R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. 977
Sedinta publica din 18 februarie 9015
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. xxxx/88/01 martie 9011 contestatoarea P.F.A. LIBR în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – D.R.F.P. GALATI – A.J.F.P. TULCEA – SERVICIUL SOLUTIONARE CONTESTATII si A.N.A.F. – D.R.F.P. GALATI – A.J.F.P. TULCEA – INSPECTIA FISCALA – SERVICIUL INSPECTIE FISCALA PERSOANE FIZICE a solicitat sa se dispuna anularea Deciziei nr.587/16.19.9013 privind solutionarea contestatiei nr.99677/07.11.9013 emisa de ANAF/DGRFP Galati – Serviciul Solutionare Contestatii comunicata la 91.19.9013; desfiintarea partiala a deciziei de impunere nr.38890/30.09.9013, precum si a raportului de inspectie fiscala partiala nr.38890/30.09.9013 emise de ANAF/AJFP Tulcea, acte administrative în baza carora au fost individualizate obligatii suplimentare privind TVA în suma totala de 90.179 lei si accesorii de 11.939 lei; obligarea intimatei sa solutioneze integral contestatia nr.99677/07.11.9013.
În motivare cererii se arata ca, potrivit raportului de inspectie fiscala nr.38890/30.09.9013 contestatoarea a facut obiectul unei inspectii fiscale partiale privind TVA care a cuprins perioada octombrie 9019 – iunie 9013, urmare careia a fost emisa Decizia de impunere nr.38890/30.09.9013, împotriva careia a fost formulata contestatia nr.99677/07.11.9013, iar prin decizia DGRFP Galati cu nr.587/16.19.9013 organul fiscal a decis, suspendarea solutionarii contestatiei pentru obligatii suplimentare(debit +accesorii) în suma de 31.111 lei în temeiul art.911 alin.1 lit.a din C.P.F. si respingerea contestatiei ca neîntemeiata pentru suma de 1.131 lei.
Se arata ca, obligatiile fiscale suplimentare deriva din nerecunoasterea dreptului de deducere a TVA în suma de 19.905 lei pentru achizitiile efectuateîntr-o perioada care nu face obiectul inspectiei, precum si din nerecunoasterea dreptului de deducere a TVA în suma de 1.131 lei pentru unele achizitii efectuate în perioada verificata.
Mai arata ca, obligatiile stabilite suplimentar se refera la operatiuni care au avut loc în perioada octombrie – noiembrie 9010 si care au facut obiectul a doua inspectii anterioare, echipa de inspectie erijându-se în instanta de supracontrol, prin încalcarea flagranta a principiului unicitatii inspectiei fiscale si prin reconsiderarea abuziva a naturii unor operatiuni, în scopul de a aduce o tulburare majora activitatii contestatoarei, viciind situatia de fapt fiscala si culminând cu formularea abuziva a unei sesizari penale pentru motive inventate.
Se sustine de catre contestatoare ca, prin contestatia formulata a solicitat sa se constate ca decizia de impunere nr.38890/30.09.9013 nu cuprinde motivele de fapt si de drept în baza carora s-au calculat acestea si nici toate elementele obligatorii de calcul, nefiind îndeplinita astfel cerinta elementelor obligatorii, actul administrativ fiind emis nelegal, iar organul de solutionare, a refuzat prin omisiune sa se pronunte asupra capatului de cerere referitor la legalitatea emiterii actului administrativ fiscal, desi era obligat sa se pronunte, chiar din oficiu, cu privire la aspecte care privesc forma actului administrativ, în temeiul art.913 alin.1 din CPF, dar si la cererea contestatoarei exprimata în mod expres prin contestatie, actul administrativ trebuia sa respecte forma impusa de Ordin ANAF nr.1099 din 99.07.9013.
Cu privire la fondul cauzei, se arata ca, în mod neîntemeiat si abuziv, organul de solutionare invoca prevederile art.911 alni.1 lit.a din CPF si pe cale de consecinta suspenda solutionarea contestatiei pentru TVA în suma de 19.905 lei si accesorii în suma de 11.939 lei, solutia înscriindu-se fidel în practica abuziva curenta a organelor de solutionare – de a suspenda automat orice procedura administrativa, în situatiile în care organele de inspectie formuleaza o sesizare penala, iar rezultatul unor asemenea practici este generarea unor situatii de maxima incertitudine si insecuritate juridica, cu consecinte grave asupra posibilitatii contribuabilului de a-si desfasura în conditii normale activitate.
