DECIZIA CIVILĂ NR. 3311
Data 10 Decembrie 2015
Autor – Cîrcioiu Monica
Domeniu asociat – contestaţia la executare
Titlu- apărările ce pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare în cazul în care titlul executoriu este un proces-verbal de contravenţie
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată:
Prin contestaţia la executare înregistrată cu nr. XXX/16.09.2014 la Judecătoria Ploieşti, contestatorul A.D. a chemat în judecată pe intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea tuturor actelor de executare, a executării silite, inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 20.06.2014, a procesului verbal de contravenție seria PPP, a somaţiei, încheierii nr 970/21.08.2014 privind cheltuielile de executare, precum si obligarea intimatei la plata cheltuitelor de judecată.
In motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită în baza procesului verbal de contravenție seria PPP privind plata tarifului de despăgubire de 28 euro fără să se țină seama că a achitat amenda de 125 lei, contravaloarea rovinietei pentru un an de zile, fiind înlăturată obligaţia privind plata tarifului prin Legea nr. 144/2012 care a fost modificat OG nr. 15/2002, devenind aplicabile disp. art 15 alin 2 din Constituţie, care prevăd retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, iar între momentul constatării faptei contravenţionale si momentul punerii in executare a procesului verbal de contravenție a intervenit o succesiune de legi mai favorabile care retroactivează, mai ales că procesul verbal de contravenţie nu a fost comunicat in termenul de 30 de zile de la data constatării faptei, nedatorând suma de 28 euro si nici cheltuieli de executare.
La data de 05.01.2015 intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare în condiţiile în care în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului în temeiul procesului verbal de contravenţie care reprezintă titlu executoriu, nefiind anulat, fiind imposibilă aplicarea normelor contravenționale în cadrul unei contestaţii la executare, iar în speţă contestatorul datorează tariful de despăgubire de 28 euro plus cheltuielile de executare aferente.
La data de 29.01.2015 contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susţinerilor acesteia, devenind aplicabile disp. art II din Legea nr. 144/2012 privind anularea tarifelor de despăgubire aplicate, mai ales că la data de 09.05.2011 deţinea o rovinietă valabilă, fiind imposibil să fie executat silit pentru o sumă de bani nedatorată.
După administrarea probelor cu acte, prin sentinţa civilă nr. 6224/14.05.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestator împotriva intimatei si au fost anulate în parte actele de executare silită, constând în somaţia din data de 21.08.2014, încheierea nr. 970/21.08.2014 emise în dosarul de executare nr. YYY a BEJ Petcu Alexandru în sensul înlăturării cheltuielilor de executare constând în: 1,24 lei înregistrare dosar, 12,40 lei formare dosar, 49 lei cheltuieli de transport cu poşta, 74,40 lei redactare adresă, 12,40 lei emitere somaţie, 124 lei proces-verbal de constatare şi 37,20 lei arhivare dosar, fiind menţinute în ceea ce priveşte suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 74,40 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).
Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate, fiind respins şi capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru ca nefondat.
Pentru a se pronunța o asemenea soluţie, s-a reţinut că potrivit procesului verbal de constatare a contravenției seria R 11 nr 0242534/26.07.2011 a fost obligat contestatorul la plata sumei de 250 lei reprezentând amendă plus 28 euro cu titlu de tarif de despăgubire, in condiţiile in care a circulat la data de 14.02.2011 pe DN 1 pe raza localităţii Româneşti, jud. Prahova, cu un autoturism fără să deţină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului prin poştă cu confirmare de primire, la data de 09.08.2011, motiv pentru care intimata a procedat la executarea silită a contestatorului in baza procesului verbal de contravenție sus menţionat, in cadrul dosarului de executare nr. YYY, fiind întocmite acte de executare silită constând in somaţie, încheierea din data de 21.08.2014 privind plata cheltuielilor de executare in valoare totală de 405,04 lei reprezentând taxă de timbru, înregistrare dosar, formare dosar, cheltuieli de transport cu poşta, redactare adresă, arhivare dosar, emitere somaţie, proces verbal de constatare, încetare executare silită, taxă soft operare, onorariu executor, inclusiv TVA, astfel încât prin intermediul contestației la executare este imposibilă analizarea legalităţii procesului verbal de contravenție atât timp cât există o procedură cu caracter special reglementată de disp. art 31 din OG nr 2/2001 prin intermediul plângerii contravenționale, iar in speţă se impune anularea în parte a actelor de executare silită in condiţiile in care nu se justifică stabilirea unor cheltuieli de executare reprezentând înregistrare dosar, formare dosar, cheltuieli de transport cu poşta, redactare, emitere adresă, somaţie, proces verbal de constatare, arhivare dosar, mai ales că disp. art. 670 alin 3 c. pr. civ, art. 39 alin 5 din Legea nr. 188/2000, art. 69 alin. 1 din Hotărârea nr. 19/03.09.2010, art. I din Hotărârea nr. 1/2013, stabilesc in mod expres categoriile de cheltuieli de executare silită, categorii din care nu fac parte cheltuielile sus menționate.
