Cenzurarea onorariului executorului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare

DECIZIA CIVILĂ NR. 3016

data de  27.10.2015

Autor – Alice Gabriela Harhoi

Domeniu asociat – contestaţia la executare

Titlu: cenzurarea onorariului executorului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.xxx/310/ 2015, la data de 14.05.2015, contestatorul G.M.I. a formulat, în contradictoriu cu intimata B.A., contestaţie la executarea începută de B.E.J. Divoiu Maria în dosarul execuţional nr.XX/2015, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor actelor de executare, pentru fracţiunea cheltuielilor de executare urmărite fără just temei, sens în care a solicitat eliminarea cheltuielilor de executare în cuantum de 803,89 lei, întrucât, activităţile facturate fac obiectul onorariului de executor, reducerea cuantumului onorariului executorului judecătoresc şi a onorariului avocaţial în faza de executare silită.

În motivarea acţiuni, contestatorul a arătat că, prin sentinţa civilă nr.753 /29.06.2012 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în cauza care a făcut obiectul dosarului nr.xxx, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 783/23.09.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova şi prin decizia civilă nr.79/ 27.01.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost obligat la plata sumei de 13.102 lei reprezentând sultă şi 47.344,50 Euro cu titlu de preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile.

În vederea punerii în executare silită a titlului executoriu menţionat, creditoarea s-a adresat B.E.J. Divoiu Maria, fiind constituit, astfel, dosarul execuţional nr.XX/2015 în care a fost emisă, la data de 14.04.2015, somaţia prin care contestatorului i se punea în vedere să achite suma de 231.678,4 lei (13.102 lei – sultă, 208.808,18 lei – echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data de 14.04.2015 a debitului în valoare de 47.344 Euro, 444,54 lei – cheltuieli de executare silită şi 9.323,68 lei – onorariu executor, inclusiv T.V.A.).

Prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost stabilite cheltuielile de executare, astfel: 9.323,68 lei, inclusiv T.V.A. – onorariu executor judecătoresc (6.300 lei + 1% din ce depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei) şi 444,54 lei – alte cheltuieli de instrumentare a dosarului (ex. înregistrare şi formare dosar execuţional, emitere somaţii, întocmire PV îndeplinire procedură şi distribuire sumă, întocmire încheiere încuviinţare executare, etc.).

Prin somaţiile din data de 29.04.2015, contestatorul arată că a fost somat să achite suma de 234.218,87 lei reprezentând: 13.102 lei şi 208.462,57 lei debit; conform titlului executoriu; 803,89 lei – cheltuieli executare; 2.500 lei – onorariu avocat în faza de executare silită; 9.350,41 lei – onorariu executor, inclusiv T.V.A. (onorariu în cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, în valoare de 9.323,68 lei).

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 2.859,35 lei reprezentând: 2.500 lei – onorariu avocat; 359,35 lei – diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedură, redactare adrese, întocmire PV îndeplinire procedură, etc., inclusiv T.V.A.

În ceea ce priveşte onorariul avocaţial în cuantum de 2.500 lei, contestatorul a învederat că această sumă nu a fost pretinsă decât prin somaţia şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, ambele emise în data de 29.04.2015, considerând necesară reducerea acestuia raportat la activitatea efectiv desfăşurată de avocat în faza de executare silită şi la complexitatea demersurilor aferente acesteia.

Astfel, prin raportarea art.670 alin.2 rap. la art.451 alin.2 C.pr.civ., instanţa de judecată poate reduce cheltuielile de executare, constând în onorariu avocat în faza de executare silită „proporţional cu activitatea depusă”.

A apreciat contestatorul că activitatea depusă de un avocat în faza executării silite este limitată la efectuarea câtorva acte facile, precum redactarea cererii de executare silită, eventuala deplasare la sediul executorului în vederea depunerii cererii sau cheltuielile de transmitere a actelor prin poştă/curier, simpla monitorizare a evoluţiei executării silite, acte care se încadrează în categoria celor care nu reclamă o deosebită pregătire juridică, fiind facil de realizat şi nu presupun, în ansamblul lor, un timp îndelungat realizării.

 Referitor la celelalte cheltuieli de executare silită, s-a arătat că, astfel cum rezultă din încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.04.2015 şi din încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare, aceste cheltuieli sunt în cuantum de 9.768,22 lei + 2.859,35 lei, fiind defalcate, după cum urmează: încheierea din 14.04.2015: 9.323,68 lei – onorariu executor; 444,54 lei – alte cheltuieli: 15 lei – legalizare hotărâre, 11 lei – înregistrare si formare dosar, 88,80 lei – xerox titlu executoriu; 19,6 lei – transmitere prin poştă acte procedură; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire PV îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire PV distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare; 60,14 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus; încheierea din 29.04.2015: 9,8 lei – transmitere poştă acte procedură; 20 lei – emitere somaţii; 100 lei – notare în C.F. a somaţiei; 120 lei – tarif notare în C.F. a somaţiei; 40 lei – întocmire PV pentru îndeplinire a procedurii; 69,55 lei – TVA aferent celor de mai sus; 2.500 lei – onorariu avocat.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, contestatorul invocă prevederile art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000 potrivit cărora „Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. In cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:

(…) d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite”.

A învederat contestatorul faptul că somaţiile din data de 29.04.2015 fac referire la un onorariu de executor în cuantum de 9.350.41 lei, în condiţiile în care, prin somaţia iniţială din data de 14.04.2015 şi prin singura încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare care face referire la onorariul cuvenit executorului, acesta este în cuantum de 9.323.68 lei.

 Pentru noul cuantum nu există, aşadar, o încheiere de stabilire a cheltuielilor corespunzătoare onorariului din ultimele două somaţii.

Aplicând formula de calcul, contestatorul consideră că suma de 9.350,41 lei depăşeşte suma maximă admisă, aceasta fiind în cuantum de 7.388,08 lei, adică 9.161,22 lei, inclusiv T.V.A.

Faţă de acest aspect, a apreciat contestatorul că se impune, în primul rând, diminuarea onorariul executorului judecătoresc până la valoarea de 9.161,22 lei (T.V.A. inclus), întrucât, aceasta este suma maximă permisă de lege a fi percepută pentru o creanţă care face obiectul executării.

Cu toate acestea, chiar şi perceperea unui onorariu maximal trebuie justificată printr-o complexitate ridicată a executării silite, aspect neregăsit în cauză.