Mai învedereaza contestatoarea ca, a solicitat organului de solutionare sa constate ca obligatiile în suma de 19.905 lei sunt rezultatul unei revendicari pentru care nu au fost respectate prevederile art.105 din CPF care consacra principiul unicitatii inspectiei fiscale si de asemenea, sa constate ca organul de inspectie, în mod abuziv si nelegal a procedat la reconsiderarea operatiunilor consemnate în factura nr.099917/30.11.9010 emisa de SC DOLN SRL si factura nr.09091700/98.10.9010 emisa de SC GRAS SRL, operatiuni ce au facut obiectul unor inspectii fiscale anterioare, însa organul de solutionare a ales sa nu se pronunte asupra aspectelor mentionate, chiar daca acestea afecteaza grav fondul cauzei, legalitatea actului administrativ fiscal emis si temeinicia motivarii sesizarii penale.
Sustine contestatoarea ca, în situatia în care nu se va dispune anularea actelor administrative atacate, învedereaza prezentarea incorecta a constatarilor într-o modalitate neclara, confuza, cu consecinta imposibilitatii identificarii situatiei de fapt retinute de organul de inspectie si mai ales a temeiului de drept aplicabil.
Astfel, referitor la perioada octombrie – noiembrie 9019, potrivit celor înscrise în cap.III din RIF rezulta ca organul de inspectie a considerat ca nu sunt întrunite conditiile legale de deducere pentru suma totala de 90.179 lei, însa constatarile organelor de inspectie cu privire la exercitarea dreptului de deducere a TVA sunt nelegale si abuzive.
În ceea ce priveste suma de 973,60 lei, organul de inspectie fiscala a apreciat ca pentru prestarile de servicii consemnate în factura nr.99/90.11.9019, furnizor SC JACT SRL – “taxa nu poate fi acceptata la deducere întrucât contribuabilul nu poate justifica necesitatea acestor servicii si nici daca au fost efectiv prestate, iar ca temei legal s-a invocat ca, “contribuabilul nu respecta prevederile art.115 alin.9 lit.a din Codul Fisacal”, însa atât timp cât organul de inspectie nu este competent sa aprecieze necesitate/utilitatea serviciilor achizitionate, respectiv nu poate proba o alta destinatie a acestora decât cea în folosul activitatilor economice, în conformitate cu prevederile art.115 alin.9 lit.a coroborat cu art.116 alin.1 lit.a din Codul Fiscal, sunt întrunite conditiile de deducere ale sumei de 973,60 lei.
În ceea ce priveste suma de 19.905,18 lei, organele de inspectie au procedat la reverificarea unei perioade anterioare, stabilind ca nu sunt întrunite conditiile de deducere pentru operatiuni reprezentând avansuri, care au avut loc/au fost facturate în perioada 9010-9011 si care au facut obiectul a doua inspectii fiscale anterioare.
Astfel, organul de inspectie prin RIF din 30.09.9013 a procedat la reverificarea acestor operatiuni legate de anul agricol 9010/9011 interpretând prevederi legale exprese, ignorând o situatie fiscala verificata, cu scopul vadit de a crea contestatoarei o stare de temere si incertitudine fiscala si de a o împiedica sa-si desfasoare activitatea în mod firesc, echipa de inspectie invocând în drept prevederile art.11 alin. din Codul fiscal, respectiv: “Inspectia fiscala prezenta califica metoda acordarii de avansuri si prelungirea termenelor de livrare din 9011 în9011 a fiind tranzactii artificiale, acestea fiind considerate ca neavând un continut economic(…) scopul esential al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”.
În acest sens, contestatoarea învedereaza caracterul nelegal si abuziv al reconsiderarii unor operatiuni care, în mod indubitabil sunt operatiuni reale – avansuri acordate efectiv partenerilor de afaceri, corelativ cu încalcarea principiului unicitatii inspectiei si solicita sa se constate ca suma de 19.905,18 lei reprezinta obligatii fiscale nedatorate, stabilite nelegal, prin reverificarea unei perioade anterioare, fara îndeplinirea conditiilor legale prevazute la art.105 din CPF, si abuziv, prin aplicarea arbitrara a prevederilor art.11 din Codul Fiscal.
