Prin sentinţa penală nr. 214/14.05.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins ca fiind inadmisibilă contestaţia formulată de persoana condamnată PM legătură cu pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin.2 Cod proc. penală, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. …/105/2015 la data de 18.03.2015 condamnatul PM a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat instanţei faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 24 ani închisoare de Instanţa Provincială Secţiunea a doua Alicante – Spania, sentinţă ce a fost recunoscută prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pedeapsa rezultantă pe care ar trebui să o execute prin aplicarea noilor dispoziţii ale codului penal este de 14 ani.
A solicitat descontopirea pedepsei rezultante de 24 ani închisoare, repunerea pedepselor componente de 8 ani, 7 ani şi 9 ani închisoare în individualitatea lor şi apoi contopirea acestora conform art. 39 şi 40 pct.5 Cod penal.
În drept contestaţia s-a întemeiat pe disp. art. 598 alin.1 lit. d C.p.p.
Analizând cerea, prima instanţă de fond, a constatat că situaţia juridică a condamnatului privind aplicarea, în favoarea sa, a legii penale mai favorabile, a mai fost analizată prin s.p. nr. 532/15.10.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 4713/2/2014, prin care s-a respins cererea condamnatului ca fiind nefondată.
A motivat soluţia de respingere a contestaţiei, prin raportare la disp art.599 alin.5 Cod proc. Penală, în sensul că „cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări”.
A apreciat că între cererea ce a făcut obiectul analizei Tribunalului Constanţa şi cea supusă cercetării, există identitate între toate cele 4 elemente (persoană, temei legal, motive şi apărări), astfel că a respins contestaţia formulată de persoana condamnată PM, în legătură cu pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinţei, în termen legal a exercitat contestaţie condamnatul PM care a susţinut în esenţă, prin intermediul apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu că soluţia tribunalului este greşită deoarece contestaţia sa este admisibilă urmare dispoziţiilor din deciziile ÎCCJ care permit o derogare de la prevederile art. 599 C.pr.penală atunci când ulterior pronunţării unei soluţii, ICCJ-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunţă decizii obligatorii ce îşi găsesc aplicabilitate în speţele supuse contestaţiei
Prin decizia penala nr. 108/23 iul.2015, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 597 alin. 8 cod pr.pen., a admis contestaţia exercitată de condamnatul PM deţinut în Penitenciarul Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 214 din 14 mai 2015 pronunţată de Tribunalului Prahova, pe care a desfiinţat-o în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare în fondul său la aceeaşi primă instanţă.
Curtea a apreciat că dispoziţia legală invocată în cauză, respectiv disp. art. 599 alin. 5 C.p.p. a fost greşit interpretată de instanţa de fond şi considerată incidentă în cauză în condiţiile în care ea nu este aplicabilă deoarece cerinţele înscrise de legiuitor în alin.5, cu excepţia celei legate de identitatea persoanei, nu sunt îndeplinite.
Examinând cele două cereri formulate de condamnat Curtea reţine că prima dintre ele a fost întemeiată pe disp. art. 595 C.p.p.şi respinsă prin sentinţa penală nr. 532/2014, iar cea de a doua a fost fundamentată juridic pe disp. art. 598 alin.1 lit. d C.p.p., fiind evident că aceste două cereri aparţin unor secţiuni diferite ale codului de procedură penală, nu au acelaşi temei juridic în sensul art. 599 alin. 5 C.p.p. şi în acelaşi timp nu există o identitate de motive şi de apărări în condiţiile în care la pronunţarea primei cereri în data de 15 oct. 2014 nu au fost invocate şi nici argumentate deciziile obligatorii pronunţate la data de, 14 aprilie 2014 şi 5 iunie 2014 de ICCJ – Complete pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Se precizează în decizia Curţii de Apel Ploieşti, că aceste decizii cu putere obligatorie, stabilesc un anume mecanism de aplicare a legii penale mai favorabile, mecanism ce se aplică şi în privinţa hotărârii de condamnare pronunţată de un alt stat şi recunoscută în procedura de recunoaştere prevăzută de Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificări şi completări.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 31iulie 2015, cu prim termen de judecată la data de 18 august 2015.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de contestator dar şi a deciziei de desfiinţare a primei soluţii de fond, tribunalul apreciază ca fiind întemeiata contestaţia la executarea pedepsei formulată de condamnat pentru următoarele considerente:
În cauză de la momentul pronunţării primei hotărâri de aplicare a legii penale mai favorabile, hotărâre de respingere pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, şi până în prezent a intervenit decizia nr. 13/2014 a ÎCCJ, Secţia Penală, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505/08.07.2014 care a stabilit că: „Dispoziţiile art.6 alin.1 din C.p. privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile şi cu privire la hotărârea de condamnare pronunţată de un alt stat faţă de cetăţenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare a se va verifica incidenţa legii penale mai favorabile având în vedere decizia nr. 1/14.04.2014, privind dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 c.p. după judecarea definitiva a cauzei, în ipoteza unui concurs de infracţiuni în prima etapa se verifica incidenţa disp. art. 6 cu privire la pedepsele individuale, după care se verifica daca pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care s-ar putea ajunge în baza legii noi potrivit art. 39 c.p. (Nc.p.) stabilind că în situaţia in care pedeapsa rezultanta aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge in baza art. 39 c.p., pedeapsa rezultanta va fi redusă la acest maxim, iar în caz contrar pedeapsa rezultanta va rămâne, astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Din actele dosarului rezultă că petentul condamnat PM are de executat o pedeapsă rezultantă de 24 de ani închisoare aplicată de Instanţa Provincială Secţiunea a doua Alicante – Spania, sentinţă ce a fost recunoscută prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare a fost aplicată pentru comiterea mai multor infracţiuni aflate în concurs după cum urmează:
– pedeapsa de 9 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunilor: de viol prev. de art. 197 al. 1vechiul c.p., cu aplic.art. 41 al.2 c.p. (2 fapte), corespunzător fiind art. 218 al.1 N.c.p. limite de la 3-10 ani;
– pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1,2,3 vechiul c.penal (2 fapte), corespunzător fiind art. 205 al.1,2,3 N.c.p., limite de pedeapsă 3-10 ani);
– pedeapsa de 7 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, prev de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, corespondent în art.210 actualul C.p., limite de pedeapsă 3-10 ani;
Cu privire la cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte, tribunalul apreciază, că pedepsele cu închisoarea aplicate se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute şi de noul cod penal, niciuna nedepăşind maximul special prevăzut de noul Cod penal.
Analizând sentinţa contestată şi prin raportare la decizia nr. 1/2014 a ICCJ, la care s-a făcut referire, este necesar a se compara pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare şi cu aplicarea potrivit legii noi respectiv disp. art. 39 c.p., în conformitate cu care, în caz de concurs se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Pentru concursul de infracţiuni, tratamentul sancţionator al contestatorului urmează a fi stabilit prin executarea celei mai severe pedepse de 9 ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cumulul pedepselor de 8 ani închisoare şi 7 ani închisoare, respectiv un spor de 5 ani închisoare, urmând ca petentul să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare.
Pe cale de consecinţă, tribunalul în baza art. 597 alin. 1 şi 6 c.p.p., rap. la disp. art. 598 lit. d c.p.p., cu aplic. disp. art. 598 alin. 2. c.p.p, cu referire la art. 6 al.1 c.p., va admite contestaţia la executarea pedepsei formulată de condamnatul PM cu privire la MEPÎ nr. 190/2010 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 24 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 411-05 din 01.07.2005 pronunţată de Instanţa Provincială Secţiunea a doua Alicante –Spania, menţinută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 şi rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr. 101/2006 din 21.02.2007 emis de către Instanţa provincială secţia a doua Alicante Spania, recunoscută prin sentinţa penală nr. 174/08.06.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia I Penală (dosar nr. 3152/2/2010-(894/2009) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2852/11.08.2010 a ICCJ , în pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:
-pedeapsa de 8 ani închisoare, pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa de 9 ani închisoare, şi o penalizare de 1 lună, cu o cotă zilnică de 2,10 euro, stabilite pentru comiterea infracţiunilor: de viol prev. de art. 197 al. 1 vechiul c.p., cu aplic. art. 41 al.2 c.p. (2 fapte), corespunzător fiind art. 218 al. 1 N.c.p. limite de la 3-10 ani; de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al.1,2,3 vechiul c.penal (2 fapte), corespunzător fiind art. 205 al.1,2,3 N.c.p., limite de pedeapsă 3-10 ani), de loviri sau alte violente prev.de art.180 al.1 c.p. anterior ( o faptă) corespondent (art.193 al.1 N.c.p., limite de pedeapsă – 1 luna -3 luni închisoare sau amendă) şi trafic de persoane, prev de art. 12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, corespondent în art.210 actualul C.p.
În baza art.39 al.1 lit. b c.p. va dispune recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, de 7 ani închisoare şi de 9 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite.
În final, condamnatul PM, va executa pedeapsa de 14 ani închisoare.
În baza art. 71 c.p. va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la data de 29.01.2004 la zi.
Instanţa va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.190/18.08.2010 emis de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penala (dosar nr. 3152/2/2010(894/2010) şi emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale menţionate.
În baza art.275 al. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
