiile art. 712 alin.4 şi 5 din Codul de proc.civ şi faptul că aceasta nu face dovada că deţine un drept de proprietate asupra imobilului executat silit, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, raportat la dispoziţiile art. 1562 alin.1 Cod Civil şi părţile din prezentul proces, excepţia litispendenţei dintre prezenta cauză şi cauza înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la dispoziţiile art. 1564 Cod Civil.

Pe fondul cauzei, în esenţă, intimata a arătat că prezenta contestaţie a rămas fără obiect, imobilul fiind adjudecat de intimaţii-creditori, în contul creanţei lor.

În drept, a invocat art.205Cod proc.civ.

A solicitat judecata cauzei şi în lipsa sa de la dezbateri.

La data de 15.09.2015, contestatoarea, prin registratura instanţei, a depus o completare la contestaţia la executare, prin care a solicitat şi anularea Încheierii din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, calculate pentru perioada 27.11.2014-27.07.2015.

S-a arătat că executorul judecătoresc în mod nelegal s-a raportat la valoarea creanţei cesionate, de 740.000 lei şi nu la valoarea creanţei menţionată în titlul executoriu, de 738.200 lei, deci întregul mod de calcul este viciat.

Contestatoarea a mai apreciat că încheierea ar fi fost perfectată, cu prilejul licitaţiei din data de 27.07.2015, când intimaţii au realizat că nu deţin o creanţă suficientă pentru a adjudeca imobilul în contul creanţei, raportat la preţul de evaluare al imobilului stabilit în dosarul execuţional.

S-a mai invocat faptul că deşi din încheierea contestată rezultă că aceasta a fost redactată la data de 20.07.2015, executorul a calculat penalităţi de întârziere până la data de 27.07.2015, motiv pentru care se apreciază că în realitate încheierea ar fi fost perfectată la această din urmă dată.

Contestatoarea a mai invocat faptul că părţile din titlul executoriu – contractul de împrumut nu au înţeles să prevadă că pentru depăşirea scadenţei este datorată o penalitate, astfel că, raportat la prevederile art. 2 şi 6 din O.G. nr. 13/2011, intimata-debitoare nu poate datora decât dobânda legală.

De asemenea, contestatoarea a formulat şi răspuns la întâmpinarea intimaţilor, filele nr. 198-199.

Intimaţii SC şi VSS au formulat întâmpinare la completarea la contestaţia la executare, prin care au invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare împotriva Încheierii din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, reiterând, parţial, excepţiile şi apărările din întâmpinarea iniţială.

Se mai reţine că pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. 1571/241/2015, la data de 28.08.2015, s-a înregistrat şi o altă contestaţie la executare formulată de aceeaşi contestatoare, în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi, prin care s-a solicitat anularea Procesului verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 27.07.2015, emis în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , prin care au intimaţii-creditori au fost declaraţi adjudecatari ai imobilului ce a făcut obiectul executării silite, în contul creanţei acestora.

În motivare, s-au invocat aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept, menţionate în contestaţia ce face obiectul prezentei cauze.

De asemenea, contestatoarea, în temeiul art. 849 alin.3 şi 4 Cod proc.civ., a solicitat instanţei suspendarea eliberării,distribuirii a sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat, suspendarea efectelor actelor de adjudecare, precum şi notarea în cartea funciară a contestaţiei la executare.

Contestaţia a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei, conform ordinului de plată de la dosar fila nr. 21.

Intimaţii-creditori SC şi V SS au formulat întâmpinare prin care au reiterat excepţiile invocate în întâmpinarea depusă în prezenta cauză, arătând, în esenţă că actul de executare contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale incidente.

Au solicitat judecata cauzei şi în lipsa lor de la dezbateri, iar în dovedire au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.11.2015, instanţa a admis excepţia conexităţii dintre cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. 1571/241/2015 şi prezenta cauză, reunind astfel cele două cauze sub nr. de dosar 1366/241/2015.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosar.

La solicitarea instanţei a fost ataşat, în copie certificată, dosarul execuţional nr. xx/2015 al BEJ VI.

După închiderea dezbaterilor, pentru termenul de judecată din data de 18.11.2015, contestatoarea a depus şi concluzii scrise, în cuprinsul cărora a reiterat cererea de anularea a Încheierii din data de 20.07.2015, a Procesului verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 27.07.2015, emise în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , solicitând totodată disjungerea în rest a contestaţiei la executare. De asemenea, contestatoarea a arătat că înţelege să solicite şi întoarcerea executării silite contestate.

Prin sentinţa civilă  nr. 1455/2015 din 20 noiembrie 2015au fost respinse excepțiile inadmisibilității contestației , lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei,prescripţiei dreptului material la acţiune ,tardivitatea ,respectiv excepția litispendenţei dintre prezenta cauză şi cauza înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015 , toate excepțiile fiind invocate de intimaţi.

A fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare,s-a dispus anularea încheierii din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc VI , prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, precum şi toate actele de executare silită subsecvente acestei încheieri iar în temeiul art. 139 alin.5 Cod proc.civ.  a fost disjunsă în rest judecata contestaţiei la executare şi dispune formare unui dosar separat cu aceleaşi părţi.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că , la data de 30.04.2015, intimaţii-creditori SCV  şi SS, în calitate de cesionari, conform contractului de cesiune de creanţă autentificat de B.N.P. CIM sub nr. 971/09.05.2014şi a actului adiţional autentificat de acelaşi birou notarial, sub nr. 2389/25.11.2014, s-au adresat B.E.J. VI  cu o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de acelaşi birou notarial sub nr. 2634/25.11.2013, modificat prin Actul adiţional autentificat sub nr. 951/08.05.2014 şi Actul adiţional autentificat sub nr. 2388/25.11.2014, încheiat între MC şi CF, în calitate de creditori ipotecari şi SC T (intimată în cauza de faţă), în calitate de debitor ipotecar, în vederea recuperării creanţei menţionată în titlul executoriu.

Intimaţii-creditori au solicitat executarea silită imobiliară a garanţiei aferente titlului executoriu, reprezentată de imobilul situat în Horezu, str. Romani, nr. 9, jud. Vâlcea, compus din teren în suprafaţă de 4.357 m.p. şi construcţii, imobilul fiind înscris în C.F. nr. 35389 Horezu.

Se mai reţine că titlul executoriu mai sus amintit a fost învestit cu formulă executorie, prin Încheierea nr. 172/24.04.2015 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 781/241/2015, iar prin Încheierea din data de 30.04.2015 B.E.J. VI  a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu.

La data de 04.05.2015 executorul judecătoresc a emis o încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, demarând procedura executării silite imobiliare a imobilului mai sus amintit, prin emiterea unei somaţii imobiliare, notarea acestei în cartea funciară a imobilului, identificarea imobilului printr-un proces verbal de situaţie imobiliară, stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, fixarea unui termen pentru vânzare la licitaţie a imobilului, emiterea şi comunicarea publicaţiei de vânzare.

La data de 17.07.2015 intimaţii-creditori au formulat o cerere către B.E.J. VI  prin care au solicitat calcularea şi executarea silită şi a penalităţilor de întârziere menţionate în titlul executoriu, astfel cum rezultă din încheierea de rectificare a titlului executoriu, autentificată sub nr. 13/06.07.2015 de B.N.P. CIM.

În acest sens, se reţine că prin încheierea de rectificare s-a introdus menţiunea că „ debitorul să fie obligat la plata daunelor-interese moratorii, de la scadenţă, până la momentul plăţii, în cuantum de 1% zi”.

Astfel, în baza cererii şi a încheierii de rectificare a titlului executoriu, prin Încheierea din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, calculate pentru perioada 27.11.2014-27.07.2015.

Urmare a acestei încheieri creanţa iniţială în cuantum de 740.000 lei, a fost majorată cu suma de 1.798.200,00 lei, sens în care executorul judecătoresc a emis o încheiere de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, continuând totodată executarea silită imobiliară, iar prin actul de adjudecare din data de 27.07.2015, în contul creanţei, intimaţii-creditori au adjudecat imobilul la valoarea de 1.740.000 lei, fără TVA, dispunându-se totodată prin încheierea din data de 28.08.2015 intabularea dreptului de proprietate al intimaţilor-creditori.

Prin prezenta contestaţie, contestatoarea, în calitate de creditor al intimatei SC T, formulează atât o contestaţie la executare propriu-zisă împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional mai sus amintit, cât şi contestaţie la titlu împotriva titlului executoriu.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin.1 şi 4 Cod proc.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor invocate în cauză de către intimaţi, pe care le va respinge din următoarele considerente:

Contestatoarea din cauza de faţă este creditoare a intimatei-debitoare SC T, urmare a contractului de leasing financiar nr. 60885/26.03.2008, având ca obiect imobilul ce face obiectul executării silite contestate.

Faţa de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, asumate de debitoare, contestatoarea a demarat procedura executării silite împotriva SC T, la data de 09.09.2013, printr-o cerere de executare silită, adresată B.E.J.  GE, fila nr. 16, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, sens în care s-a format dosarul de executare silită nr. 350/2013, executarea silită fiind în curs de derulare pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 3.748.838,22 lei.

Pe parcursul executării silite, contestatoarea-creditoare a luat la cunoştinţă de demararea unei noi proceduri de executare silită împotriva debitoarei SC T, ce face obiectul dosarului execuţional nr. 49/2015, al B.E.J. VI , ce are la baza titlul executoriu mai sus menţionat.

Prin prezenta contestaţie, în esenţă, contestatoarea reclamă caracterul inopozabil şi ilicit a titlului executoriu ce face obiectul dosarului execuţional nr. 49/2015, al B.E.J. VI , prin care se tinde la diminuarea patrimoniului debitoarei, în frauda drepturilor sale, arătând că în acest sens a promovat anterior şi o cerere de chemare în judecată ce face obiectul cauzei înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, prin care solicitat instanţei să se constate inopozabilitatea titlului executoriu şi a actelor subsecvente, ce stau la baza executării silite contestate, în temeiul art. 1562 Cod Civil.

Potrivit art. 712 alin.1 Cod proc.civ., împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesati sau vatamăţi prin executare, iar potrivit art. 713 alin.2, se reţine că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecatorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

În consecinţă, raportat la considerentele invocate în cuprinsul contestaţiei la executare de faţă, contestatoarea, în calitate de creditor al aceluiaşi debitor SC T, îşi justifică atât interesul să promoveze prezenta contestaţie, cât şi calitatea sa procesuală activă, iar raportat la toate motivele de nelegalitate a actelor de executare silită contestate, faptul că titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, deci pot fi invocate şi critici pe fondul titlului executoriu, atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, cât şi excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii la executare, invocate de intimaţi, apar ca fiind nefondate şi vor fi respinse.

Raportat la obiectul prezentei cauze şi obiectul cauzei înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, respectiv o acţiune în constatare, formulată pe calea dreptului comun, cadrul procesul distinct dintre cele două cauze, instanţa va respinge şi excepţia litispendenţei dintre cele două cauze, nefiind îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate a acestei excepţii, prevăzute de art. 138 alin.1 Cod proc.civ.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, se reţine că această excepţie a fost invocată de intimaţi în raport de dispoziţiile art. 1564 Cod Civil, ce reglementează termenul legal în care un creditor poate promova acţiunea revocatorie, prevăzută de dispoziţiile art. 1562 Cod Civil.

Fără a contesta termenul legal invocat de intimaţi, de un an de zile, termen în care creditoarea avea dreptul să promoveze acţiunea revocatorie, instanţa reţine că acest termen începe să curgă de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul său, ce rezultă din actul atacat.

Intimaţii nu au făcut dovada faptului că creditoarea a luat la cunoştinţă de titlul executoriu şi actele subsecvente, ce fac obiectul executării silite analizate în prezenta cauză, cu mai mult de un an de zile înainte de data introducerii prezentei contestaţii, deci termenul legal în care contestatoarea putea invoca inopozabilitatea titlului executoriu sau a actelor subsecvente, nu s-a împlinit şi în consecinţă această excepţie analizată este nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimaţii SCV  şi SS, instanţa reţine că această excepţie a fost invocată prin întâmpinarea la completarea contestaţiei la executare, depusă pentru termenul de judecată din data de 11.11.2015.

Se reţine că obiectul completării contestaţiei la executare, depusă de contestatoare pentru termenul de judecată din data de 16.09.2015, l-a constituit Încheierea din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei.

Încheierea emisă de B.E.J. VI  la data de 20.07.2015 nu a fost comunicată cu creditoarea din cauza de faţă, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei, odată cu întâmpinarea formulată de cei doi intimaţi-creditori, fila nr. 78, iar întâmpinarea şi înscrisurile anexate, inclusiv Încheierea din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015 de B.E.J. VI  a fost comunicată cu contestatoarea doar la data 28.08.2015, în şedinţa de judecată.

Astfel, raportat la data comunicării cu contestatoarea a Încheierea din data de 20.07.2015, respectiv la termenul de judecată din data de 28.08.2015, data promovării completării contestaţiei la executare şi împotriva acestui act de executare, respectiv 14.09.2015 (data depunerii la serviciul de curierat, fila nr. 116), instanţa reţine că reclamanta-contestatoare şi-a completat contestaţia la executare în termenul legal de 15 zile de la data la care a luat la cunoştinţă de acest act de executare, astfel că instanţa va respinge şi această din urmă excepţie.

Pe fondul cauzei, instanţa va admite în parte contestaţia de faţă din următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii baneşti, se reţine că în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Orice clauză prin care se încalcă dispoziţiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut şi din dreptul de a pretinde dobânda legală.

De asemenea, potrivit art. 1247 alin.2 şi 3 Cod Civil, se reţine că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie, iar instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

Titlul executoriu ce face obiectul executării silite contestate în cauza de faţă este reprezentat de un contract de împrumut (împrumut de consumaţie) prin care numiţii MC şi CF, în calitate de împrumutători, au remis împrumutatului SC T o sumă de bani, cu obligaţia ca aceasta din urmă să restituie suma împrumutată la un termen scadent.

Deşi iniţial, în cuprinsul contractului, s-a arătat că în cazul în care suma de bani nu se restituie la scadenţă, debitorul se obligă la plata dobânzii legale, pentru fiecare zi de întârziere, ulterior, prin încheierea de rectificare a titlului executoriu, autentificată sub nr. 13/06.07.2015 de B.N.P. CIM, clauza contractuală a fost rectificată, în sensul că „ debitorul să fie obligat la plata daunelor-interese moratorii, de la scadenţă, până la momentul plăţii, în cuantum de 1% zi”.

