Prin sentinţa penală nr. 3342/16.10.2015, instanţa a dispus:
În baza disp. art.104 din Legea nr. 254/2013 admite contestaţia formulată de către petentul – condamnat H., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi nr.428/08.07.2015, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată de către acesta împotriva hotărârii nr. 20/26.06.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi, încheiere pe care o desfiinţează şi, în consecinţă:
Dispune anularea sancţiunii disciplinare aplicată petentului – condamnat H. – cu datele de stare civilă anterior menţionate – prin hotărârea nr. 20/26.06.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi – respectiv sancţiunea disciplinară „avertisment”.»
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat, în esenţă, următoarele:
Persoana condamnată H. se află în executarea pedepsei privative de libertate de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.
Prin hotărârea nr. 20/26.06.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi condamnatul H. a fost sancţionat disciplinar cu sancţiunea „avertisment” pentru comiterea unei abateri disciplinare constând în aceea că, la data de 02.06.2015, nu a predat bunurile primite la intrarea în Penitenciarul Arad (la data de 15.01.2015) – conform fişei individuale privind obiectele de cazarmament – respectiv o pernă.
Ulterior, prin încheierea nr. 428/08.07.2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iaşi a fost respinsă plângerea persoanei condamnate H. împotriva hotărârii nr.20/26.06.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi, reţinându-se că actele de cercetare efectuate conduc la concluzia că acesta se face vinovat de sustragerea unei perne (respectiv nepredarea la data transferării), bun aparţinând Penitenciarului Arad, faptă care constituie abatere disciplinară potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. l din Legea nr.254/2013 raportat la dispoziţiile art.82 lit. h din Legea nr.254/2013, dispoziţii legale care interzic deţinuţilor de a sustrage sau distruge bunuri aparţinând penitenciarului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că sancţionarea persoanei condamnate H. s-a dispus în condiţiile în care în cauză nu există elemente de ordin probator care să conducă la concluzia comiterii de către aceasta a unei fapte constând în sustragerea sau distrugerea unei perne, bun pe care l-a primit la momentul încarcerării sale în Penitenciarului Arad şi care aparţinea acestei unităţi de deţinere.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 lit.l din Legea nr.254/2013 persoanele condamnate trebuie să respecte orice obligaţie care rezultă din cuprinsul acestui act normativ, din regulamentul de aplicare a acestuia, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 82 lit.h din Legea nr.254/2013 persoanele condamnate le este interzisă sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor condamnate.
Deşi este dovedită atât împrejurarea primirii de către petent, la momentul intrării în Penitenciarul Arad, a mai multor bunuri, printre care şi o pernă – sub acest aspect fiind lipsită de relevanţă susţinerea acestuia că, deşi a semnat înscrisul respectiv, nu a primit un asemenea bun, în condiţiile în care subscrierea unei persoane, în absenţa dovedirii unei constrângeri care să-i fi alterat consimţământul, face dovada însuşirii de către semnatar a conţinutului înscrisului semnat – cât şi împrejurarea nepredării pernei respective de către acesta, la momentul la care a fost transferat în Penitenciarul Iaşi– aşa cum rezultă din adresa nr. B44434/PAAR/06.07.2015 a Penitenciarului Arad şi din copia fişei individuale semnată de către petent la data de 02.06.2015 – în lipsa unor elemente de ordin probator în acest sens, nu se poate concluziona că acesta a sustras sau a distrus bunul respectiv, acţiuni sancţionate de dispoziţiile art.82 lit. h din Legea nr.254/2013. Reţine instanţa că, în lipsa unor probe certe în acest sens – sub acest aspect fiind necesar a se remarca că se impunea a fi verificată susţinerea petentului, în sensul că perna pe care o avea asupra sa la sosirea în Penitenciarul Iaşi (şi care prezintă caracteristici diferite de cele ale pernelor unităţilor de deţinere, fiind din puf) se află în custodia acestei unităţi de deţinere – nu poate fi angajată răspunderea disciplinară a persoanei condamnate sub aspectul faptei sancţionate de dispoziţiile legale mai sus menţionate, acesteia putându-i fi imputată doar contravaloarea bunului pe care nu l-a predat unităţii de deţinere din care a fost transferată la data de 02.06.2015, respectiv Penitenciarului Arad.
Din analiza modului în care este reglementată abaterea disciplinară imputată petentului din prezenta cauză se poate constata că simpla nepredare de către o persoană privată de libertate a unui bun proprietatea unităţii de deţinere nu atrage, în mod automat, sancţionarea disciplinară, fiind necesar a exista mijloace de probă care să formeze convingerea că acţiunea persoanei respective se încadrează în sfera de înţeles a noţiunilor de „sustragere” sau/şi „distrugere”, acţiuni care reprezintă o încălcare a normelor impuse de mediul penitenciar.