S-a menţionat că nu există nicio dovadă privind suportarea cheltuielilor de executare respective, necesitatea efectuării acestora, operaţiunile, actele de executare reprezentând c/valoarea acestor cheltuieli nefiind efectuate, intimata având dreptul la recuperarea cheltuielilor de executare suportate efectiv în urma declanşării executării silite constând în onorariul executorului judecătoresc de 74,40 lei inclusiv TVA, suma de 20 de lei reprezentând taxă de timbru, executorul stabilind arbitrar toate celelalte cheltuieli fără să indice un criteriu obiectiv, cuantumul acestora, motiv pentru care in baza disp. art. 670 alin 3, art. 712 c. pr. civ., a fost admisă în parte contestaţia la executare si s-a dispus anularea în parte a somaţiei din data de 21.08.2014, a încheierii nr. 970/21.08.2014 în ceea ce priveşte sumele de 310,60, fiind respinse ca nefondate restul pretenţiilor deduse judecății, precum si cererea referitoare la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în condiţiile în care contestatorul are posibilitatea să solicite după rămânerea definitivă a hotărârii, în cazul admiterii contestației la executare restituirea taxei de timbru în termen de 1 an în baza disp. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare silită, înlăturarea de la executare a obligaţiei privind plata tarifului de 28 euro, a cheltuielilor de executare de 20 lei taxă de timbru, 74,40 lei onorariu executor, motivându-se că se impune înlăturarea tarifului de despăgubire în baza principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile în temeiul Legii nr. 144/2012, nedatorând tariful de despăgubire de 28 euro, cheltuielile de executare, invocându-se nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, excepţie asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat şi că este obligatorie aplicarea acestei nulităţi in cauzele aflate pe rolul instanțelor în temeiul Decizie nr. 6/16.02.2015 a ICCJ, decizie care a stabilit că procesele verbale de contravenţie întocmite de către intimată conform OG nr. 15/2002 sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe formularul comunicat.
In continuare, contestatorul a arătat că nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului, inclusiv în calea de atac a apelului, fiind menţionată în concluziile scrise, aspect asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat deşi se impunea aplicarea cu caracter obligatoriu de la data publicării a Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ in temeiul disp. art. 517 alin. 4 c. pr. civ., constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenție si că tariful de despăgubire a fost înlăturat prin Legea nr. 144/2012, fiind imposibilă executarea silită a acestuia, devenind aplicabilă Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale, mai ales că în baza Legii nr. 144/2012 tariful de despăgubire a fost desfiinţat, legea contravenţională mai favorabilă retroactivând, devenind aplicabilă si în cazul procesului verbal de contravenție încheiat de către intimată, iar prin sintagma „nu se mai sancţionează” se înţelege neaplicarea sancţiunilor contravenționale după intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, inclusiv a celor aflate în curs de executare care nu se mai execută, efectele legii noi aplicându-se tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate si neexecutate până la data intrării in vigoare a acesteia.
De asemenea, contestatorul a precizat că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ nou, urmează să nu mai fie executată chiar dacă a fost începută procedura de executare a acesteia, neaplicarea sancţiunii echivalând cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancţiunilor aplicate, neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, existând discriminări între contravenienţi, o diferenţiere de tratament juridic justificată numai de raţiuni obiective, rezonabile şi că decizia nr.112/6.03.2014 are un caracter favorabil, sancţiunea nefiind executată până la intrarea în vigoare a legii mai favorabile, aspect confirmat şi de decizia nr.228/13.03.2007 care a stabilit că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi executate până la data intrării sale în vigoare, mai ales că executarea silită are un caracter nelegal, determinând anularea actelor de executare silită.
La data de 04.09.2015 împotriva aceleiași sentinţe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii în totalitate a contestaţiei la executare, motivându-se că eronat s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare fără să se ţină seama de refuzul contestatorului de a –şi executa obligaţia, de toate cheltuielile necesare desfășurării executării silite, stabilite cu respectarea disp.art.669 alin.3 pct.7 C.pr.civ. în baza căruia reprezintă cheltuieli de executare şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite, inclusiv referitoare la formarea, înregistrarea dosarului, cheltuieli de transport cu poşta, redactare adresă, emitere somaţie, proces verbal de constatare, arhivare dosare etc.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.XXX/2014 la data de 2.09.2015.
La data de 14.10.2015, contestatorul a formulat o întâmpinare în raport de apelul declarat de către intimată, solicitând respingerea acestuia din urmă, ţinându-se seama de probele administrate în cauză, de dispoziţiile legale în materie.
La data de 20.10.2015, intimata a formulat o întâmpinare în raport de apelul declarat de către contestator, solicitând respingerea acestuia din urmă, ţinându-se seama de probele administrate în cauză, de dispoziţiile legale în materie.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat de către contestator este nefondat, în timp ce apelul declarat de către intimată este fondat, pentru următoarele considerente:
În baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PPP a fost sancţionat contravenţional contestatorul constând în aplicarea unei amenzi contravenţionale de 250 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, ocazie cu care acesta a fost obligat şi la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 14.02.2011 a circulat pe raza localităţii Româneşti, DN1, jud. Prahova fără să deţină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 09.08.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar.
Conform actelor de executare silită constând în înştiinţări, somaţie, încheierilor din data de 20.06.2014.21.08.2014, intimata a procedat la executarea silită a contestatorului în vederea achitării sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire, precum şi a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei reprezentând taxe de timbru, cheltuieli de transport cu poşta, de redactare, de arhivare dosar, onorariu de executor etc.
Potrivit disp. art.27, art. 37 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, operaţiunea de comunicare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puţin un martor, iar procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Disp. art.622 c.pr.civ. nemodificat, prevăd că obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar procedându-se la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea, stabilirea locuinţei, vizitarea minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, art.632 c.pr.civ. nemodificat, stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătoreşti executorii, definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanţe certe, lichide şi exigibile potrivit art.662 c.pr.civ. nemodificat, în timp ce disp. art.712 c.pr.civ. nemodificat, stabilesc că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0242534/26.07.2011 a fost obligat contestatorul să plătească suma de 250 lei reprezentând amendă pentru săvârşirea contravenţiei prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, fiind obligat şi la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 14.02.2011 a circulat pe raza localităţii Româneşti, DN1, jud. Prahova fără să deţină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 09.08.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar, proces verbal necontestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenţionale, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a contestatorului de către intimată constând în plata sumei de 28 de euro şi a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei din care 74,40 lei reprezintă onorariu executor, inclusiv TVA,20 lei taxă judiciară de timbru, restul sumei de 310,60 lei reprezentând cheltuieli de înregistrare, formare dosar, transport cu poşta, redactare adresă, emitere somaţie, proces-verbal de constatare, arhivare dosar,
Ca atare, atât timp cât procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0242534/26.07.2011 nu a fost contestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenţionale, fiind comunicat acestuia potrivit confirmării de primire din data de 09.08.2011, iar în baza acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata amenzii de 250 lei şi a tarifului de despăgubire de 28 de euro, înseamnă că în realitate acest proces verbal reprezintă prin însăşi natura sa un titlu executoriu deoarece atestă în favoarea intimatei o creanţă certă, a cărei existenţă reiese din cuprinsul acestui proces verbal, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar stabilit în cadrul procesului verbal de contravenţie, exigibilă, fiind ajunsă la scadenţă, în urma expirării termenul legal de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale în materie contravenţională, privind formularea plângerii contravenţionale.
De altfel, în condiţiile în care procesul verbal de contravenţie constituie prin însăşi natura sa un titlu executoriu, nefiind contestat pe cale judecătorească, prin intermediul plângerii contravenţionale de către contestator, iar în temeiul acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata sumei de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire, înseamnă că intimata are dreptul să procedeze la executarea silită a contestatorului, în vederea achitării de către acesta a sumei de 28 de euro la care a fost obligat , mai ales că această sumă de bani reprezintă o despăgubire determinată de săvârşirea de către contestator a unei contravenţii, având acelaşi regim juridic ca şi amenda instituită în sarcina contestatorului, susceptibilă de a fi executată pe cale silită de către organele fiscale în urma procedurii de dare în debit a contestatorului în temeiul codului de procedură fiscală.
Mai mult chiar, în speţă se analizează în raport de obiectul şi natura cauzei, respectiv contestaţie la executare, valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită întocmite în cadrul procedurii de executare silită, modalitatea de emitere a acestora, existenţa sau inexistenţa unei creanţe cere, lichide şi exigibile în favoarea intimatei faţă de contestator şi nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenţie seria R11 nr. 0242534/26.07.2011, legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia acestuia din urmă, existenţa sau inexistenţa unor acte normative cu caracter favorabil în materie contravenţională, aspecte care exced procedurii de executare silită, putând face obiectul unei analize în cadrul plângerii contravenţionale, prin intermediul dreptului comun, drept nevalorificat de către contestator, care nu a contestat procesul verbal de contravenţie în termenul legal de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării acestuia la domiciliul debitorului.
Faptul că au fost abrogate în baza disp. art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 disp. art. 8 alin. 3, 31, 6 din OUG nr. 15/2002 nu înseamnă în mod automat că procesul verbal de constatare a contravenţiei nu reprezintă titlu executoriu, nefiind posibilă punerea în executare silită a acestuia întrucât, în realitate, la stabilirea existenţei sau inexistenţei unui titlu executoriu se ţine seama în exclusivitate dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost desfiinţat sau nu pe cale judecătorească şi nicidecum de existenţa sau inexistenţa unor dispoziţii contravenţionale care reglementează favorabil anumite situaţii de fapt, existente la un moment dat, dispoziţii care pot fi analizate numai prin intermediul procedurii de drept comun, respectiv în cadrul unei plângeri contravenţionale, drept neexercitat de către contestator care se află în imposibilitate legală să conteste în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenţie.
Apărările contestatorului privind caracterul nereal al sumei de 405,04 lei reprezentând cheltuieli de executare în raport de suma datorată de 28 de euro, nu pot fi avute în vedere, deoarece contestatorul are obligaţia să suporte toate cheltuielile de executare determinate de neîndeplinirea obligaţiei constând în plata sumei de 28 de euro în echivalent lei la cursul BNR la data efectuării plăţii, iar suma de 405,04 lei corespunde debitului datorat în condiţiile în care include valoarea taxelor de timbru achitate de către intimată, a tuturor cheltuielilor generate de întocmirea actelor de executare, de redactare, arhivare a acestora,având un caracter real, mai ales că suma de 74,40 lei constituie onorariu executor, incluzând TVA, care nu are un caracter exagerat, în raport de activitatea prestată de executor la data întocmirii actelor de executare respective.
Astfel, în mod eronat instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a admis în parte contestaţia la executare, anulând în parte somaţia din data de 21.08.2014, încheierea nr. 970/21.08.2014, în ceea ce privește înlăturarea cheltuielilor de executare în valoare totală de 310,64 lei reprezentând cheltuieli înregistrare, arhivare, formare dosar, transport cu poşta, emitere somaţie, proces verbal de constatare, redactare adresă, în condiţiile în care aceste cheltuieli derivă din procedura de executare silită, fiind generate de anumite operaţiuni efectuate de către executorul judecătoresc, începând cu momentul înregistrării cererii de executare silită şi până la momentul finalizării executării, constituind cheltuieli inerente, determinate de consumul de hârtie, de folosirea unei aparaturi specifice desfăşurării activităţii executorului, fiind normal şi firesc ca orice operaţiune, orice activitate desfășurată de către executor să necesite anumite cheltuieli care trebuie recuperate de la debitor, mai ales că nu există nicio dispoziţie legală să instituie în sarcina executorului suportarea anumitor cheltuieli constând în consumul de hârtie, folosirea unei aparaturi, din veniturile proprii.
Pe de altă parte, în mod corect au fost respinse capetele de cerere privind anularea procesului verbal de contravenţie, a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 20.06.2014, a executării silite însăşi, a tuturor actelor de executare silită în integralitatea lor, ca neîntemeiate, constatându-se că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de disp. art. 712 şi urm. C.pr.civ. în vederea desfiinţării actelor de executare silită, mai ales că procesul verbal de contravenţie seria R11 nr.0242534/26.07.2011 reprezintă prin însăşi natura sa un titlu de creanţă devenit executoriu, făcând dovada în favoarea intimatei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
De fapt, analizându-se actele de executare existente la dosar, reiese cu certitudine că executorul judecătoresc a efectuat anumite operaţiuni constând în înregistrarea cererii de executare silită, întocmirea propriu-zisă a dosarului de executare, comunicând prin intermediul oficiilor poştale actele de executare, folosind hârtie, toner, imprimantă, în vederea emiterii propriu-zise, întocmirii efective a actelor de executare silită, fiind de notorietate că asemenea operaţiuni implică anumite cheltuieli generate de derularea procedurii de executare silită total diferite de onorariul executorului judecătoresc de 74,40 lei care include TVA, reprezentând contravaloarea muncii prestate de către executor în favoarea intimatei, în calitate de creditoare şi care nu include suportarea celorlalte cheltuieli generate efectiv de derularea unei asemenea proceduri, în urma folosirii unor consumabile.
În realitate, dispoziţiile legale în materie, respectiv disp.art.670 alin.3 C.pr.civ., art.39 alin.5 din Legea nr. 188/2000, Ordinul nr. 2550/C/2006, hotărârile existente la nivelul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Statutul executorilor, stabilesc că reprezintă cheltuieli de executare nu numai categoriile de cheltuieli enumerate de aceste dispoziţiile legale, reprezentând taxe de timbru, onorarii avocat, executor, traducător, etc., ci şi orice alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, adică acele cheltuieli generate în mod direct de fiecare act de executare silită în parte, de fiecare operaţiune efectuată de către executor, indiferent de valoarea acestora(mică, mare), cheltuieli care se află în sarcina exclusivă a contestatorului în calitate de debitor şi care trebuie recuperate de la acesta din urmă, inclusiv în ceea ce privește cele referitoare la înregistrarea, formarea, arhivarea dosarului, emiterea actelor de executare silită, redactarea acestora din urmă, etc.
Susţinerile contestatorului privind înlăturarea tarifului de despăgubire în baza principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile in temeiul Legii nr. 144/2012, nedatorând cheltuielile de executare, invocându-se nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, excepţie asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, fiind obligatorie aplicarea acestei nulităţi in cauzele aflate pe rolul instanțelor, nu pot fi avute în vedere întrucât în realitate indiferent de modalitatea în care s-a solicitat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, contestatorul se află în imposibilitate legală să solicite prin intermediul contestaţiei la executare desfiinţarea acestui proces verbal, desfiinţare care poate face obiectul unei plângeri contravenţionale, în cadrul căreia se pune în discuţie retroactivitatea legii contravenţionale mai favorabile, fiind singurul mijloc procedural prin intermediul căruia contestatorul poate invoca un asemenea principiu, modalitatea de aplicare a legislaţiei contravenționale, mai ales că prin intermediul contestaţiei la executare nu pot fi puse în discuţie, nu pot fi analizate aspecte care vizează însuşi fondul dreptului care a făcut obiectul emiterii procesului verbal de contravenţie, ci numai aspectele referitoare la valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită propriu-zisă.
Împrejurările invocate de către contestator privind nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, în baza deciziei nr. 6/2014 a ICCJ, putând fi invocată in orice stare a procesului, inclusiv in apel, fiind menţionată in concluziile scrise, aspect asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat, impunându-se aplicarea cu caracter obligatoriu a deciziei sus menţionată, in temeiul disp. art 517 alin 4 c pr civ, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenție, anularea actelor de executare silită nule, exced procedurii de executare silită, neputând face obiectul unei analize în cadrul contestaţiei la executare, ţinându-se seama de natura, obiectul unei asemenea proceduri, deoarece prin intermediul contestaţiei la executare se analizează, se pun în discuţie aspecte care vizează strict procedura de executare silită propriu-zisă, în raport de actele de executare întocmite şi nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenţie,existenţa sau inexistenţa unor acte normative care reglementează răspunderea contravenţională, a unor decizii în interesul legii în ceea ce priveşte aplicarea legilor contravenţionale, aspecte care puteau fi invocate de către contestator numai prin intermediul plângerii contravenţionale.
În speţă, instanţa de fond nu era obligată să se pronunţe efectiv asupra nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie, în condiţiile în care această împrejurare vizează prin însăşi natura sa legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal de contravenţie, putând face obiectul unei analize numai în cadrul plângerii contravenţionale şi nicidecum prin intermediul unei contestaţii la executare.
Afirmaţiile contestatorului potrivit cărora în baza Legii nr. 144/3.07.2012 au fost abrogate disp.art. 8 alin. 3, 31 din OG nr. 15/2002 privind tariful de despăgubire, disp.art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 stabilind anularea tarifelor de despăgubire aplicate, contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii, dispoziţii cu caracter favorabil în materie contravenţională, aplicându-se retroactiv conform disp.art. 15 alin. 2 din Constituţia României, nu au relevanţă în cauză deoarece, în realitate, împrejurările sus menţionate pun în discuţie legalitatea sau nelegalitatea emiterii procesului verbal de contravenţie şi nicidecum legalitatea sau nelegalitatea acelor de executare silită, ceea ce înseamnă că acestea nu pot face obiectul unei analize decât în cadrul procedurii de drept comun, respectiv plângerii contravenţionale, drept pe care contestatorul nu l-a exercitat în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, motiv pentru care acesta se află în imposibilitate legală să conteste modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenţie, de aplicare a unor acte normative în domeniul răspunderii contravenţionale în cadrul procedurii de executare silită.
De fapt, nu există nici o dispoziţie legală care să confere în favoarea contestatorului dreptul de a contesta în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenţie, de aplicare a legii contravenţionale în condiţiile în care dispoziţiile OG nr.2/2001 reglementează în mod expres mijlocul procedural prin intermediul căruia titlul executoriu constând în procesul verbal de contravenţie poate fi desfiinţat, contestat, fiind imposibil ca acelaşi titlu executoriu să fie desfiinţat prin intermediul unor mijloace procedurale diferite, mai ales că disp. art. 712 c.pr.civ. stabilesc cu caracter imperativ, obligatoriu posibilitatea desfiinţării unui titlu executoriu pe calea contestaţiei la executare şi deci analizarea acestuia din punct de vedere al legalităţii sau nelegalităţii numai dacă nu există un alt mijloc procedural reglementat de lege în acest sens, condiţie inexistentă în cauză.
În realitate, contestatorul avea obligaţia să invoce împrejurările sus menţionate prin intermediul dreptului comun, în cadrul unei plângeri contravenţionale şi nicidecum în cadrul procedurii de executare silită, procedură în cadrul căreia se analizează strict legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia actelor de executare silită întocmite pe parcursul acestei proceduri.
Criticile contestatorului conform cărora tariful de despăgubire a fost înlăturat prin Legea nr. 144/2012, fiind imposibilă executarea silită a acestuia, devenind aplicabilă Decizia nr 228/2007 a Curţii Constituţionale, legea contravenţională mai favorabilă retroactivând, devenind aplicabilă şi că prin sintagma „nu se mai sancţionează” se înţelege neaplicarea sancţiunilor contravenționale după intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, inclusiv a celor aflate in curs de executare care nu se mai execută, sunt nefondate deoarece împrejurările sus menţionate pun în discuţie modalitatea de aplicare a legislaţiei contravenționale şi nicidecum normele care reglementează procedura executării silite, legislaţie care nu poate face obiectul unei analize în cadrul contestaţiei la executare care vizează strict modalitatea de executare silită a contestatorului, de întocmire a actelor de executare silită, mai ales că însuşi contestatorul a recunoscut achitarea amenzii la bugetul statului de 125 lei aplicată în baza procesului verbal de contravenţie, fiind normal şi firesc ca acesta să execute şi obligaţia cu caracter accesoriu în raport de amenda aplicată, constând în plata tarifului de 28 euro reprezentând despăgubire în urma săvârşirii contravenţiei ca faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, supusă Codului de procedură civilă în ceea ce privește executarea acestei obligaţii, inclusiv pe cale silită.
Aspectele invocate de către contestator privind imposibilitatea executării sancţiunii aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ nou, existând riscul deturnării asupra efectelor avute de legea dezincriminatorie, neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, discriminări, diferenţiere de tratament juridic nejustificată, nu au nici un temei legal, în condiţiile în care împrejurările sus menţionate vizează însăşi modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a legislaţiei contravenţionale la data emiterii acestuia, împrejurări care nu pot face obiectul unei analize în cadrul contestaţiei la executare, putând fi invocate, analizate, numai în cadrul procedurii de drept comun, respectiv a plângerii contravenţionale, drept neexercitat de către contestator în termenul legal de 15 zile, motiv pentru care acesta este decăzut din dreptul de a pune în discuţie valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal de contravenție care a dobândit caracterul de titlu executoriu în urma necontestării acestuia pe cale judecătorească.