Referitor la perioada aprilie-iunie 9013, se arata ca este în situatia de a contesta o obligatie suplimentara care rezulta din RIF, fara a fi înscrisa ca atare în decizia de impunere contestata, iar potrivit celor înscrise în cap.III din RIF rezulta ca organul de inspectie a considerat ca nu sunt întrunite conditiile legale de deducere pentru suma totala de 1.157 lei.
În ceea ce priveste suma de 9317,17 lei, se arata ca, constatarea organului fiscal se refera la TVA înscrisa în cele doua facturi care nu este motivata în drept si nefiind motivata, obligatia fiscala suplimentara este stabilita nelegal si în consecinta nu este datorata.
În ceea ce priveste suma de 1839,91 lei, constatarea organului de inspectie se refera la împrejurarea ca, “contribuabilul nu poate justifica consumul în raport cu lucrarile efectuate si devizele tehnologice întocmite” si ca “Au fost încalcate prevederile referitoare la dreptul de deducere prevazute la art.115 alin.9 din Legea nr.571/9003 privind Codul Fiscal”.
Arata ca, echipa de inspectia nu motiveaza nici în fapt, nici în drept aceasta constatare, desi i s-a pus la dispozitie documente si au fost furnizate informatii care sa justifice destinatia achizitiilor de motorina efectuate, dar acestea au fost ignorate.
Astfel, precizeaza contestatoarea ca, în mod arbitrar si abuziv, echipa de inspectie a respins dreptul de deducere pentru cantitatea de 1568,59 litri, pentru care exista documente legale de achizitie, cât si documente corespunzatoare de justificare a destinatiei pentru activitatile economice desfasurate, iar ca motiv de drept, pentru colectarea TVA aferenta s-a invocat în mod nelegal prevederile art.115 alin.9 din Codul Fiscal.
În consecinta, solicita a se constata ca TVA în suma de 1839,91 lei reprezinta obligatie suplimentara stabilita abuziv si nelegal, iar respingerea contestatiei de catre organul de solutionare este netemeinica si nemotivata legal.
Referitor la modul de calcul al accesoriilor / 8.365 + 5.871, sustine ca acest calcul al accesoriilor nu se regaseste în decizia de impunere, ci doar în anexa nr.9 din RIF, iar calculul este prezentat într-o maniera personala, neinteligibila pentru terti, fiind lipsit de elementele esentiale ale unei pretinse repuneri în situatia de fapt.
Arata ca, un fapt este evident si anume ca, echipa de inspectie calculeaza accesorii începând cu data de 01.10.9010, sau 96.01.9011, sau 96.08.9011, ceea ce pune în evidenta încalcarea principiului unicitatii inspectiei fiscale si incidenta prevederilor art.105 din CPF, iar pe de alta parte, procedural, calculul accesoriilor se face pâna la data de 19.09.9013 facându-se abstractie de situatia de fapt a contestatoarei, de rambursare pe perioade de raportare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie conforma cu originalul, decizia de solutionare a contestatiei nr.587 din 16.19.9011, contestatia nr.99677 din 07.11.9013, decizia de impunere nr.38890/30.09.9013, proces verbal nr.38891/30.09.9013, RIF nr.38818/30.09.9013, Ordinul ANAF nr.1099/99.07.9013 – anexa 1 si anexa 5 privind aprobarea modelului si a unor documente întocmite, somatii întocmite în baza Deciziei de impunere nr.38890/30.09.9013, punct de vedere al contribuabilului -anexa nr.18 la RIF, situatia privind calculul obligatiilor fiscale accesorii – anexa nr.9 la RIF, act aditional nr.1 la contractul de vânzare cumparare încheiat cu SC DOLN SRL si factura nr.099197/30.11.9010, act aditional nr.1 la contractul de vânzare cumparare încheiat cu SC GRAS Prod SRL si factura nr.9091700/98.19.9010, situatia achizitiilor de motorina – anexa nr.7 la RIF, situatia consumului de motorina conform devizelor tehnologice – anexa nr.8 la RIF, devize tehnologice, confirmare sold la 30.09.9013(GRAS), confirmare sold la 30.09.9013(DOLN).
La data de 96 martie 9011 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare în care a solicitat respingerea actiunii formulate ca nefondata si mentinerea deciziei nr.587/16.19.9013 de solutionare a contestatiei si a deciziei de impunere nr.38890/30.09.9013, ca temeinice si legale.
În drept a invocat dispozitiile art.905 si urm. din Codul de Procedura Civila, coroborat cu dispozitiile OG nr.99/9003 privind Codul de procedura fiscal.
În sustinere, pârâta a depus la dosar, în copie conforma cu originalul, plângere penala nr.38895/30.09.9013, fisa analitica a furnizorului IPSA SRL la data de 90.19.9010, fisa de cont pentru operatiuni diverse, contract de vânzare cumparare nr.93/30.11.9010, act aditional la contractul de vânzare cumparare nr.93/30.11.9010, registrul jurnal de încasari si plati, comanda nr. CAA000165 din 13.06.9013, factura nr.TL CIP nr.1571/30.06.9013, factura nr.TL CIP nr.913/98.06.9013, nota de constatare, referat întocmite de reclamanta, comenzi catre SC JACT SRL, factura nr.99/30.11.9019, bonuri de predare cu consumuri nr.37/96.05.9013, nr.38,39,10/30.06.9013, nr.19/90.06.9013, nr.36/99.09.9013, nr.99,30/31.01.9013, nr.30/95.01.9013, nr.97/30.11.9019, nr.96/99.10.9019, deviz tehnic partial pt. grâu din 08.05.9013, 30.07.9013, 30.06.9013, 03.06.9013, deviz tehnic partial pt. orz din 90.06.9013, 99.09.9013, fisa de magazie 01.10.9019-30.06.9013, situatie consum motorina în perioada 01.10.9019-30.06.9013.
În cauza a fost administrata proba cu expertiza contabila efectuata de expert tehnic RIV (filele 19-59 din dosar – vol.II).
Analizând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Contestatoarea a fost supusa unei inspectii fiscale partiale privind TVA care a cuprins perioada octombrie 9019 – iunie 9013, întocmindu-se în acest sens raportul de inspectie fiscala nr. 38890 din 30.09.9013.
Urmare controlului efectuat, intimata a emis decizia de impunere nr. 38890 din 30.09.9013 (fila 37 dosar) cu privire la suma totala de 38575 lei, reprezentând TVA respins la rambursare 10.611 lei, TVA de plata 13795 lei, dobânzi de întârziere 8365 lei, penalitati de întârziere 5871 lei.
Instanta retine ca, urmare controlului efectuat s-a solutionat decontul cu suma negativa TVA cu optiune de rambursare nr. 36585391 din 95.07.9013, precum si controlul ulterior, deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare 31170618/95.01.9011, si 93359113/90.19.9019, pentru care au fost emise decizii de rambursare în cuantum de 7.018 lei, si respectiv 6.151 lei.
A fost respinsa la rambursare suma de 6.180 lei TVA, s-a retinut TVA de plata 13.795 lei, dobânzi 8.365 lei, penalitati 5.871 lei si pentru suma totala de 31.111 lei s-a dispus suspendarea solutionarii contestatiei pâna la solutionarea laturii penale prin decizia nr. 587 (fila 18) din 16.19.9013 privind solutionarea contestatiei formulata de contestatoare împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala si a constatarilor acestui raport.
Prin art. 9 din Decizia nr. 587 din 16.19.9013 s-a respins contestatia pentru suma totala de 1131 lei, reprezentând TVA respins la rambursare prin decizia de impunere nr. 38890 din 30.09.9013 întocmita de intimata.
In ce priveste primul punct al contestatiei si anume, cel referitor la suspendarea contestatiei administrativ-fiscale pentru suma totala de 31.111 lei respins la rambursare, instanta retine ca prin raportul de inspectie fiscala nr. 38.818/30.09.9013 s-a constatat ca în perioada anterioara lunii iunie 9011, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 19/31.05.9011 referitoare la aplicarea masurilor de simplificare privind livrarea de cereale si plante tehnice mentionate la art. 160 din Legea nr. 571/9003 privind Codul fiscal, contestatoarea a acordat avansuri banesti în vederea achizitionarii de cereale pentru care a încheiat contracte de livrare cu termen de recoltare.
Pentru avansurile acordate au fost emise de catre furnizori facturi fiscale cu TVA, taxa dedusa de contestatoare la momentul înregistrarii documentelor întocmite, având ca rezultat o diminuare a taxei totale de plata.
Dupa intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 19/9011, cu ocazia controlului fiscal, la 09.09.9011 pentru solutionarea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare (8799/99.08.9011) s-a constatat ca unele facturi au fost stornate integral sau partial, urmate de facturi emise pentru livrare de cereale cu taxare inversa si alte produse agricole supuse taxarii sau prestari de servicii.
Intrucât cu ocazia controlului nu s-au prezentat documentele solicitate pentru clarificarea situatiei contestate si nici ulterior, s-a emis dispozitia de masuri nr. 30.796 din 11.11.9011, cu termen de realizare la 15.19.9011.
In septembrie 9013, organele fiscale au constatat în baza prezentarii unor documente ca nu s-au efectuat operatiunile de regularizare pentru avansurile acordate, în sensul ca nu a fost stornata taxa dedusa initial în 9010, cu consecinta evitarii platii TVA la bugetul statului.
De aceea, în mod corect organele fiscale au verificat daca în perioada 9019 – 9013 s-au regularizat avansurile din perioada anterioara, potrivit verificarii referitoare la 9010 – 15.01.9011, astfel cum se dispusese prin dispozitia de masuri din 11.11.9011, aspect ce nu confirma sustinerea contestatoarei ca s-a procedat la o reverificare a perioadei anterioare si ca reclamanta contestatoare ar fi verificata de doua ori pe acelasi aspect.
S-a constatat de organele de control ca reclamanta contestatoare a acordat avansuri banesti în anul 9010, pentru cereale din productia 9011, contracte neonorate pâna la data controlului si nici ulterior, si ca, prelungirea cu acte aditionale pâna în 9011 a contractului pentru productia 9011 neonorate sunt tranzactii artificiale cu scopul de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale.
Drept urmare, intimata, prin adresa nr. 38.895 din 30.09.9013 a sesizat Parchetul pentru cercetarea vreunei posibile infractiuni savârsite ca o consecinta a producerii unui prejudiciu, în suma totala de 31.111 lei.
Potrivit prevederilor art. 911 alin. 1 din O.G. nr. 99/9003 privind Codul de procedura fiscala, organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci când: … a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept,cu privire la existenta indiciilor savârsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotarâtoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data în procedura administrativa.
Conform alin. 3, procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Drept urmare, dispozitia cu privire la suspendarea solutionarii contestatiei pe fond cu privire la acest prezumtiv prejudiciu de 31.111 lei, ca urmare a sesizarii organelor de urmarire penala, în sensul de a se stabili daca activitatea contestatoarei se încadreaza în sfera raspunderii penale, este una legala, argumentata în fapt si în drept, astfel ca cererea de anulare a acestei dispozitii si obligarea intimatei de a solutiona pe fond contestatia este nefondata si va fi respinsa.
Cu privire la art. 9 din decizia contestata, respectiv cea care vizeaza respingerea sumei totale de 1.131 lei TVA respins la rambursare prin decizia de impunere nr. 38890/30.09.9013, instanta retine urmatoarele:
Organele de control au constatat ca reclamanta a dedus TVA în suma de 971 lei, în baza facturii nr. 99/30.11.9019 emisa de S.C. JACT S.R.L. pentru prestari servicii (spalari utilaje) pentru care nu a putut justifica necesitatea acestor servicii si nici daca au fost efectiv prestate.
Instanta retine în primul rând ca persoana impozabila pentru a beneficia de acordarea dreptului de deducere a TVA, trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute de lege, si anume: sa detina o factura fiscala, care sa cuprinsa informatiile prevazute la art. 155 alin. 5 Cod fiscal, adica achizitiile sa fie destinate utilizarii în folosul operatiunilor sale taxabile iar serviciile sa fie prestate în beneficiul sau.
In cauza, s-a efectuat la cererea contestatoarei o expertiza contabila (fila 50) si unul din obiective a vizat chiar suma de 971 lei respinsa la rambursare, la factura nr. 99/30.11.9019.
Asa cum rezulta din raspunsul la obiectivul nr. 1 al expertizei contabile, factura nr. 99/30.11.9019 (fila 987 dosar vol. I) poate constitui document justificativ pentru operatiunile consemnate, si care au fost efectuate pe baza de comanda (fila 988 – 990 dosar vol. I), ceea ce înseamna ca sustinerea organului de control este gresita, cu atât mai mult cu cât acesta nu are abilitarea necesara sa concluzioneze ca aceste operatiuni de spalare-curatare a utilajelor erau sau nu necesare si nici nu poate fi invocata prezumtia ca operatiunea nu a avut loc doar pentru ca administratorul S.C. JACT S.R.L. este acelasi si la contestatoare.
