Bilet la ordin. Opozitia la executare / Contestatia la executare.
– Legea nr.58/1934, art.63
Potrivit art.63 din Legea nr.58/1934, în procesele cambiale pornite fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia la executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât exceptiile de nulitate a titlului potrivit dispozitiilor art.2, precum si cele care nu sunt oprite de art.19. Numai în cadrul contestatiei la executare pot sa fie formulate critici împotriva modului în care se realizeaza executarea silita.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA NR.433 R din 10.03.2011 irevocabila)
Prin sentinta civila nr. 8684/23.03.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti – Sectia Civila a admis în parte opozitia la executare formulata de oponenta S.C. PE S.R.L. în contradictoriu cu intimatele S.C. RP S.R.L. si BT S.A., a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 427/2008 al Biroului Executorului Judecatoresc D.D.C., a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulitatii biletelor la ordin si constatarea inexistentei raporturilor juridice dintre parti, ca neîntemeiate si, compensând cheltuielile de judecata, a obligat oponenta la plata catre intimata S.C. RP S.R.L. a sumei de 491,5 lei, cu acest titlu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca între parti s-au desfasurat relatii comerciale în temeiul contractului de prestari servicii nr. 002/24.07.2008, în cadrul carora intimata S.C. RP S.R.L. a efectuat în beneficiul oponentei lucrari tipografice, pentru plata carora oponenta a emis la data de 09.10.2008, în conformitate cu art. IV lit. a) din contract, doua bilete la ordin, cu scadente la 17.11.2008 si 25.11.2008.
Judecatoria a mai constatat ca la data de 17.12.2008 intimata S.C. RP S.R.L. a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc D.D.C. executarea silita în temeiul celor doua bilete la ordin, formându-se astfel dosarul de executare nr. 427/2008, în care au fost emise adrese de înfiintare a popririi – BT S.A. SL confirmând executarea acestei masuri.
În acest context, prima instanta a retinut ca executarea silita a fost declansata fara ca cele doua bilete la ordin sa fi fost învestite cu formula executorie, asa cum prevede art. 3741 C.proc.civ., rap. la art. 61 din Legea nr. 58/1934, în interpretarea obligatorie impusa de decizia nr. IV din data de 19.01.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, constituita în Sectii Unite, chiar daca aceasta este ulterioara pornirii executarii silite.
Asa fiind, Judecatoria a admis în parte opozitia la executare si a anulat actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecatoresc D.D.C. în dosarul de executare nr. 427/2008.
Pe de alta parte, a apreciat ca neîntemeiat capatul de cerere prin care oponenta a solicitat sa se constate inexistenta raporturilor juridice dintre parti, întrucât partile au încheiat contractul de prestari servicii nr. 2 din data de 24.07.2008, în baza caruia intimata a executat în beneficiul oponentei o serie de lucrari tipografice. De asemenea, a mai constatat ca nici sustinerile oponentei potrivit carora biletele la ordin nu au fost semnate de persoana împuternicita nu pot fi primite, întrucât specimenul de semnatura înregistrat la BT S.A. corespunde celei aplicate pe biletele la ordin. Astfel, apreciind ca biletele la ordin cuprind elementele prevazute de art. 1 din Legea nr. 58/1934, prima instanta a respins capatul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulitatii acestora.
Împotriva acestei sentinte, S.C. RP S.R.L. a declarat apel, pe care Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala l-a admis prin decizia comerciala nr. 13A/16.06.2010; ca o consecinta, instanta de apel a schimbat în parte sentinta atacata, în sensul ca a respins cererea de anulare a actelor de executare, ca nefondata, a obligat oponenta sa achite intimatei suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata si a înlaturat celelalte dispozitii privind plata cheltuielilor de judecata; a mentinut solutia de respingere a cererilor de constatare a nulitatii biletelor la ordin si a inexistentei raporturilor juridice dintre parti si a obligat intimata sa plateasca apelantei suma de 88,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca împotriva celor patru bilete la ordin se poate exercita opozitia la executare, potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Astfel, a constatat ca, pentru a se solicita anularea biletelor la ordin, se poate folosi doar calea procedurala a opozitiei la executare, al carei scop este anularea biletului la ordin pentru vicii de forma sau constatarea inexistentei raportului cambial pentru motive de fond sau personale.
În continuare, instanta de apel a apreciat ca numai în cadrul unei contestatii la executare ar putea fi formulate critici împotriva modului în care se realizeaza executarea silita.
Notând ca S.C. PE S.R.L. si-a intitulat cererea “opozitie la executare” si a indicat atât art. 12, 62 si 63 din Legea nr. 58/1934, în motivarea în drept a cererii deduse judecatii, instanta de apel a retinut ca prima instanta a apreciat în mod legal ca a fost învestita cu solutionarea unei opozitii la executare si a subliniat ca în cadrul opozitiei la executare nu pot fi analizate criticile debitorului împotriva modului în care se realizeaza procedura de executare silita, acestea putând sa fie valorificate numai într-o contestatie la executare.