Având în vedere prevederile art. 5 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 13/2011 şi raportat la natura juridică a contractului de împrumut încheiat de părţi, instanţa reţine că la stabilirea convenţională de dobânzi moratorii datorate de debitor, în favoarea unor împrumutători-persoane fizice, în caz de întârziere în executarea obligaţiei de restituire a sumei de bani împrumutate,legea a limitat posibilitatea părţilor de a stabili dobânzi, mai mari decât dobânda legală,mărită cu cel mult 50% pe an, iar dobânzile moratorii care depăşesc acest plafon legal reprezintă clauză penale interzise, nule de drept.

Astfel, în speţă, prin clauza în care părţile s-au înţeles ca debitorul SC T să fie obligat la plata daunelor-interese moratorii, de la scadenţă, până la momentul plăţii, în cuantum de 1% zi, pentru nerespectarea termenului de restituire a sumei împrumutate, părţile au făcut o evaluare convenţională anticipată a daunelor-interese moratorii, care, din punct de vedere juridic, are semnificaţia unei clauze penale ce depăşeşte plafonul maxim legal, impus prin normele imperative, clauza penală analizată fiind astfel nulă absolut.

Mai mult, instanţa reţine că în situaţia unor astfel de clauze ilicite, legiuitorul a stabilit şi o sancţiune şi anume aceea că creditorul este decăzut din dreptul de a mai pretinde dobânda legală.

În consecinţă, creanţa ce rezultă din titlul executoriu analizat este reprezentată doar de suma de bani împrumutată de debitoarea-intimată, iar prin contractul de cesiune de creanţă autentificat de B.N.P. CIM sub nr. 971/09.05.2014, intimaţii-creditori SCV  şi SS , au dobândit doar această creanţă şi în consecinţă nu pot executa silit debitoarea-intimată SC T pentru alte creanţe decât suma de bani împrumutată de debitoarea-intimată de la numiţii MC şi CF.

Clauza penală sus amintită, fiind nulă de drept şi actul subsecvent acesteia, respectiv Încheierea din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI , prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, este lovit de nulitate absolută.

În consecinţă, în temeiul art. 719 alin.1 Cod de proc.civ., instanţa va anula acest act de executare, precum şi toate actele de executare silită subsecvente acestei încheieri, efectuate în dosarul de executare nr. 49/2015 al B.E.J. VI .

În ceea ce priveşte cererile contestatoarei, din dosarul conexat la prezenta cauză şi întemeiate pe dispoziţiile art. 849 alin.3 şi 4 Cod proc.civ., instanţa reţine că acestea au rămas fără obiect, întrucât Procesul verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 27.07.2015, emis în dosarul de executare nr. 49/2015, este un act subsecvent în sensul arătat mai sus şi în consecinţă şi acest act va fi anulat, odată cu Încheierea din data de 20.07.2015, emisă în dosarul de executare nr. 49/2015, de B.E.J. VI .

De asemenea, pentru aceleaşi considerente, se mai reţine că toate celelalte critici de nelegalitate, invocate de contestatoare, împotriva actelor de executare silită propriu-zise, întocmite în dosarul de executare nr. 49/2015 şi subsecvente Încheierii din data de 20.07.2015 (prin care s-au stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere), au rămas fără obiect, întrucât toate aceste acte de executare silită subsecvente vor fi anulate odată cu încheierea din data de 20.07.2015.

În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate a titlului executoriu, invocate de contestatoare, cererea de suspendare a executării silite şi cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere obiectul cauzei înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015,aceste cereri rămân în dezbatere, sens în care se impune repunerea pe rol a cauzei, rămase nesoluţionate, astfel că,în temeiul art. 139 alin.5 Cod proc.civ.,instanţa va disjunge în rest judecata contestaţiei la executare şi va dispune formare unui dosar separat cu aceleaşi părţi, pentru continuarea judecăţii, urmând a se pune în discuţia părţilor măsura suspendării judecăţii dosarului disjuns până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea sub nr. 6468/288/2015, raportat la dispoziţiile art. 413 alin.1 pct.1 Cod proc.civ.

Împotriva sentinței civile a declarat apel intimata SC T solicitând  modificarea sentinţa instanţei de fond,  respingerea contestaţiei la executare șimenţinerea actelor de executare din Dosarul execuțional 49/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc VI .

Arată apelanta că hotărârea instanţei de fond este nelegala si netemeinica, emisă cu încălcarea grava a dispoziţiilor legale ,pentru următoarele motive.

1.In mod greşit instanţa de fond a respins excepţia privind tardivitatea formulării contestaţiei Ia executare, prin care se solicita anularea încheierii de calcul dobânzi/penalități din data de 20.07.2015 întocmita de BEJ VI in cadrul dosarului execuțional 49/2015.

Instanţa de fond , referitor la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva încheierii din 20.07.2015 face următoarea motivare (fila 6 a hotărârii) :” încheierea emisa de BEJ VI la data de 20.07.2015 nu a fost comunicata cu creditoarea din cauza de fata, aceasta fiind depusa la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea formulata de cei doi intimati-creditori, fila 78, iar întâmpinarea si înscrisurile anexate, inclusiv încheierea din data de 20.07.2015, emisa in dosarul de executare nr. 49/2015 de BEJ VI a fost comunicata cu contestatoarea doar la data de 28.08.2015. in şedinţa de judecata. ”

La fila 2 a Sentinţei se arata ca “La data de 15.09.2015, contestatoarea, prin registratura instanţei, a depus o completare a contestaţiei la executare, prin care a solicitat si anularea încheierii din data de 20.07.2015 , emisa in dosarul de executare nr. 49/2015, de BEJ VI, prin care s-au stabilit in sarcina intimatei debitoare SC T penalităţi de întârziere in cuantum de 1.798.200 lei, calculate pentru perioada 27.11.2014-27.07.2015. ”

Instanţa a respins excepţia ca neîntemeiata. A reţinut in paragraful 6, pagina 6 a sentinţei ca reclamanta contestatoare si-a completat contestaţia la executare in termenul legal de 15 zile. Totuşi, tot instanţa retine ca data depunerii la serviciul de curierat a cererii de completare este 14.09.2015. Actul contestat a fost comunicat la termenul din 28.08.2015. Termenul de 15 zile curge începând cu ziua următoare, 29.08. Astfel, ultima zi pentru contestarea actului a fost ziua de 12.09.2015. nu 14.09.2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 713 (3) Cod procedura civila „Nu se poate face o noua contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea iniţiala adăugând motive noi de contestaţie daca, in privinţa acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare,,.

Potrivit dispoziţiilor art. 715 Cod procedura civila daca prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silita se poate face in termen de 15 zile…;

Fata de aceste considerente, contestaţia privind anularea încheierii din 20.07.2015 este tardiv formulata.

2. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ,apelanta a motivat excepţia pe dispoziţiile art. 1564 C.civ.

Instanţa a respins excepţia, motivând ca nu a făcut dovada faptului ca creditoarea a luat la cunoştinţa de titlul executoriu si actele subsecvente cu mai mult de un an de zile înainte de data introducerii contestaţiei. Ori, la data de 26.11.2013 Contractul de împrumut cu garanţie imobiliara aut sub nr. 2634/25.11.2013, emis de Notar Public CIA a fost înscris in cartea funciara, fiind opozabil terţilor.

Potrivit art. 56 alin. din Legea nr. 71/2011: (l) Dispozițiile art. 557 alin. (4), art. 555, art. 886 din Codul civil se aplica numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru flecare unitate administrativ teritoriala si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare. (2)Pana la data prevăzuta la alin. (1), înscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat in mod valabil, se face numai in scop de opozabilitate fata de terţi

Dreptul de ipoteca, drept real accesoriu, a fost inscris la data de 26.11.2013, devenind opozabil terţilor.

De la acea data, actul a fost făcut public. Orice persoana putea lua cunoştinţa de el, notarea in cartea funciara având si funcţia de informare. Potrivit art. 883 C.civ. : „Orice persoana, fără a fi ţinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciara, potrivit si celelalte documente cu care aceasta se întregeşte, potrivit legii. ”

Pentru aceste motive, considera ca termenul de la care începe sa curgă prescripţia este 27.11.2013 si s-a împlinit la 26.11.2014.

3. Cu privire la daunele moratorii

Prin încheierea de rectificare nr. 13/06.07.2015, s-a rectificat o menţiune din Contractul de împrumut cu garanţie imobiliara autentificat sub nr. 2634/25.11.2013 la BNP CIM, in sensul:„Noi, părţile contractante, precizam ca împrumutul se face fără dobânda, stabilind de comun acord ca , numai in situaţia in care suma împrumutata nu se restituie la termenul scadent, debitorul sa fie obligat la plata daunelor-interese moratorii, de la scadenta pana la momentul plaţii, in cuantum de 1% pe zi.”

Instanța, din oficiu, a invocat nulitatea absoluta cu privire la aceasta menţiune. A întemeiat aceasta sancţiune pe dispoziţiile art. 5 O.G. nr. 13/2011, considerând ca instituirea daunelor moratorii in acest cuantum echivalează cu o clauza penala interzisa.

Instanţa a reţinut ca s-au  stabilit dobânzii de 1% pentru plata cu întârziere. Apelanta consideră că nu a instituit dobânzi, ci daune-interese moratorii.

Art. 1535 alin. (3) C.civ. face vorbire de trei termeni juridici distincţi: dobânda moratorie; dobânda legala ; daune-interese. In mod greşit instanţa a întemeiat nulitatea absoluta pe O.G. 13/2011, nefiind stabilite penalităţi.

Părţile au stabilit daune-interese moratorii nefiind incidente dispoziţiile OG 13/2011, ci aplicându-se Codul civil.