 Aşadar, onorariul executorului se impune a fi diminuat sub limita de 9161.22 lei, cât ar fi maximum onorariului permis a fi perceput pentru recuperarea debitului în discuţie.

Cu privire la celelalte cheltuieli de executare silită, se arată că perceperea unor costuri cu titlul de înregistrare şi formare dosar, emitere somaţii, întocmire PV îndeplinire procedură şi distribuire sumă, arhivare dosar, întocmire încheiere încuviinţare executare, redactare adrese, notare în C.F. a somaţiei (dat fiind că tariful aferent este facturat separat), etc., este nelegală, aceste costuri nefiind prevăzute de art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000 potrivit căruia pentru serviciul prestat, executorii judecătoreşti au dreptul la onorariu, acesta urmând a se calcula raportat la valoarea creanţei, o singură dată.

Aceasta concluzie este susţinută şi de abrogarea (prin Legea nr.76/2012) alin.4 şi 5 ale art.39.

 Conform alin.5, în categoria cheltuielilor de executare silită intrau şi cheltuieli precum „cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite”.

În mod evident, prin abrogarea alin.5, legiuitorul a înţeles să restrângă posibilitatea executorilor judecătoreşti de a eluda prevederile care reglementau onorariul maximal, prin adăugarea altor costuri, în baza acestui alineat.

A considerat contestatorul că restrângerea este, de altfel, justificată şi raportat la speţa de faţă, deoarece costurile a căror legalitate o contestă reprezintă expresia, în cele din urmă, a aceleiaşi activităţi: serviciul specific, prestat de executorul judecătoresc, serviciu pentru care acestuia i se datorează onorariul ale cărui limite sunt stabilite prin lege, activităţile în discuţie constituind doar o enumerare a activităţilor necesare efectuării actelor de executare silită, altfel spus, detalierea serviciului prestat de executor.

Or, în această ipoteză, achitarea distinctă a acestor cheltuieli faţă de onorariul executorului nu reprezintă altceva decât plata de două ori a aceluiaşi serviciu prestat.

Eliminarea acestor sume atrage, în mod evident, şi eliminarea T.V.A. aferent.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silită suplimentare, apreciază contestatorul că ele au fost antrenate de emiterea somaţiilor din data de 29.04.2015, a căror unică justificare este, faţă de emiterea unei somaţii şi în data de 14.04.2015, că executorul a omis să includă onorariul avocaţial în prima somaţie, fapt care, însă, nu îi poate fi imputat debitorului, eliminarea lor impunându-se şi faţă de acest aspect.

În concluzie, contestatorul consideră că se impune, pe de o parte, reducerea onorariului de executor prin stabilirea acestuia între limitele minimale şi maximale stabilite prin lege şi, în acelaşi timp, raportat la activitatea desfăşurată şi la complexitatea acesteia, iar, pe de altă parte, prin eliminarea tuturor celorlalte costuri care au aceeaşi justificare ca şi onorariul, precum şi cele ocazionate de omisiuni culpabile ale executorului şi/sau creditorului.

Contestaţia a fost întemeiată, în drept, pe disp. art.712 şi urm. C.pr.civ., precum şi celelalte dispoziţii invocate în cadrul prezentei contestaţii.

În raport de susţinerile contestatorului G.M.I., intimata B.A. a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea, cel puţin în parte, a contestaţiei la executare, arătând că, prin sentinţa civilă nr.753/29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr.1441/310/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova şi prin decizia civilă nr.79/27.01.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus obligarea contestatorului G.M.I. să achite intimatei suma de 13.102 lei reprezentând sultă şi 47.344,50 Euro cu titlu de preţ încasat din vânzarea imobilelor.

După ce sentinţa civilă nr.753/29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia a devenit executorie, creditoarea B.A., prin avocat, în mod legal, s-a adresat B.E.J .Divoiu Maria, conform art.663 C.pr.civ., solicitând executarea silită a debitorului, inclusiv prin urmărirea imobilelor aparţinând debitorului, formându-se dosarul de executare nr.XX/2015.

Cu privire la cererea de cenzurare a onorariului executorului judecătoresc, intimata consideră că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că debitorul este obligat să achite cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, conform art.669 alin.2 Teza I C.pr.civ. şi, până în prezent, nu şi-a îndeplinit, în niciun fel, obligaţiile de achitare a sumelor de bani, conform titlului executoriu.

Intimata apreciază că încheierea din data de 29.04.2015 emisă de B.E.J. Divoiu Maria îndeplineşte condiţiile de legalitate, având în vedere dispoziţiile art. 669 alin.3 şi alin.4 Teza I C.pr.civ., cuantumul onorariului executorului judecătoresc fiind stabilit legal, având în vedere art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, republicată.

Pentru determinarea sumei exacte a acestuia trebuie făcută corect raportarea la cuantumul creanţei în lei care se obţine în raport de cursul valutar prin raportare la suma de 47.344. 50 Euro care a fost convertită în lei.

Se mai arată că cenzurarea onorariului executorului judecătoresc poate fi făcută de instanţa de judecată, în baza art.669 alin.4 Teza a – II – a C.pr.civ., dar doar dacă există temeiuri reale, „ţinând seama de probele administrate” de contestator.

Or, în prezenta speţă, având în vedere faptul că debitorul – contestator refuză să-şi îndeplinească obligaţiile de plată stabilite prin titlul executoriu şi se impune efectuarea executării silite imobiliare (procedură de executare complexă), fiind de recuperat o creanţă de valoare mare, este evident că activitatea executorului este una complexă, astfel încât, onorariul stabilit este pe deplin justificat.

Mai trebuie avut în vedere şi faptul că acest onorariu este stabilit pentru întreaga executare silită, fiind onorariul total, astfel încât, faptul că, până acum, nu s-au efectuat foarte multe acte de către executorul judecătoresc nu are relevanţă, atâta vreme cât, acesta a executat toate actele pe care legea i le permite până la acest moment şi, în mod cert, va executa şi următoarele acte de executare, până la recuperarea integrală a creanţei, urmând să finalizeze executarea silită imobiliară împotriva debitorului, dat fiind refuzul constant al acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute în titlul executoriu.

Intimata consideră că şi cererea de reducere a cuantumului onorariului de avocat este neîntemeiată, câtă vreme, avocatul a făcut, în mod concret, demersuri pentru iniţierea procedurii de executare silită a debitorului –  contestator, că reprezintă clientul în toate etapele de executare silită, consiliindu-l în toată această procedură, că, la nevoie, formulează cereri către executorul judecătoresc, că participă la fazele executării silite prin reprezentarea clientului şi, nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că toate aceste demersuri ale avocatului se efectuează prin deplasări într-o altă localitate, ceea ce presupune costuri suplimentare.

