Prin sentinţa penală nr. 3235/13.11.2014 s-au dispus următoarele:
„În baza disp.art. 597-art.598 alin.1 lit.d) Cod procedură penală cu referire la disp.art.595 Cod procedură penală respinge contestaţia la executare formulată de către contestatorul P., deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr.193/24.01.2013 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 3300/245/2012 al Judecătoriei Iaşi), modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 655/05.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi.”
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului, de aplicare a pedepsei amenzii penale pentru infracţiunea prevăzută de disp.art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 – infracţiune pentru care, prin sentinţa penală 193/24.01.2013 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 3300/245/2012 al Judecătoriei Iaşi), modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 655/05.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare – având în vedere că, în prezent, fapta săvârşită este incriminată de dispoziţiile art. 334 alin.1 Cod penal, care prevăd pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani sau amendă, spre deosebire de pedeapsa prevăzută de lege anterior (respectiv pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani) – a reţinut instanţa că aceasta este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispoziţiile art.6 Cod penal, în condiţiile în care – pe de o parte – pedeapsa concret aplicată potrivit legii anterioare nu depăşeşte maximul pedepsei închisorii prevăzut de actuala reglementare, iar – pe de altă parte – aplicarea legii penale mai favorabile nu presupune alegerea şi aplicarea sancţiunii mai uşoare prevăzută de norma de incriminare în vigoare la acest moment, respectiv pedeapsa amenzii.
În acest sens, instanţa a avut în vedere disp.art. 4 din Legea nr. 187/2012 – potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi – precum şi dispoziţiile art. 6 din Codul penal, potrivit cărora sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului, în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, conform dispoziţiilor art.91 Cod penal, constată instanţa că o asemenea operaţiune nu se poate realiza pe calea unei contestaţii la executare, în condiţiile în care modalitatea de executare a pedepsei închisorii ce a fost aplicată numitului P. a intrat în sfera autorităţii de lucru judecat la momentul pronunţării deciziei penale nr. 655/05.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi
