Prin sentinţa nr. 2320/19.10.2010, pronunţată în dosarul nr. 2454/260/2010, Judecătoria Moineşti a admis contestaţia la executare formulată de S.C. A.P. SRL în contradictoriu cu S.C. VSV I.G. SRL împotriva formelor de executare nr.30/2010 ale Biroului Executoresc B.J., a dispus suspendarea executării silite, până la soluţionarea definitivă şi irevocabile a cauzei şi a anulat formele de executare nr.30/2010 ale Biroului Executoresc B.J..
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În baza contractului de furnizare nr.1011/24.09.2005 , între SC A.P. SRL Moineşti şi SC VSV I.G. SRL Cluj Napoca, s-au derulat relaţii comerciale (filele 19-20 dosar).
Contestatoarea emite o filă CEC în favoarea intimatei care este investită cu formulă executorie şi care poartă menţiunea băncii că este anulată (fila 30 dosar).
În cadrul executării silite demarate la cererea creditoarei de către BEJ B.J. contestatoarea-debitoare a fost somata prin somaţia nr.30/2010 sa achite creditoarei suma de 19666.56 lei şi 2279,2 lei cheltuieli de executare.
Alături de somaţie i-au fost transmise o copie după titlu executoriu şi procesul verbal încheiat în conformitate cu prevederile art.371 indice 7 Cod proc. civilă prin care s-au stabilit cheltuielile de executare.
Cheltuielile de executare sunt corect stabilite aşa cum rezultă din calculul depus de executorul judecătoresc(fila 7 dosar) şi cum sunt prevăzute de Legea 188/2000 Ordinul Ministrului Justiţiei , nr. 2550/ (2006 şi Anexa nr.1 la Statutul UNEJ).
Totodată, debitoarea a fost înştiinţată de executorul judecătoresc că se va dispune înfiinţarea popririi asupra conturilor sale.
Creditoarea îşi motivează creanţa în sensul că ar fi diferenţa de curs stabilită contractual , conform art.8 din contract , respectiv creşterea cursului valutar între data emiterii facturii fiscale şi data plăţii.
Nu a depus la dosarul cauzei facturile invocate , din care să rezulte data emiterii facturilor fiscale şi când acestea au fost achitate de contestatoare.
În drept, faţă de contestaţia la titlu formulată, instanţa a reţinut că motivele invocate vizează formalismul titlului executoriu, respectiv împrejurarea ca acesta a fost emis anterior, în alb, şi introdus la plată ulterior, când, ca urmare a modificărilor legislative, instrumentul de plată emis ca atare fusese retras din circulaţie; un alt motiv de nulitate a filei cec a constat în lipsa menţiunii denumirii persoanei juridice, precum şi a semnăturii reprezentantului legal al acesteia.
Emiterea unui cec „în alb” este permisă de legislaţia specifică. Art.14 din Legea nr.59/1934 face referire la completarea ulterioară a unui cec astfel emis „daca un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ţine seama de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea credinţă, sau dacă posesorul a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea cecului”.
Aceste dispoziţii se completează cu Normele cadru nr.7/1994 emise de BNR, astfel: pct.67 „Cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului” iar la pct.68 se prevede că „menţiunile care lipsesc trebuie sa fie completate atunci când posesorul prezintă cecul la plată”. La pct.69 se stipulează că „primitorul cecului în alb ca şi oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului. Dreptul de completare trece de la un posesor la altul odată cu predarea cecului”. Potrivit pct.71, „nerespectarea înţelegerilor stabilite în momentul emiterii cecului, cu ocazia completării lui, va putea fi opusă posesorului numai dacă se face dovada că acesta a dobândit cecul cu rea-credinţă sau a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui”.
Rezulta aşadar că emiterea unei file cec cu titlu de garanţie, în vederea relaţiilor comerciale dintre părţi, îndreptăţeşte beneficiarul să o completeze în măsura în care trăgătorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată în vederea căreia a fost emisă cu titlu de garanţie.