4.Considera ca in mod greşit a fost soluţionata contestaţia, in ceea ce priveşte temeinicia actelor prin care părţile au prevăzut daune, fără sa fie citaţi in aceasta cauza si MC si CF ,motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

5.Fata de dispoziţiile art.712 Cod procedura civila, considera ca in mod greşit s-a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei

Reclamanta este un terț  fata de executarea silita ce face obiectul Dosarului nr. 49/2015, iar rolul acesteia este restrâns de dispoziţiile art. 712 C.pr.civ.:

(4)Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni in executarea efectuata de alți creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silita a bunurilor debitorului

(5)In cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusa si de o terţa persoana, însa numai daca aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.

In speţa, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 712 alin. (4) si (5) C.pr.civ., astfel încât se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu face dovada unui drept real sau de proprietate cu privire la bunul respectiv si nici nu a intervenit in executarea silita pentru a participa la distribuirea sumelor.

Obiectul contestaţiei la executare îl constituie contestaţia împotriva actelor de executare întocmite de BEJ VI in dosarul de executare silita nr. 49/2015 prin care au fost declaraţi adjudecatari ai imobilului situat in loc. Horezu, str. R, nr. Judeţul Vâlcea, înscris in CF nr. 35xxx a localităţii Horezu si număr cadastral 35xxx, compus din teren in suprafaţa de 4357 mp situat in punctul Ulmet +Ulmet II +Dealul Ulmului, împreuna cu construcţiile edificate pe acesta, de către SCV  si SS .

Împotriva sentinței civile au declarat apel și intimații SCV  si SS ,cale de atac cu privire la care ,prin încheierea de ședință din data de 05.04.2016 s-a dispus sancțiunea anulării ,fiind admisă excepția de netimbrare invocată din oficiu de instanța de apel.

Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar note scrise .

Examinând sentinţa apelată  în raport de motivele invocate ,  de textele  legale incidente și prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac , tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, având în vedere  considerentele ce vor urma.

 1.În mod legal și temeinic instanța de fond a respins excepţia privind tardivitatea formulării contestaţiei la executare, prin care se solicita anularea încheierii de calcul dobânzi/ penalități din data de 20.07.2015 întocmita de BEJ VI in cadrul dosarului execuțional 49/2015.

Apelanta nu contestă faptul că ,astfel cum a reținut prima instanță ,încheierea emisa de BEJ VI la data de 20.07.2015 nu i-a fost comunicata  creditoarei contestatoare decât la data de 28.08.2015 , odată cu întâmpinarea si înscrisurile anexate ,depuse la dosar de către cei doi intimati-creditori,SCV  si SS .Ceea ce se  contestă  este modul de calcul al termenului de 15 zile prevăzut de art.715 alin.1 Cod.pr.civ, apelanta susținând că ultima zi pentru contestarea actului a fost ziua de 12.09.2015 și nu 14.09.2015 cum a stabilit instanța de fond.

 Verificând susținerile apelantei ,tribunalul constată că sunt nefondate. În speță ,termenul de 15 zile prevăzut de art.715 alin.1 Cod.pr.civ ,calculat pe zile libere ,astfel cum prevede art.181 alin.1 pct.1 Cod.pr.civ.s-ar fi împlinit într-adevăr ,în data de 12.09.2015 astfel că ultima zi pentru formularea completării contestației la executare era 13.09.2015.Această dată a fost însă ,într-o zi de duminică ,astfel încât devin incidente prevederile art.181 alin.2 Cod.pr.civ. termenul prelungindu-se până în prima zi lucrătoare ,adică data de 14 .09.2016,când contestatoarea a și depus cererea de completare prin serviciul de curierat .

2.Sunt nefondate criticile apelantei referitoare la respingerea ,de către instanța de fond ,a excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al contestatoarei.

Tribunalul reține ,raportat la obiectul cererii cu care contestatoarea a investit instanța (acțiune revocatorie ,în declararea inopozabilității titlului executoriu ce face obiectul dosarului execuțional nr.49/2015 al BEJ VI ) că ,potrivit art.1564 Cod Civil, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Apelanta susține că nu este corectă aprecierea instanței de fond ,care a reținut că nu există probe  care să dovedească faptul că titlul executoriu si actele subsecvente ce fac obiectul executării silite analizate au fost cunoscute de contestatoare cu mai mult de un an de zile înainte de data introducerii contestaţiei.

În sprijinul acestui punct de vedere ,apelanta  arată că , la data de 26.11.2013 Contractul de împrumut cu garanţie imobiliara autentificat sub nr. 2634/25.11.2013, emis de Notar Public CIM a fost înscris in cartea funciara, fiind  astfel opozabil terţilor. De la această dată ,susține apelanta ,actul a fost făcut public ,orice persoană putând lua la cunoștință de el ,prin cercetarea cărții funciare ,astfel cum prevede art.883 Cod Civil.