Intimata apreciază că onorariul avocaţial în discuţie – 2.500 lei – nu este disproporţionat faţă de munca avocatului, având în vedere că acesta este datorat pentru întreaga procedură de executare silită imobiliară, evident cea mai complexă formă a executării silite.

Cererea de eliminare a cheltuielilor de executare în sumă de 803,89 lei este neîntemeiată, consideră intimata, apreciind că ele au fost corect stabilite de către executorul judecătoresc, fiind în situaţia în care, în mod cert, contestatorul – debitor refuză îndeplinirea, de bună voie, a obligaţiilor stabilite prin titlu executoriu, aşa încât, singura soluţie a creditoarei este parcurgerea procedurii de executare silită, iar Codul de procedură civilă prevede obligaţia debitorului de a achita toate cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc care au un temei legal şi o justificare în actele dosarului execuţional.

Faţă de aceste considerente, intimata B.A. a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

În cauză, faţă de dispoziţiile art.22 rap. la art.78 alin.2 C.pr.civ., s-a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de intimat a B.E.J. Divoiu Maria, având în vedere că, prin prezenta contestaţie, sunt contestate cheltuielile de executare, conform art.669 alin.4 C.pr.civ., inclusiv modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului executorului judecătoresc.

Astfel, şi intimatul B.E.J. Divoiu Maria a formulat, în baza aceluiaşi text de lege, întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât, executorul judecătoresc nu poate fi parte în contestaţia la executare, acest punct de vedere fiind cristalizat prin decizia nr.162 /22.04.2003 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.399 C.pr.civ., a Legii nr.295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a dispoziţiilor art.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (decizie obligatorie publicată în Monitorul Oficial al României nr.314/09.05. 2003).

Astfel, Curtea Constituţională arată, în motivarea deciziei sus – menţionate, „critica de neconstituţionalitate nu poate fi primită, deoarece în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare”.

Pe aceeaşi linie, Curtea Constituţională arată, în continuarea motivării, că, eventual, se pune problema calităţii procesual pasive a biroului executorului judecătoresc numai în ipoteza art.399 alin.1 ultima teză C.pr.civ., atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că „organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege” sau refuză să înceapă executarea silită.

În subsidiar, intimatul B.E.J. Divoiu Maria a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată, arătând că, la data de 14.04.2015, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr.753/29.06. 2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr.xxx/310/2010, astfel cum fost modificată prin decizia civilă nr.783/23.09.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova şi decizia nr.79/27.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti împotriva debitorului G.M.I., în sensul de a fi obligat acesta să achite sumele de: 13.102 lei reprezentând sultă, echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 47.344,50 Euro, reprezentând preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile, precum şi cheltuielile ocazionate de executarea silită.

La aceeaşi dată, s-a pronunţat încheierea de admitere a cererii creditoarei şi încuviinţare a executării silite, au fost stabilite cheltuielile de executare până la acel moment procedural şi a fost somat debitorul să îşi îndeplinească de îndată obligaţiile, conform art.667 C.pr.civ.

Cum, debitorul nu s-a conformat somaţiei comunicate de executorul judecătoresc, la data de 29.04.2015, s-a început executarea silită imobiliară prin notarea urmăririi în cartea funciară şi somarea debitorului, în temeiul dispoziţiilor art.821 alin.1 C.pr.civ., fiind totodată actualizată valoarea cheltuielilor de executare prin adăugarea cheltuielilor aferente efectuării noilor acte de executare, precum şi a onorariului avocaţial, conform chitanţei depuse la dosar.

Cu privire la criticile aduse modului de stabilire a cheltuielile de executare, se arată de intimatul B.E.J. Divoiu Maria:

a) Onorariul executorului judecătoresc este stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, respectându-se limitele stabilite de art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, şi anume 6.300 lei plus 1% din suma de depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei, în încheiere făcându-se, totodată, precizarea că, la onorariu, se aplică T.V.A., precum şi a faptului că acesta poate fi modificat ca urmare a unei eventuale creşteri a debitului.

Faţă de debitul de recuperat din dosar de 13.102 lei sultă şi 208.808,18 lei reprezentând echivalentul, în lei, la data de 14.04.2015 la cursul oficial de schimb al B.N.R. de 4,4104 lei a sumei de 47.344,50 Euro, în total 221.910,18 lei, onorariul a fost corect stabilit, şi anume: 6.300 lei plus 1.219,10 lei (1% din 121.910,18 lei) plus 1.804,58 lei T.V.A., în total 9323,68 lei.

La data emiterii următoarelor forme de executare, şi anume 29.04.2015, cuantumul debitului s-a modificat ca urmare a scăderii cursului de schimb B.N.R. pentru euro şi a adăugării, la debitul de recuperat, a sumei reprezentată de onorariul avocatului în faza de executare silită.

Astfel, cuantumul total al debitului era în sumă de 224.064,57 lei, sumă compusă din 13.102 lei sultă, 208.462.57 lei reprezentând echivalentul, în lei, la data de 29.04.2015 la cursul oficial de schimb al B.N.R. de 4,4031 lei a sumei de 47.344,50 Euro şi 2.500 lei onorariu avocat.

La cuantumul total al debitului din data de 29.04.2015, onorariul executorului judecătoresc este de 9.350,41 lei (6.300 lei plus 1.240,65 lei, şi anume 1% din 124.064.57 lei) plus 1.809,76 lei T.V.A.).

Faţă de cele arătate, onorariul executorului judecătoresc s-a stabilit în mod corect, cu respectarea limitelor prevăzute de lege raportate la creanţa de recuperat şi având în vedere complexitatea şi circumstanţele cauzei.

b) Cu privire la celelalte cheltuieli de executare stabilite în dosar, intimatul a arătat că se invocă de către contestator că acestea puteau fi stabilite în temeiul art.39 alin.4 şi 5 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, texte care, însă, au fost abrogate prin Legea nr.76/2012, legiuitorul dorind, prin această modificare, să restrângă posibilitatea executorului judecătoresc de a adăuga alte costuri peste onorariul maximal prevăzut de lege.