În ceea ce priveşte lipsa denumirii persoanei juridice emitente şi lipsa semnăturii reprezentantului legal, instanţa a reţinut că aceste motive de nulitate sunt neîntemeiate, fila cec cuprinzând denumirea trăgătorului, ştampila societăţii debitoare şi semnătura reprezentantului.
Instanţa a constatat că potrivit art. 399 alin3 C.pr.civ, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
În consecinţă, pentru a se putea invoca pe calea contestaţiei la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Dacă prima condiţie este îndeplinită în cauză, referitor la cea de a doua condiţie, se constată că potrivit art. 54 din L 59/1934 In termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face opoziţie la executare iar în conformitate cu art.55 pe calea opoziţiei la executare se pot invoca excepţiile de nulitate a titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 23.
Potrivit Pct. 257si 258 din Norma –cadru 7/1994 excepţiile pe care o persoana obligată prin cec le poate opune posesorului cecului se împart în următoarele categorii:
a) excepţii privitoare la nulitatea cecului;
b) excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul cecului şi debitor (excepţii personale);
c) excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau executării în temeiul cecului (excepţii procedurale).
Excepţiile privitoare la nulitatea cecului sunt:
a) excepţii deduse din însăşi forma cecului (excepţii formale):
b) excepţii bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat).
Fiind vorba de apărări de fond referitor contestarea a debitului însăşi , nu s-a făcut dovada de către creditoarea-intimată despre provenienţa debitului , modalitatea de calcul şi pe cale de consecinţă nu există o creanţă certă , lichidă şi exigibilă.
Conform art.379 Cod proc. civilă , nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Daca datoria consistă în suma nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea .
Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Prin Încheierea din 26.05.2010 , dosar nr.24455/260/2010 s-a dispus suspendarea provizorii a executării silite , plătindu-se cauţiunea în cuantum de 2135 lei .
Faţă de cele arătate anterior , a fost admisă contestaţia , s-a dispus suspendarea executării silite a formelor de executare nr. 30/2010 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.J. , până la soluţionarea definitivă şi irevocabile a prezentei, s-au anulat formele de executare nr.30/2010 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.J..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. VSV I.G. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei la executare, iar în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
În motivare, recurenta a arătat că motivarea sentinţei recurate este contradictorie, întrucât, deşi instanţa a reţinut neîndeplinirea condiţiilor cumulative pentru ca debitorul să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu, şi-a motivat admiterea contestaţiei tocmai pe apărările de fond invocate de către debitoare. De asemenea, măsurile dispuse de instanţă prin dispozitivul sentinţei sunt contradictorii întrucât pe de o parte suspendă formele de executare silită, iar pe de altă parte, le anulează.
Recurenta a precizat că cele reţinute de instanţa de fond contravin realităţii întrucât existenţa obligaţiei de plată se probează cu însăşi fila CEC, titlu de credit acauzal, independent de raporturile juridice dintre părţi.
Cu privire la apărările intimatei, recurenta a învederat că aceasta a achitat cu întârziere mai multe facturi emise în temeiul contractului încheiat între părţi şi pentru a nu plăti penalităţile de întârziere aferente, cele două părţi au fost de acord ca intimata să plătească numai diferenţa de curs, emiţând în favoarea recurentei o filă CEC pentru această sumă.Aşadar, cauza juridică ce stă la baza obligaţiei de plată a intimatei este asumarea prin contract a acestei obligaţii.
În final, recurenta a precizat că debitoarea nu este îndreptăţită să facă apărări de fond cu privire la titlul executoriuîntrucât aceasta nu a promovat calea de atac a opoziţiei la executare prevăzută de legea specială.
Recursul a fost legal timbrat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.299 şi urm., art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C.pr. civ, Legea nr. 59/1934, art. 46 C. com şi art. 969 C.civ.
Intimata a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că recurenta a pornit executarea silită fără a avea un titlu executoriu pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, folosind în mod abuziv o filă CEC lăsată drept garanţie, care a fost retrasă din circulaţie anterior datei introducerii la decontare, iar factura emisă pentru încasarea acestei sume este emisă ulterior introducerii la adecontare a filei CEC.
Analizând actele dosarului, instanţa apreciază recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
În primul rând, instanţa reţine că motivarea sentinţei recurate este contradictorie. Astfel, deşi reţine că în speţă contestatoarea are la dispoziţie calea specială a opoziţiei la executare, prima instanţă procedează la analiza apărărilor pe fond împotriva titlului executoriu, în cadrul contestaţiei la executare.
Mai mult, analizând aceste apărări şi reţinând că în speţă nu s-a făcut dovada provenienţei debitului şi modalitatea de calcul a acestuia, instanţa a anulat doar formele de executare, nu şi titlul executoriu, nepronunţându-se în vreun sens asupra acestui capăt de cerere.
În al doilea rând, instanţa apreciază că prima instanţă nu a dat dovadă de suficient rol activ, procedând la soluţionarea cauzei într-un cadrul procesual incert.
Astfel, în cadrul cererii de chemare în judecată intitulată „contestaţie la executare”, reclamanta-intimată a invocat atât neregularităţi formale ale somaţiei cât şi apărări de fond împotriva CEC-ului ce reprezintă titlul executoriu, menţionând că nu cunoaşte provenienţa sumei trecută în acest titlu, actele în baza căreia a fost calculată, nerecunoscând-o ca şi datorie. Mai mult, reclamanta a menţionat că este în termen să solicite şi constatarea nulităţii titlului executoriu, având în vedere că a formulat contestaţia în termen de 3 zile de la primirea somaţiei.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 129 al. 4 rap. la art. 84 C. pr.civ., instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor calificarea cererii de chemare în judecată şi să solicite reclamantei precizări în sensul dacă înţelege să formuleze şi opoziţie la executare. O asemenea clarificare era esenţială întrucât numai în cadrul acestei căi de atac speciale se puteau analiza apărările sale vizând lipsa raportului fundamental care să justifice emietrea titlului de creanţă, nicidecum în cadrul contestaţiei la executare.
Mergând mai departe, calificarea cererii de chemare în judecată permitea disjungerea eventualei opoziţii de contestaţia la executare, măsură procedurală ce se impune având în vedere este vorba despre căi procedurale diferite, opoziţia presupunând probatorii şi termene speciale (art. 55 din Legea nr. 59/1934) dar şi o cale de atac diferită atât prin natură cât şi prin termenul de declarare.
De asemenea, în condiţiile în care în cadrul opoziţiei la executare se discută însăşi valabilitatea titlului executoriu, era oportună punerea în discuţie a suspendării contestaţiei, în temeiul art. 244 pct. 1 c. pr.civ, până la soluţionarea irevocabilă a opoziţiei.
Precizări asemănătoare erau necesare şi în privinţa cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că în cadrul opoziţiei la executare, această măsură doar fi dispusă numai în condiţiile strict impuse de art. 54 al. 3 din Legea nr. 59/1934.
Instanţa de recurs reaminteşte însă că obligaţia instanţei de fond este de a pune în discuţia părţilor toate aceste aspecte, şi nu de a dispune din oficiu asupra acestora, atâta timp cât părţile rămân în pasivitate, instanţa de fond fiind în continuare ţinută de principiul disponibilităţii. Astfel, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în funcţie de poziţia reclamantei, iar în condiţiile în care însă aceasta nu face precizările necesare pentru a se contura un cadru procesual cert, instanţa are posibilitatea suspendării cauzei, în baza art. 1551 c. pr.civ.
În final, instanţa reţine că astfel de precizări nu pot fi făcute direct în cadrul căii de atac, pentru că părţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie, iar de poziţia reclamantei depinde inclusiv calificarea căii de atac.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 3041 C. pr.civ, instanţa va admite recursul, va dispune casarea sentinţei recurate şi, pentru respectarea dreptului la apărare, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