Asadar, apreciind ca instanta învestita cu solutionarea opozitiei la executare nu poate dispune anularea executarii silite sau a actelor de executare, instanta de apel a considerat ca dispozitiile primei instante, privind anularea actelor de executare silita, depasesc limitele cadrului procedural prevazut de art. 62 din Legea nr. 58/1934 si constituie o încalcare a limitelor învestirii instantei, motiv pentru care a admis apelul si a schimbat sentinta atacata, în sensul ca a respins, ca nefondata, cererea de anulare a actelor de executare.
Împotriva acestei decizii, S.C. PE S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
În motivare, recurenta a aratat ca instanta de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, a indicat motive contradictorii sau straine de natura pricinii, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbându-i natura si întelesul sau vadit neîndoielnic si a pronuntat decizia, încalcând si aplicând gresit legea; a invocat, astfel, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a sustinut ca instanta de apel nu a observat ca biletele la ordin puse în executare nu fusesera anterior învestite cu formula executorie, dar si ca biletele au fost date cu titlu de garantie, asa încât, în masura în care lucrarile efectuate de intimata-creditoare nu au fost receptionate, nu ar fi trebuit puse în executare nici cele doua bilete la ordin. În continuare, recurenta a sustinut ca într-o modalitate care excede clauzelor contractuale intimata-creditoare a marit pretul lucrarilor, asa încât a încercat sa puna în executare o creanta de trei ori mai mare decât cea reala.
Pe de alta parte, a afirmat ca Legea nr. 58/1934 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, care intituleaza opozitia cambiala ca fiind contestatie la executare; în acest sens, a precizat ca cererea sa a fost întemeiata în drept si pe dispozitiile art. 400 C.proc.civ. si a aratat ca instanta de apel a solutionat o cale de atac inadmisibila, de vreme ce hotarârile date în contestatia la executare pot fi atacate doar cu recurs.
Analizând actele dosarului, precum si decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
În mod temeinic au apreciat atât prima instanta, cât si cea de apel, ca au fost sesizate cu solutionarea unei opozitii cambiale, nu si a unei contestatii la executare.
O asemenea concluzie se impune, nu doar în considerarea chiar a titlului dat actiunii “opozitie la executare”, dar si a continutului cererii si a temeiurilor de drept invocate; în acest context, indicarea în cadrul cererii a art. 400 C.proc.civ. nu este de natura sa conduca spre concluzia ca S.C. PE S.R.L. ar fi promovat contestatie la executare, de vreme ce referirea la acest text legal are ca scop doar stabilirea instantei competente, în opinia partii petente.
Asadar, împotriva biletelor la ordin debitorul poate exercita opozitia la executare, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât exceptiile de nulitate a titlului, potrivit dispozitiilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art. 19.
Numai în cadrul contestatiei la executare pot sa fie formulate critici împotriva modului în care se realizeaza executarea silita.
Însusi textul de lege citat mai sus îngaduie debitorului sa invoce si exceptiile care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care persoanele împotriva carora s-a declansat o actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiile întemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii anterior, afara numai daca posesorul, dobândind cambia, a lucrat cu stiinta în paguba debitorului. Si, doar derivat din aceasta, debitorul poate sa solicite, pe calea opozitiei cambiale, anularea actelor de executare, fara a invoca în fapt critici adresate modului în care se desfasoara formele de executare – acestea putând fi valorificate, într-adevar, numai pe calea unei contestatii la executare, în conditiile art. 399 si urm. C.proc.civ.
Asa fiind, în masura în care probele nu au relevat incidenta ipotezei evocate mai sus, Curtea apreciaza ca recurenta nu este îndreptatita sa invoce exceptiile întemeiate pe raporturile sale personale, cu posesorul anterior.
În raport de aceste considerente, se impune sublinierea ca nici o critica formulata în mod expres de catre recurenta nu releva ca instanta de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, a indicat motive contradictorii sau straine de natura pricinii, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbându-i natura si întelesul sau vadit neîndoielnic si ca ar pronuntat decizia, încalcând si aplicând gresit legea; astfel, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.proc.civ. nu sunt incidente în speta.
Este nefundamentata juridic sustinerea recurentei potrivit carora în Codul de procedura civila opozitia cambiala este intitulata contestatie la executare; în realitate, cele doua acte normative reglementeaza doua actiuni diferite, atât în continut, cât si în efecte. De asemenea, nu are acoperire legala nici afirmatia ca instanta de apel ar fi solutionat o cale de atac inadmisibila, motivata de faptul ca hotarârile date în contestatia la executare pot fi atacate doar cu recurs; dimpotriva, potrivit art. 62 alin. 3, rap. la art. 106 din Legea nr. 58/1934, hotarârea pronuntata asupra opozitiei poate fi atacata cu apel în termen de 15 zile de la pronuntare.
Retinând, asadar, ca instanta învestita cu solutionarea opozitiei la executare nu poate dispune anularea executarii silite sau a actelor de executare, fara a depasi limitele cadrului procedural prevazut de art. 62 din Legea nr. 58/1934, Curtea constata ca decizia instantei de apel este legala, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.