Consideră intimatul că aprecierea contestatorului este greşită, deoarece Legea nr.76/2012 priveşte punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Astfel, dispoziţiile din legea specială a executorilor judecătoreşti referitoare la cheltuielile de executare fiind cuprinse în noul Cod de procedură civilă, în art. 669 alin.3, nu s-a mai apreciat necesar menţinerea acestora şi în Legea nr.188/ 2000.

Se mai arată că, în art.669 alin.3 C.pr.civ., sunt cuprinse, în mod distinct, la pct.2 şi 5, onorariul executorului judecătoresc şi cheltuielile cu efectuarea actelor de executare silită.

Precizează intimatul că cele două categorii de cheltuieli au o cu totul altă natură, onorariul fiind plata executorului judecătoresc pentru serviciul prestat, iar cheltuielile cu efectuarea actelor de executare sunt costurile generate, efectiv, de întocmirea actelor (consumabile, logistică, angajaţi etc.).

Mai arătă intimatul că motivul pentru care s-a întocmit o nouă încheiere de stabilire cheltuieli este faptul că, în dosar, s-au efectuat noi forme de executare ca urmare a faptului că nu s-a recuperat creanţa şi, întrucât, nu se pot anticipa demersurile care se vor face până la plata efectivă a debitului, acestea vor fi completate şi cu alte încheieri, sumele datorate cu titlul de cheltuieli de executare fiind stabilite în baza dovezilor prezentate de partea interesată, onorariul avocaţial fiind cuprins în cuantumul cheltuielilor la momentul la care acesta a fost solicitat şi dovedit prin chitanţă depusă la dosarul de executare.

Faţă de împrejurarea că introducerea în cauză a B.E.J. Divoiu Maria a fost dispusă, din oficiu, în temeiul art.22 rap. la art.78 alin.2 C.pr.civ. şi, având în vedere că prin prezenta contestaţie sunt contestate cheltuielile de executare, conform art.669 alin.4 C.pr.civ., inclusiv modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului executorului judecătoresc.

În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părţilor, Judecătoria Sinaia a pronunţat sentinţa civilă nr.526/03.07.2015 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B.E.J. Divoiu Maria, a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatorul G.M.I. în contradictoriu cu intimata B.A. şi B.E.J. Divoiu Maria, şi, în consecinţă, a redus cheltuielile de executare silită stabilite prin încheierile din dosarul de executare nr.XX/2015, astfel:

– prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost înlăturate cheltuielile de executare reprezentate de: 11 lei – înregistrare şi formare dosar; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire suma; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare, iar onorariul executorului judecătoresc a fost redus la suma de 5.000 lei, cheltuieli la care se adaugă T.V.A.;

– prin încheierea din data de 29.04.2015, au fost  înlăturate cheltuielile de executare reprezentate de: 20 lei – cheltuieli emitere somaţii; 100 lei – cheltuieli de notare a somaţiei în cartea funciară; 40 lei cheltuieli de întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii, iar onorariul avocatului ales pentru procedura executării silite a fost redus la 500 lei, cheltuieli la care se adaugă T.V.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.753/29.06.2012 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în dosarul nr.xxx/310/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova şi prin decizia civilă nr.79/27.01.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, creditoarea – intimată s-a adresat, la data de 14.04.2015, B.E.J. Divoiu Maria în vedere punerii în executare faţă de debitorul G.M.I., formându-se dosarul execuţional nr.XX/2015.

Prin titlurile executorii sus – menţionate, debitorul G.M.I. a fost obligat să achite creditoarei sumele de: 13.102 lei reprezentând sultă, precum şi echivalentul în lei, la data plăţii, a sumei de 47.344,50 Euro reprezentând preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile.

Prin somaţia emisă în data de 14.04.2015, contestatorul a fost somat să achite suma totală de 231.678,4 lei, compusă din: 13.102 lei – sultă, 208.808,18 lei – echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din data de 14.04.2015, al debitului in valoare de 47.344 Euro, 444,54 lei – cheltuieli de executare silită şi 9.323,68 lei – onorariu executor, inclusiv T.V.A.

Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 14.04.2015 a executorului judecătoresc, astfel: 9.323,68 lei inclusiv T.V.A. – onorariu executor judecătoresc (6.300 lei + 1% din ce depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei) şi 444,54 lei – alte cheltuieli de instrumentare a dosarului, şi anume: 15 lei – legalizare hotărâre, 11 lei – înregistrare şi formare dosar, 88,80 lei – xerox titlu executoriu; 19,6 lei – transmitere prin poştă acte procedura; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire suma; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare; 60,14 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus.

Faţă de debitul de recuperat din dosarul execuţional în cuantum de 13.102 lei – sultă şi 208.808,18 lei – echivalentul în lei, la data de 14.04.2015, la cursul oficial de schimb al B.N.R. de 4,4104 lei a sumei de 47.344,50 Euro, în total 221.910,18 lei, onorariul a fost stabilit la nivelul maximal prevăzut de art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti şi de Ordinul nr. 2.561/C/30. 07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/ 2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti care, prin pct.3 lit. d), stabileşte că, în cazul urmăririi silite imobiliare a creanţelor în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Astfel fiind, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la nivelul maximal reglementat de dispoziţiile legale, şi anume: 6.300 lei plus 1.219,10 lei (1% din 121.910,18 lei) plus 1.804,58 lei T.V.A., însumând 9.323,68 lei.

Ulterior, prin somaţiile din data de 29.04.2015, contestatorul – debitor a fost somat să achite suma de 234.218,87 lei reprezentând: 13.102 lei şi 208.462,57 lei debit, conform titlului executoriu; 803,89 lei – cheltuieli executare; 2.500 lei – onorariu avocat în faza de executare silită; 9.350,41 lei – onorariu executor, inclusiv T.V.A.

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 2.859,35 lei reprezentând: 2.500 lei – onorariu avocat; 359,35 lei – diverse alte cheltuieli de executare compuse din: 9,8 lei – transmitere prin poştă acte de procedură; 20 lei – emitere somaţii; 100 lei – notare în C.F. a somaţiei; 120 lei – tarif notare în C.F. a somaţiei; 40 lei – cheltuieli de întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii; 69,55 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus.

Cu privire la cenzurarea onorariului avocatului ales în faza executării silite în cuantum de 2.500 lei, instanţa de fond a considerat că acesta este disproporţionat faţă de munca reală depusă de avocat în această fază a procesului civil, şi anume punerea în executare silită a unei hotărâri judecătoreşti, fază care se rezumă, cu precădere, la îndeplinirea de acte formale, constând în cheltuielile cu obţinerea titlului executoriu, cu completarea unor cereri de adresare către executorul judecătoresc, formalităţi pentru care suma de 500 lei a fost apreciată ca fiind suficientă pentru acoperirea efortului intelectual al avocatului creditorului.