Tribunalul constată că ,deși sunt corecte susținerile apelantei referitoare la opozabilitatea față de terți a înscrierilor în cartea funciară ,inclusiv trimiterile la art.56 din Legea nr.71/2011 care cuprinde dispoziții tranzitorii în materia cărților funciare , acestea nu sunt relevante pentru speța de față.

Funcţionarea şi organizarea cărţilor funciare se bazează pe anumite reguli fundamentale numite principii ,printre care și principiul opozabilității care înseamnă că înscrierea în cartea funciară a actului juridic de constituire, dobândire, recunoaştere, stingere, modificare şi de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea fată de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu acelaşi obiect, faţă de acelaşi autor, care nu au efectuat această operaţiune sau au efectuat-o ulterior – art. 27 din legea 7/1996 si art. 93 din Regulament. Ca urmare, între părţi, operaţiunile juridice privind drepturi reale imobiliare îşi produc efectele de la data încheierii lor, în forma cerută de lege, dar ele le pot fi opuse terţilor numai de la data înscrierii lor.

Fără a intra în discuții detaliate referitoare la modificările aduse materiei cărților funciare prin intrarea în vigoare a noului Cod civil (inclusiv sub aspectul dispozițiilor tranzitorii cuprinse în Legea nr.71/2011 ) ,întrucât nu fac obiectul și nu au legătură cu prezentul apel ,tribunalul constată că opozabilitatea înscrierilor în cartea funciară este o noțiune distinctă de luarea de cunoștință de către terț de existența și conținutul  actului înscris.

Cu alte cuvinte ,nu se poate pune semnul egalității între afirmația că un act este opozabil terțului prin notarea în cartea funciară (cu consecințele specifice materiei publicității imobiliare ) și afirmația că ,prin înscrierea actului  terțul a luat cunoștință de existența și conținutul său ,cu consecința începerii curgerii termenului de prescripție pentru atacarea acelui act. Dimpotrivă ,împrejurarea că terțul (contestatoarea ) a luat cunoștință de existența și conținutul actului este o împrejurare distinctă ,ce trebuie dovedită de cel care o susține ,astfel cum prevăd expres  dispozițiile art. 10  alin. (1) şi art. 249 C.pr.civilă.,dovadă pe care apelanta nu a făcut-o nici la fond și nici în apel. 

3.Din analiza înscrisurilor aflate în dosarul  de  fond tribunalul reține că ,prin Contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 2634/25.11.2013de B.N.P. CIM ,numiții MC și CF i-au acordat apelantei SC T un împrumut de 738.300 lei ,termenul de restituire fiind stabilit la data de 25.11.2018 (filele 87,88 ),cu precizarea că ,prin actul adițional nr.951/08.05.2014 a fost extinsă ipoteca de rang I obiect al contractului de împrumut (filele 80-82 ).

 La data de 09 .05.2014 ,prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr.971 de același B.N.P. CIM ,creditorii MC și CF au cesionat cu titlu oneros toate drepturile deținute în legătură cu creanța de 738.300 lei ,cesionarilor SCV  și SS  (filele 83,84 ).Contractul de cesiune a fost modificat prin actul adițional nr.2389/25.11.2014 (filele 85 ,86 ) în sensul extinderii dreptului de ipotecă și al renegocierii prețului cesiunii.

La data de 06.07.2015 B.N.P. CIM  a emis încheierea de rectificare a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară  nr. 2634/25.11.2013, autentificată sub nr. 13 , fiind introdusă menţiunea că „ debitorul să fie obligat la plata daunelor-interese moratorii, de la scadenţă, până la momentul plăţii, în cuantum de 1% zi” (fila 232 ).

Referitor la această încheierea de rectificare a titlului executoriu ,apelanta critică soluția instanței de fond ,care a invocat din oficiu invocat nulitatea absoluta cu privire la aceasta menţiune, considerând ca instituirea daunelor moratorii in acest cuantum echivalează cu o clauza penala interzisa de art. 5  din O.G. nr. 13/2011

Apelanta consideră că nu a instituit dobânzi, ci daune-interese moratorii, nefiind incidente dispoziţiile OG 13/2011, ci aplicându-se Codul civil.

Tribunalul reține că regimul juridic actual al dobânzilor este reglementat de Codul civil şi de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Aşa cum rezultă şi din titlu, O.G. nr. 13/2011 reglementează două categorii principale de dobândă, respectiv dobânda legală remuneratorie şi dobânda penalizatoare pentru obligaţii băneşti. Fiind reglementate de lege, cele două categorii de dobânzi sunt dobânzi legale, dar acestea pot fi stabilite şi de către părţile contractante, situaţie în care poartă denumirea de dobânzi convenţionale.

În înţelesul ordonanţei, dobânda remuneratorie este dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei. După cum se observă,dobânda remuneratorie reprezintă dobânda datorată de către debitor cu titlu de preţ al folosinţei capitalului creditorului.

In schimb, dobânda penalizatoare este dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă. Aşadar, dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru neplata la scadenţă a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului iar în accepţiunea juridică a O.G. nr. 13/2011, dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă priveşte atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

 Fiind stabilit în mod constant în practică și în doctrină că,în cazul obligațiilor bănești , dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie ,chiar dacă sunt denumite de părți  daune ,,moratorii ,,(cum este și cazul de față ) în realitate  clauzele respective stabilesc  dobânda penalizatoare datorată de debitor pentru neîndeplinirea la scadenţă a respectivei obligații bănești.

În aceste condiții ,în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că ,prin inserarea în cuprinsul încheierii de rectificare a unor  daunelor-interese moratorii, în cuantum de 1% zi  ,au fost încălcate prevederile imperative ale art.5 alin.1 și 2 din OG nr.13/2011 care prevăd că , în raporturile juridice ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an ,orice clauză prin care se încalcă aceste  dispoziţii fiind  nulă de drept.

4.Sunt nefondate susținerile apelantei referitoare la necesitatea citării în cauză a numiților MCsi CF ,motiv pentru care s-ar  impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

După cum s-a arătat anterior ,MC si CF sunt creditorii inițiali din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 2634/25.11.2013de B.N.P. CIM. Întrucât ,prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr.971 de același B.N.P. CIM ,cei doi au cesionat cu titlu oneros toate drepturile deținute în legătură cu creanța de 738.300 lei ,cesionarilor SCV  și SS  ,aceștia nu mai justifică în nici-un fel o eventuală calitate procesuală pasivă .Este de precizat că numiții MC si CF nu sunt participanți nici în cadrul executării silite contestate prin prezenta contestație ,condiții în care nu există nici-un temei legal care să fi impus citarea lor în proces.

5.Sunt nefondate și criticile apelanților referitoare la respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei BCRLISA

Astfel cum rezultă din actele depuse în dosarul de fond ,la data de 17.07.2015 intimaţii-creditori  cesionari SCV  și SS au formulat ,în cadrul dosarului de executare silită nr.49/2015 , o cerere adresată  B.E.J. VI  prin care au solicitat calcularea şi executarea silită şi a penalităţilor de întârziere menţionate încheierea de rectificare a titlului executoriu, autentificată sub nr. 13/06.07.2015 de B.N.P. CIM ,consecința fiind aceea că de B.E.J. VI  a stabilit în sarcina intimatei-debitoare SC T penalităţi de întârziere în cuantum de 1.798.200,00 lei, calculate pentru perioada 27.11.2014-27.07.2015.

Urmare a acestei încheieri creanţa iniţială în cuantum de 740.000 lei, a fost majorată cu suma de 1.798.200,00 lei iar prin actul de adjudecare din data de 27.07.2015, în contul creanţei, intimaţii-creditori au adjudecat imobilul garanție la valoarea de 1.740.000 lei, fără TVA, dispunându-se totodată prin încheierea din data de 28.08.2015 intabularea dreptului de proprietate al intimaţilor-creditori.

Este real că ,astfel cum susține apelanta ,dispoziţiile art. 713 alin.5  C.pr.civ.sunt în sensul că ,în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusa si de o terţa persoana, însa numai daca aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.

Apelanta omite ,însă o împrejurare esențială ,corect sesizată de judecătorul fondului și anume că ,prin prezenta contestație , contestatoarea, în calitate de creditor al intimatei SC T, a formulat  atât o contestaţie la executare propriu-zisă, cât şi contestaţie la titlu împotriva titlului executoriu.

Ori, prevederile art.713 alin.5 Cod.pr.civ.sunt  aplicabile doar în cazul contestației la executare propriu zise ,nu și în cazul contestației la titlu ,cu privire la care art.713 alin.2 prevede expres că ,în cazul în care executarea se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească ,se pot invoca în cadrul contestației și motive de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

Prin contestația cu care a investit instanța  contestatoarea reclamă caracterul inopozabil şi ilicit a titlului executoriu ce face obiectul dosarului execuţional nr. 49/2015 al B.E.J. VI , pretinzând că  se tinde la diminuarea patrimoniului debitoarei, în frauda drepturilor sale .Cererea principală este ,așadar ,contestația la titlu iar calitatea procesuală a contestatoarei este  deplin justificată ,aceasta fiind îndreptățită să atace atât titlul executoriu ,dar și actele de executare subsecvente ,în măsura în care îi sunt fraudate drepturile.

 Pentru considerentele arătate, constatând că nu există  în cauză motive pentru anularea  sau schimbarea hotărârii primei instanţe şi ,de asemenea , nu există motive de ordine publică ce ar pute fi invocate din oficiu ,conform art.479 alin.1 Cod.pr.civ, în baza prevederilor art. 480 alin.1 C.pr.civ., tribunalul a respins  apelul ca fiind nefondat şi a menţinut  soluţia pronunţată de judecătorie ca legală şi temeinică .