Motivele contestatorului privind caracterul caracter favorabil al deciziei nr.112/6.03.2014, neexecutarea sancţiunii până la intrarea în vigoare a legii mai favorabile, existenţa deciziei nr.228/13.03.2007 care a stabilit aplicarea efectelor legii noi tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate, neexecutate până la data intrării sale în vigoare, caracterul nelegal al executării silite, determinând anularea actelor de executare silită, impunându-se exonerarea sa de la plata tarifului de despăgubire, a tuturor cheltuielilor de executare silită, sunt neîntemeiate, întrucât deciziile sus menţionate au ca efect interpretarea, aplicarea unor dispoziţii contravenţionale, reglementarea în timp a faptelor contravenționale, a efectelor produse de către acestea, fiind imposibilă analizarea principiilor care reglementează materia contravențională în cadrul procedurii de executare silită care vizează strict actele de executare silită, iar contestatorul avea posibilitatea să conteste procesul verbal de contravenție prin intermediul plângerii contravenţionale în cadrul căreia avea posibilitatea să pună în discuţie aplicarea legii contravenționale mai favorabile, efectele juridice produse de deciziile sus menţionate.
Necontestarea procesului verbal seria PPP, prin intermediul plângerii contravenţionale instituie caracterul de titlu executoriu susceptibil de a fi pus în executare silită, existenţa în favoarea intimatei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, aspecte care nu mai pot fi contestate din oficiu de către instanţa de fond care are obligaţia să respecte, să aplice dispoziţiile care reglementează procedura de executare silită şi care exclud, la rândul lor, aplicarea normelor legale care reglementează materia săvârşirii contravenţiilor, modalitatea de întocmire a proceselor verbale, inclusiv a celor emise de către intimată.
Apărările intimatei conform cărora eronat s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare fără să se ţină seama de refuzul contestatorului de a-şi executa obligaţia, de toate cheltuielile necesare desfășurării executării silite, în baza disp.art.669 alin.3 pct.7 C.pr.civ., reprezentând cheltuieli de executare şi alte cheltuieli prevăzute de lege, necesare desfăşurării executării silite, inclusiv referitoare la formarea, înregistrarea dosarului, cheltuieli de transport cu poşta, redactare adresă, emitere somaţie, proces verbal de constatare, arhivare dosare etc., sunt justificate întrucât în speţă, nu există nicio împrejurare care să determine reducerea cheltuielilor de executare atât timp cât executorul a efectuat anumite operaţiuni, a întocmit anumite acte care au determinat efectuarea unor cheltuieli privind formarea, înregistrarea, arhivarea dosarului, cheltuieli de transport cu poşta etc., cheltuieli pe care debitorul are obligaţia să le achite, fiind generate tocmai de refuzul acestuia de a-şi executa de bunăvoie obligaţia în urma necontestării procesului verbal de contravenție.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există motive de nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce privește apelul declarat de apelantul contestator , în baza disp.art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge acest apel ca nefondat.
Totodată, tribunalul, în ceea ce privește apelul declarat de apelanta intimată, ţinându-se seama de disp.art.27, art.37 din OG nr.2/2001, de disp.art.622 şi urm. C.pr.civ., constatând că în mod eronat au fost anulate în parte actele de executare silită, fără să se ţină seama de dispoziţiile Codului de procedură civilă care reglementează executarea silită, cheltuielile determinate de o asemenea procedură, în baza disp.art.480 alin.1 , 2 C.pr.civ. va admite apelul declarat de apelanta intimată şi va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge contestația la executare în totalitate ca neîntemeiată, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de disp.art.712 C.pr.civ. privind anularea actelor de executare silită în integralitatea lor, mai ales că s-a procedat în mod legal la executarea silită a contestatorului, atât timp cât procesul verbal de contravenție reprezintă titlu executoriu, în ceea ce privește obligaţia contestatorului referitoare la plata tarifului de despăgubire de 28 euro, acesta datorând şi cheltuieli de executare silită până la plata integrală a debitului datorat.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveste neacordarea cheltuielilor de judecata în favoarea contestatorului, ţinându-se seama de culpa procesuală a acestuia din urmă, ca fiind legale şi temeinice.
În baza disp.art.451 şi urm. C.pr.civ. va fi obligat apelantul contestator la 20 lei cheltuieli de judecata către apelanta intimată reprezentând taxa judiciară de timbru.