Raportat la cauza de faţă, s-a constatat că munca efectivă a avocatului ales al creditoarei a constat în deplasarea la sediul instanţei de fond – Judecătoria Sinaia pentru a obţine copii ale titlurilor executorii şi completarea cererii de executare silită, astfel că, nu se justifică perceperea unui onorariu în cuantum de 2.500 lei, astfel cum a solicitat creditoarea.

Prin prezenta contestaţie la executare se solicită de către contestatorul –  debitor şi cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, considerat ca fiind excesiv comparativ cu prestaţia pe care o are de îndeplinit în cadrul dosarului de executare silită.

Onorariul executorului judecătoresc Divoiu Maria a fost stabilit, iniţial, prin încheierea din data de 14.04.2015, la suma de 9.323,68 lei, onorariu majorat prin somaţia din data de 29.04.2015 la suma de 9.350,41 lei, inclusiv T.V.A., fără ca această majorare a onorariului iniţial să fie cuprinsă şi în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel cum dispune art.670 alin.4 C.pr.civ.

Executorul judecătoresc Divoiu Maria a explicat această majorare a onorariului său prin faptul că, la data emiterii următoarelor forme de executare, şi anume 29.04.2015, cuantumul debitului s-a modificat ca urmare a scăderii cursului de schimb B.N.R. pentru euro şi a adăugării, la debitul de recuperat, a sumei reprezentată de onorariul avocatului în faza de executare silită.

Deşi, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit prin respectarea prevederilor Ordinului nr.2.561/C/30.07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti care, prin pct.3 lit. d), se stabileşte că, în cazul urmăririi silite imobiliare a creanţelor în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, instanţa de fond a constatat că onorariul executorului judecătoresc nu trebuie stabilit strict şi exclusiv la cuantumul sumei ce se urmăreşte silit, ci el trebuie raportat şi la complexitatea executării silite şi a muncii depuse de executor pentru desfăşurarea ei.

Astfel fiind, practica cvasiunanimă a executorilor de a stabili, încă de la debutul executării silite, un onorariu maximal, fără a se raporta şi la volumul de muncă depus sau la cheltuielile efective desfăşurate cu executarea silită nu poate fi primită ca întemeiată, putând fi cenzurată de instanţa de judecată.

Potrivit art.670 alin.4 Teza a – II – a C.pr.civ., sumele reprezentând cheltuieli de executare şi stabilite de executor, pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulată de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art.451 alin.2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.

Aceste ultime dispoziţii de trimitere se referă la partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, experţilor judiciari şi altor specialişti, atunci când aceste onorarii sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată.

Prin urmare, în mod corespunzător, instanţa poate, în cadrul contestaţiei la executare, să cenzureze onorariul executorului judecătoresc, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea executorului, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În cauza de faţă s-a apreciat că stabilirea onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 9.350,41 lei, inclusiv T.V.A., la nivelul maximal reglementat de dispoziţiile legale, nu se justifică prin raportare la volumul de muncă depus de acesta, constând în emiterea unor somaţii şi întocmirea unor încheieri, aspecte formale, tipizate, care nu implică un efort intelectual deosebit, chiar dacă suma ce se urmăreşte silit are un cuantum destul de ridicat, de 13.102 lei şi 208.462,57 lei debit, conform titlului executoriu şi s-a declanşat urmărirea silită imobiliară pentru realizarea creanţei creditoarei.

Mai mult, pentru noua majorare a onorariului executorului judecătoresc, s-a avut în vedere doar majorarea cuantumului sumei ce se execută silit, determinată de adiţionarea şi a onorariului avocatului ales al creditoarei în faza executării silite, fără a se ţine seama de faptul că nu s-a depus niciun efort suplimentar al executorului pentru desfăşurarea executării silite şi fără ca acest nou cuantum al onorariului să fie stabilit printr-o încheiere emisă de executorul judecătoresc, astfel cum statuează art.669 alin.4 C.pr.civ.

Astfel fiind, onorariul executorului judecătoresc a fost redus la cuantumul de 5.000 lei plus T.V.A.

Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, s-a reţinut că acestea au fost stabilite la suma de 444,54 lei – alte cheltuieli de instrumentare a dosarului, şi anume: 15 lei – legalizare hotărâre, 11 lei – înregistrare şi formare dosar, 88,80 lei – xerox titlu executoriu; 19,6 lei – transmitere prin poştă acte procedură; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare; 60,14 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus.

Din aceste sume, instanţa de fond a reţinut că au fost dovedite cheltuielile efectuate de creditoare cu legalizarea hotărârilor care constituie titluri executorii: 15 lei (3 x 5 lei/fiecare hotărâre), 88,80 lei cheltuielile cu fotocopierea acestor înscrisuri, 19,6 lei cheltuieli de transmitere prin poştă a actelor de procedură, însumând 123,40 lei.

Restul cheltuielilor de executare reprezentate de: 11 lei – înregistrare şi formare dosar; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare, reprezintă, în fapt, tocmai munca depusă de executor şi pentru care i se cuvine onorariul menţionat, ele neputând fi percepute ca şi cheltuieli făcute cu efectuarea altor acte de executare silită, dintre cele prevăzute de art.670 alin.3 pct.5 C.pr.civ.

Această interpretare este în conformitate cu dispoziţiile art.55 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr.210/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care dispune la stabilirea onorariilor minimale şi maximale ale executorilor judecătoreşti de către ministrul justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

Ca urmare, susţinerea executorului judecătoresc, în sensul că cele două categorii de cheltuieli au o cu totul altă natură, onorariul fiind plata executorului judecătoresc pentru serviciul prestat, iar cheltuielile cu efectuarea actelor de executare sunt costurile generate efectiv de întocmirea actelor (consumabile, logistică, angajaţi etc.), nu a putut fi reţinută ca întemeiată şi în acord cu dispoziţiile legale, deoarece cheltuiala efectivă a executorului judecătoresc cu întocmirea actelor de executare este avută în vedere la stabilirea onorariilor minimale şi maximale prin Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006, astfel cum prevede chiar Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Cum, activitatea executorului judecătoresc se concretizează tocmai prin întocmirea respectivelor acte de executare silită, activitate pentru care acesta este îndreptăţit la perceperea onorariului, încasarea unor sume suplimentare pentru efectuarea aceloraşi acte apare ca vădit disproporţionată şi contrarie dispoziţiilor legale, sens în care cheltuielile de executare reprezentate de: 11 lei – înregistrare şi formare dosar; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare, la care se adaugă T.V.A., astfel cum au fost stabilite prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost înlăturate din cuantumul cheltuielilor de executare.