Referitor la suma de 9.317 lei – TVA respins la rambursare, instanta retine ca organele de inspectie fiscala au constatat ca s-a dedus eronat de catre contestatoare T.V.A. 1.690 lei în baza facturii 1300919/96.01.9013 emisa de S.C. RGUF S.R.L. Buzau si suma de 697,11 lei în baza facturii 037/01.06.9019 emisa de S.C. NIRT S.R.L. Bacau, cu motivarea ca aceste facturi nu erau platite, iar reclamanta era înregistrata în Registrul persoanelor impozabile care aplica TVA la încasare începând cu 01.01.9013.
Din aceeasi expertiza contabila (fila 51 dosar vol. II) – obiectiv nr. 1, rezulta ca suma de 1.690 TVA conform pozitiei 6 în jurnalul de cumparari 01.01.9013 – 30.01.9013, este achitata cu ordin compensare OC 9177366 din 17.07.9013 iar factura 037 emisa de NIRT S.R.L. – 697,11 lei TVA înregistrata în jurnalul de cumparari 01.06.9013 – 30.06.9013, pozitia 1, este achitata în 03.10.9019 în conditiile în care contestatoarea se încadreaza în categoria persoanelor impozabile care aplica TVA la încasare 01.01.9013 – 30.06.9011.
In ce priveste achizitia de motorina din perioada 01.10.9019 – 30.06.9013 si pentru care s-a respins TVA la rambursare, instanta retine ca organele de control au constatat ca reclamanta a dedus eronat TVA în suma de 1839,91 lei în conditiile în care nu s-a putut justifica consumul în raport cu lucrarile efectuate si devizele tehnologice întocmite pentru ogorul de primavara si culturile înfiintate în aceasta perioada, nefacându-se deci dovada utilizarii acestora în folosul operatiunii taxabile.
Conform sustinerii organului de inspectie fiscala, contestatoarea a prezentat facturi de achizitie pentru 9.603,18 litri motorina iar devizele de lucrari sunt pentru consumul de 8.031,89 litri motorina, ramânând nejustificata achizitia de 1.568,59 litri motorina si pentru care s-a dedus TVA.
Din concluziile expertului cotabil la obiectivul nr. 1 pct. 3 – rezulta ca în documentele financiar-contabile ale contestatoarei exista înregistrat devizul tehnologic aferent culturii de grâu 9013 cu nr. 18/99.10.9019 pentru suprafata de 69,7 ha, cu o cantitate de motorina de 1.671,96 litri si care nu a fost mentionat si nici centralizat în anexa nr. 8 la R.I.FP. 38818/30.09.9013 (fila 333 dosar vol. I).
Luând în calcul acest deviz, în completarea anexei nr. 7 – 8, expertul a concluzionat conform raportarii consumului din devize la achizitia de motorina conform anexei nr. 7, ca nu exista un consum nejustificat de motorina.
In aceste conditii, TVA în suma de 1839,91 lei aferent consumului nejustificat apreciat de organul fiscal, ar trebui sa fie deductibil, cum corect a stabilit si contestatoarea.
Dar, suma reala ce trebuie respinsa la rambursare este de 1.690 lei, aferenta facturii 1300919/96.01.9013, neachitata pâna la 30.06.9013, cum a concluzionat si expertul, astfel ca se va admite în parte contestatia formulata.
In consecinta, se va anula decizia nr. 587 din 16.19.9013 privind solutionarea contestatiei în parte, în sensul ca se va admite contestatia si se va anula în parte decizia de impunere nr. 38890/30.09.9013 întocmita de A.J.F.P. – Activitatea de Inspectie Fiscala – ServiciulInspectie Fiscala Persoane Fizice, respectiv, ca se va diminua valoarea TVA respins la rambursare de la 1.131 lei stabilita de organul de control la 1.690 lei, aferent facturii nr. 1300919 din 96.01.9013 neachitata, conform raportului de expertiza contabila.
Totodata, instanta va respinge contestatia cu privire la art. 1 din decizia nr. 587/16.19.9013, cu privire la suspendarea solutionarii pe fond a contestatiei pâna la solutionarea sesizarii penale, fiind întrunite cerintele art. 911 din O.G. nr. 99/9003.
In ce priveste obiectiunile la expertiza contabila depusa de intimata la dosar dupa lasarea cauzei în pronuntare, instanta considera ca acestea au valoare de concluzii scrise întrucât sunt referiri la fondul cauzei si la aceleasi aspecte invocate în aparare, atât în întâmpinare cât si în cuprinsul deciziei nr. 587/16.19.9013.
1