Pentru considerentele expuse anterior, din cuprinsul încheierii de stabilire cheltuieli executare din data de 29.04.2015 au fost înlăturate: 20 lei – cheltuieli emitere somaţii, 100 lei – cheltuieli de notare a somaţiei în cartea funciară, 40 lei – cheltuieli de întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii, cu T.V.A. aferent, iar onorariul avocatului ales pentru procedura executării silite a fost redus la 500 lei.

S-a reţinut că, din totalul cheltuielilor de executare stabilit prin încheierea din 29.04.2015, sunt dovedite: 9,8 lei – cheltuieli de transmitere prin poştă acte de procedură, 120 lei – tarif perceput de O.C.P.I. Prahova pentru înscriere somaţie în cartea funciară şi dovedit cu chitanţele şi facturile depuse la dosar plus T.V.A.

 S-a mai precizat că, Anexa 1 la Statutul U.N.E.J. prin care s-au stabilit plafoane maxime pentru operaţiunile cu caracter administrativ derulate în cadrul procedurii execuţionale, a fost abrogată prin Hotărârea nr.1/2013 (publicată în Monitorul Oficial al României nr.324/25.06.2013) a Congresului U.N.E.J.

Prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită susţinerea executorului judecătoresc, în sensul că aceste cheltuieli de executare silită pot fi percepute în baza dispoziţiilor art.669 alin.3 pct.5 C.pr.civ. care prevăd că sunt cheltuieli de executare cheltuielile „cu efectuarea altor acte de executare silită”, întrucât cheltuielile cu efectuarea actelor de executare silită sunt reflectate de onorariul executorului judecătoresc, astfel cum dispune art.55 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr.210/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede, fără echivoc, faptul că, la stabilirea onorariilor minimale şi maximale ale executorilor judecătoreşti de către ministrul justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc.

Pentru cele ce preced, instanţa de fond a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul G.M.I., dispunând reducerea cheltuielilor de executare silită stabilite prin încheierile B.E.J. Divoiu Maria în dosarul de executare nr.XX/2015, astfel:

– prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost înlăturate cheltuielile de executare reprezentate de: 11 lei – înregistrare şi formare dosar; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare, iar onorariul executorului judecătoresc a fost redus la suma de 5.000 lei, cheltuieli la care se adaugă T.V.A;

– prin încheierea din data de 29.04.2015, au fost înlăturate cheltuielile de executare reprezentate de: 20 lei – cheltuieli emitere somaţii, 100 lei –  cheltuieli de notare a somaţiei în cartea funciară, 40 lei – cheltuieli de întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii, iar onorariul avocatului ales pentru procedura executării silite a fost redus la 500 lei, cheltuieli la care se adaugă T.V.A.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel, în termen legal, intimatul B.E.J. Divoiu Maria, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că onorariul executorului judecătoresc este unul maximal prevăzut de lege, iar raportarea acestuia la valoarea debitului este greşită, corect fiind ca raportarea să fie făcută la activitatea efectivă a executorului judecătoresc în cauză, acesta procedând doar la emiterea unor încheieri şi somaţii, folosind nişte tipizate, astfel că această activitate nu implică un efort intelectual deosebit.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, intimatul a susţinut că doctrina a stabilit că cenzurarea acestuia este posibilă numai în cazul încălcării onorariului maximal aprobat prin Ordin al Ministrului Justiţiei, criteriile reţinute de instanţa de fond referitoare la stabilirea acestuia prevăzute în art.55 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 fiind elemente care sunt avute în vedere la stabilirea onorariilor minimale şi maximale, iar nu a onorariului pe fiecare caz în parte. (Noul Cod de Procedură civilă – Comentariu pe articole – Ioan Leş – Editura C.H. Beck 2013).

Tot doctrina a arătat criteriile folosite în stabilirea onorariului pe caz concret, şi anume că, la stabilirea proporţionalităţii onorariului cu munca prestată trebuie avute în vedere elemente ca: dificultatea şi complexitatea muncii depuse, riscul pe care îl implică munca executorului, efortul intelectual depus, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit, valoarea creanţei de recuperat, timpul şi volumul de muncă necesar, natura, noutatea cazului, importanţa intereselor în cauză, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa executorului judecătoresc, constrângerile pe care trebuie să le suporte executorul în realizarea unei munci de calitate cu rezultate pozitive pentru creditor (Noul cod de procedură civilă comentat şi adnotat – Gabriela – Cristina Frenţiu şi Denisa –  Livia Băldean, Editura Hamangiu 2013)

Or, a susţinut B.E.J. Divoiu Maria că a face o interpretare simplistă, în sensul că s-ar fi făcut o muncă de rutină, pe nişte formulare, nu reflectă, în niciun caz, activitatea executorului judecătoresc într-o procedură de executare silită imobiliară.

Astfel, s-a solicitat instanţei de apel a constata că reducerea onorariului executorului judecătoresc, în sensul în care a interpretat instanţa de fond, ar fi fost posibilă doar în cazul prevăzut de art.669 alin.2 C.pr.civ., şi anume când debitorul ar fi achitat în întregime creanţa după primirea somaţiei de executare, lucru care nu s-a întâmplat nici până la această dată, nefiind achitată nicio sumă din debit.

Cu privire la perceperea unor sume reprezentând cheltuieli ocazionate de efectuarea actelor de executare silită, s-a apreciat că art.669 alin.3 pct.5 C.pr.civ. este suficient de clar, iar interpretarea că aceste costuri ar trebui suportate de executor, din onorariu, nu este corectă.

 Interpretând în alt fel şi punând executorul judecătoresc să suporte din onorariu costurile reprezentând consumabile, logistică, angajaţi, tarife solicitate de diverse instituţii şi multe altele se poate ajunge în situaţia în care executorul nu numai că nu va fi plătit pentru munca depusă, ba chiar va plăti din propriile surse pentru a putea aduce la îndeplinire dispoziţiile unui titlu executoriu.

Faţă de cele arătate, B.E.J. Divoiu Maria a  solicitat admiterea apelului şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, precum şi judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.2 C.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 23.07.2015, pricina fiind soluţionată, în faza procesuală a apelului, în condiţii de legală citare a părţilor litigante.

Deşi, legal citaţi intimatul contestatorul G.M.I. şi intimata B.A. nu au formulat, în condiţiile art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care să arate excepţiile, dovezile sau mijloacele lor de apărare, însă, în şedinţa publică din data de 27.10.2015, intimatul – contestator G.M.I. a depus la dosar „Note scrise” prin care a solicitat respingerea apelului.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi dispoziţiile legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Conform art.622 alin.1 C.pr.civ. „obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, alin.2 al aceluiaşi articol stipulând că „în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

În speţă, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate în dosarul de executare nr.XX/2015 al B.E.J. Divoiu Maria înaintat, cu titlu preparatoriu, la solicitarea instanţei de fond se reţine că, prin sentinţa civilă nr. 753/29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia în cauza care a format obiectul nr.xxx/310/2010, modificată prin decizia civilă nr.783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, recursul declarat de recurentul G.M.I.  (contestatorul din cauza de faţă) împotriva încheierii din data de 20.06.2014 şi a deciziei civile nr.783/23.09.2014 pronunţate de Tribunalul Prahova fiind respins ca nefondat, potrivit deciziei nr.79/27.01.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, irevocabilă, contestatorul G.M.I. a fost obligat la plata către intimata B.A. a sumelor de 13.102 lei – sultă şi 47.344,50 Euro reprezentând echivalentul în lei, la data plăţii, reprezentând preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile.

Prin cererea înregistrată la B.E.J. Divoiu Maria sub nr.XX/14.04. 2015, intimata – creditoare a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr.753/29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova – Secţia I Civilă şi decizia nr.79/27.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în sensul ca debitorul să îi achite sumele de 13.102 lei – sultă şi 47.344,50 Euro, echivalentul în lei, la data plăţii efective, reprezentând preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile, precum şi cheltuielile ocazionate de executarea silită care urmează a se face, simultan, prin toate formele admise de lege, inclusiv prin urmărirea bunurilor imobile – proprietate a debitorului.

Prin încheierea din data de 14.04.2015 a B.E.J. Divoiu Maria, a fost admisă cererea de executare silită formulată de creditoarea B.A., încuviinţându-se executarea silită prin toate formele de executare prevăzute de lege a dispoziţiilor titlurilor executorii sus – menţionate, precum şi a titlurilor executorii care vor fi emise de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţată, în vederea recuperării debitelor de 13.102 lei cu titlu de sultă şi 47.344,50 Euro reprezentând preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile.

La aceeaşi dată – 14.04.2015, B.E.J. Divoiu Maria a dat încheierea, executorie de drept, prin care, în baza art.669 alin.3 C.pr.civ., art.39 din Legea nr.188/2000, republicată şi a Ordinului ministrului justiţiei nr.2550/C/2006, astfel cum a fost modificat, prin care a constatat cheltuielile de executare efectuate în dosarul execuţional nr.XX/2015, până la acel moment procedural, astfel: 9.323,68 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc care este de 6.300 lei plus 1% din ceea ce depăşeşte suma de 100.000 lei din valoarea creanţei, putând fi modificat ca urmare a unei eventuale creşteri a debitului, aplicându-se şi T.V.A. şi 444,54 lei cheltuieli de instrumentare a dosarului, şi anume: 15 lei – legalizare hotărâre, 11 lei – înregistrare şi formare dosar, 88,80 lei – xerox titlu executoriu; 19,6 lei – transmitere prin poştă acte procedură; 10 lei – emitere somaţii; 80 lei – întocmire proces – verbal îndeplinire procedură; 100 lei – întocmire proces – verbal distribuire sumă; 30 lei – arhivare dosar de executare; 30 lei – întocmire încheiere încuviinţare executare; 60,14 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus, în total suma de 9.768,22 lei reprezentând cheltuieli de executare până în acel moment procedural.

Tot la data de 14.04.2015, B.E.J. Divoiu Maria a emis în dosarul execuţional nr.XX/2015, somaţia prin care se punea în vedere contestatorului – debitor G.M.I. ca, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr.753/29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova – Secţia I Civilă şi decizia nr.79/27.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.04.2015, să achite, de îndată, debitul total de 231.678,4 lei compus din: 13.102 – sultă, 208.808,18 lei – echivalentul în lei, la data de 14.04.2015, la cursul oficial de schimb al B.N.R. de 4,4104 lei, a sumei de 47.344,50 Euro – preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile, 444,54 lei – cheltuieli de executare, 9.323,68 lei –  onorariu executor judecătoresc, suma care include şi T.V.A. la care se vor adăuga sumele rezultate din diferenţele de curs valutar şi stabilirea cheltuielilor de executare până la data plăţii integrale.

În finalul somaţiei, se arată că, în situaţia în care debitorul nu se conformează acestui prim act începător de executare, se va proceda la continuarea executării silite, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, urmând a suporta toate consecinţele ocazionate de derularea procedurilor de executare, precum şi cheltuielile de executare suplimentare aferente acestor activităţi.

Ulterior, prin încheierea din data de 29.04.2015, de asemenea, executorie de drept, având în vedere noile demersuri efectuate în dosarul execuţional nr.XX/2015, faţă de art.670 alin.3 C.pr.civ., art.39 din Legea nr.188 /2000, republicată şi Ordinul ministrului justiţiei nr.2550/C/2006, astfel cum a fost modificat, B.E.J. Divoiu Maria a stabilit cheltuieli de executare suplimentare, după cum urmează: 9,8 lei – transmitere prin poştă a actor de procedură; 20 lei – emitere somaţii; 100 lei – notare în C.F. a somaţiei; 120 lei – tarif înscriere somaţie în C.F.; 40 lei – cheltuieli de întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii; 69,55 lei – T.V.A. aferent celor de mai sus şi 2.500 lei – onorariu avocat în faza executării silite, în total 2.859,35 lei, sumă care se vor adăuga, în continuare, cheltuielile ocazionate de actele şi demersurile de executare care se vor efectua până la recuperarea integrală a creanţei.

În aceeaşi dată – 29.04.2015, B.E.J. Divoiu Maria a înaintat contestatorului – debitor G.M.I. somaţie  prin care i se punea în vedere ca, în termen de 15 zile de comunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite, să achite debitul total de 234.218,87 lei compus din: 13.102 –  sultă, 208.808,18 lei – echivalentul în lei, la data de 14.04.2015, la cursul oficial de schimb al B.N.R. de 4,4031 lei, a sumei de 47.344,50 Euro – preţ încasat din vânzarea bunurilor imobile, 803,89 lei – cheltuieli de executare, 2.500 lei –  onorariu avocat şi 9.350,41 lei – onorariu executor judecătoresc, suma care include şi T.V.A. la care se vor adăuga sumele rezultate din diferenţele de curs valutar şi stabilirea cheltuielilor de executare până la data plăţii integrale.

Aceasta este situaţia – premisă de la trebuie pornit în analizarea temeiniciei prezentului demers judiciar iniţiat de contestatorul G.M.I. vizând modalitatea de calcul a cheltuielilor de executare percepute de B.E.J. Divoiu Maria în dosarul execuţional nr.XX/2015.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea contestatorului G.M.I. privind cenzurarea de către instanţă, pe calea contestaţiei la executare, potrivit art.670 alin.4 Teza a – II – a C.pr.civ., a onorariului executorului judecătoresc, se constată că, în speţă, onorariul perceput de B.E.J. Divoiu Maria a fost stabilit prin respectarea prevederilor Ordinului nr.2.561/C/30.07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti care, prin pct.3 lit. d), stabileşte că, în cazul urmăririi silite imobiliare a creanţelor în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, fapt reţinut şi de instanţa de fond.

În cauza dedusă judecăţii, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit, potrivit reglementărilor legale invocate, astfel: 6.300 lei plus 1.219,10 lei (1% din 121.910,18 lei) plus 1.804,58 lei T.V.A., însumând 9.323,68 lei, conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ulterior, 9.350,41 lei, potrivit somaţiei emisă la data de 29.04.2015.

Ceea ce a apreciat, însă, instanţa de fond a fost împrejurarea că acest onorariul al executorului judecătoresc nu trebuie stabilit, strict şi exclusiv, la cuantumul sumei care se urmăreşte silit (nb. deşi, şi acesta este un criteriu), ci el trebuie raportat şi la complexitatea executării silite şi a muncii depuse de executor pentru desfăşurarea ei.

În realitate, este evident că, deşi onorariul executorului judecătoresc se situează aproape de un nivel maximal, acesta nu depăşeşte limita maximă impusă de prevederile Ordinului nr.2.561/C/30.07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

Astfel, art.55 alin.1 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a

Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că „executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, în condiţiile legii”, alin.3 al aceluiaşi articol stipulând că „la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit”, onorariile actualizându-se în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru stabilirea lor (alin.5).

Motivarea instanţei de fond inserată în considerentele sentinţei apelate în sensul potrivit cu care practica cvasiunanimă a executorilor de a stabili, încă de la debutul executării silite, un onorariu maximal, fără a se raporta şi la volumul de muncă depus sau la cheltuielile efectiv antrenate de desfăşurarea executării silite nu ar putea fi reţinută, putând fi chiar cenzurată de instanţa de judecată, urmează a fi înlăturată de tribunal, câtă vreme, se cunoaşte încă de la momentul declanşării procedurii execuţionale cuantumul total al creanţei care trebuie recuperată, locul situării imobilelor, în cazul executării silite imobiliare care implică identificarea acestora, cercetarea cărţilor funciare pentru aflarea eventualelor notări sau sarcini, etc.

Pe cale de consecinţă, tribunalul constată că, chiar în situaţia în care onorariul perceput de B.E.J. Divoiu Maria este la nivelul plafonului maxim permis de prevederilor Ordinului nr.2.561/C/30.07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, acesta nu depăşeşte limita maximă impusă de lege şi, pe cale de consecinţă, nu va menţinută măsura de cenzurare a acestuia dispusă de instanţa de fond, rămânând în fiinţă cuantumul stabilit de executorul judecătoresc prin actele de executare silită contestate, acte care respectă întru totul prescripţiile legale edictate în materie.

Referitor la celelalte cheltuieli de executare reduse, de asemenea, de instanţa de fond (ex. înregistrare şi formare dosar, emitere somaţii, întocmire procese – verbale de îndeplinire a procedurii şi distribuire sumă, arhivare dosar de executare, întocmire încheiere încuviinţare executare), trebuie făcută precizarea că art.669 alin.3 C.pr.civ. care enumeră, limitativ, cheltuielile de executare, prevede la pct.2 – onorariul executorului judecătoresc, iar la pct.5 – cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită.

Aşa fiind, susţinerea apelantului B.E.J. Divoiu Maria în sensul că cele două categorii de cheltuieli au o natură cu totul diferită, onorariul reprezentând plata executorului judecătoresc pentru munca prestată, iar cheltuielile cu efectuarea actelor de executare silită sunt costuri generate efectiv de întocmirea actelor este întemeiată, neputându-se reţine argumentele instanţei de fond în sensul că aceste din urmă cheltuieli ar reprezenta, în fapt, tocmai munca depusă de executor şi pentru care i se cuvine onorariul, ele neputând fi percepute ca şi cheltuieli făcute cu efectuarea altor acte de executare silită, dintre cele prevăzute de art.670 alin.3 pct.5 C.pr.civ.

Abordarea instanţei de fond în sensul potrivit căruia cheltuiala efectivă a executorului judecătoresc cu întocmirea actelor de executare ar fi fost avută în vedere la stabilirea onorariilor minimale şi maximale prin Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006, astfel cum prevede chiar Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care, s-au arătat criteriile folosite la stabilirea onorariilor executorilor judecătoreşti, pe fiecare caz concret, în parte, respectiv la stabilirea proporţionalităţii onorariului cu munca prestată.

Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul declarat de apelantul – intimat B.E.J. Divoiu Maria este fondat, urmează să îl admită ca atare şi, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în tot sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de contestatorul G.M.I., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte alegaţia intimatului – contestator inserată în cuprinsul „Notelor scrise” în sensul că, în speţă, B.E.J. Divoiu Maria nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât, nu ar avea nici legitimare procesuală pentru a exercita calea de atac a apelului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus, din oficiu, la termenul de judecată din data de 05.06.2015, în temeiul art.22 rap. la art.78 alin.2 C.pr.civ., introducerea în cauză a intimatului B.E.J. Divoiu Maria, având în vedere că sunt contestate cheltuielile de executare, conform art.669 alin.4 C.pr.civ., inclusiv modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, cu precizarea expresă că, prezent fiind în instanţă la termenul respectiv, contestatorul G.M.I. a arătat că este de acord cu cererea de introducere în cauză a părţii menţionate, în calitatea atribuită (f.133 – dos. fond).