Deliberând, constată că:
Prin contestaţia la executare înregistrată sub numărul 2711/320/2011 al Judecătoriei Tg. Mureş, prin reprezentanţii săi legali, Contestatoarea Comuna Band în Contradictoriu cu intimaţii S.C Kyi Inc S.R.L, S.C Sistemul Electronic de Arhivare Criptare şi Indexare Digitală S.R.L şi terţul poprit Trezoreria Tg. Mureş solicită:
– admiterea contestaţiei
– anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 400/2010 al B.E.J. Pop Ioan;
– anularea ca nelegală şi netemeinică a întregii proceduri a executării silite care face obiectul dosarului execuţional nr. nr. 400/2010 al B.E.J. Pop Ioan;
– suspendarea executării silite care face obiectul dosarului execuţional nr. nr. 400/2010 al B.E.J. Pop Ioan, până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare silită.
– întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare ale acesteia
– obligarea intimatelor creditoare la plata cheltuielilor de judecată , în temeiul art.274, alin.1. C. proc. civ.
În motivarea acţiunii sale contestatoarea a arătat faptul că la data de 14.02.2011 B.E.J. Pop Ioan a comunicat contestatoarei înştiinţarea înfiinţării popririi emisă, înfiinţată la Trezoreria Tg. Mureş, în vederea recuperării debitului total de 45627,99 lei, cu titlu de debit principal, penalităţi de întârziere de 1%/zi calculate din 10.11.2008 până la 07.02.2011 şi în continuare până la data plăţii efective a debitului principal în cuantum de 5421 lei, dispoziţia de poprire, Sentinţa civilă nr. 425/CA pronunţată în data de 14.04.2009 de Tribunalul Braşov în dosarul 2564/62/2009 , procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 23.11.2010, contractul de cesiune de drept nr. 20CC din 20.01.2011, cererea creditoarei cesionare de rectificare a actelor de executare, înregistrată la data de 07.02.2011.
Menţionează că executarea silită a fost declanşată la cererea creditoarei cedente S.C. Sistemul Electronic de arhivare, criptare si indexare digitalizata S.R.L. cu sediul în loc. Braşov, str. Alexandru Vlahuţa, nr. 10, jud. Braşov, în baza titlului executoriu, Sentinţa civila nr. 425/CA, pronunţată la data de 14.04.2009 de Tribunalul Braşov, în Dosarul nr. 2564/62/2009, prin care a fost somată ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să plătească următoarele sume: -5.421 lei, debit neachitat; -6.667, 83 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru perioada 10.11.2008-13.03.2009; – penalităţi de 1% pe zi de întârziere, în continuare, după data de 13.03.2009 si până la achitarea debitului principal.
Petenta mai arată că sentinţa a fost redactată la data de 11.05.2009 si comunicată acesteia la data de 01.06.2009, debitul principal în cuantum de 5.421 lei fiind stins prin plata voluntară conform Ordinului de plata nr. 284/08.05.2009, anterior redactării şi comunicării hotărârii, devenită executorie, după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicare, stabilit de instanţa ce a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei cuprinzând somaţia de plată, care curge de la data comunicării, respectiv din data de 02.06.2009, astfel că după comunicarea hotărârii nu a înţeles să exercite cerere în anulare, obligaţia principală fiind stinsă prin plata voluntară.
Susţine că potrivit articolului 2 din OG nr. 22/2002, dacă executarea creanţei stabilită prin titlul executoriu nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligaţia de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, respectiv data de 29.11.2010.
Prin instituirea unui regim derogatoriu de la dreptul comun în materia executării silite împotriva unei instituţii publice, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 161 din 22.04.2003, instituirea unei măsuri de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiţii optime a activităţii acestora.
Termenul de 6 luni echivalează cu o suspendare legală a executării silite, astfel încât acest termen, în speţa dedusă judecăţii, cu privire la dispoziţia cuprinsă în titlul executoriu privitor la penalităţile de întârziere calculate în continuarea datei de 13.03.2010 se impune a fi calculat de la data emiterii somaţiei de plată sj î n nici un caz de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Menţionează că emiterea dispoziţiei de poprire pe seama terţului poprit anterior împlinirii termenului de 6 luni, la care s-a referit mai sus, este în mod vădit nelegală, actul de executare silită îndeplinit cu încălcarea prevederilor speciale mai sus evocate, fiind lovit de nulitate.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestaţiei la executare, anularea executării silite pornită în dosarul execuţional, anularea tuturor actelor de executare silită înfăptuită în dosarul execuţional, suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul contestatoarei arată că executarea silită este nelegală a fost declanşată de executorul judecătoresc fără a fi încuviinţată conf. disp. art. 371 alin.2 Cod procedură civilă . Arată că instituţia debitoare trebuia în 6 luni să facă dovada plăţii. Executarea silită a fost declanşată în luna noiembrie de SC Sistemul Electronic de Arhivare Criptare şi Indexare Digitală SRL, iar la 4 luni s-a dispus poprirea sumei.
În temeiul art. 404 ind. 1 şi 2 Cod procedură civilă, solicită a se dispune restabilirea situaţiei anterioare, arătând că toate motivele de nulitate subzistă, există o executare creată stabilită pe cale ordonanţei preşedinţiale care a fost stinsă prin plată voluntară de către Comuna Band, aceasta fiind somată după 30 de zile să facă plata.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă, art.400, 401, 404, art.2 din OG 22/2002, art.V din OUG nr.4/2011, art. 1391 şi următoarele Cod procedură civilă, art.1303 C. civil, art. 1395, 1396.
Intimata S.C KYI INC S.R.L depune întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a SC Sistemul Electronic de Arhivare Criptare şi Indexare Digitală SRL, excepţia inadmisibilităţii, excepţia nulităţii contractului de cesiune.
D.G.F.P. Mureş în numele şi pentru Trezoreria Tg. Mureş depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii promovate de contestatoare ca neîntemeiată, respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect şi respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În dosarul de executare nr. 400/2010 al BEJ Pop Ioan, s-a declanşat executarea silită împotriva contestatoarei debitoare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 425/CA din 14.04.2009 a Tribunalului Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios administrativ, în dosarul nr. 2564-62-2009 (f. 13-14), legalizată şi investită cu formulă executorie, precum şi încheierea civilă nr. 4064/01.11.2010 a Judecătoriei Tg-Mureş, prin care s-a încuviinţat începerea executării silite, pentru plata debitului neachitat de 5421 lei, ca şi 6667,83 lei cu titlu de penalităţi de întârziere pentru perioada 10.11.2008-13.03.2009, ca şi penalităţi de 1% pe zi de întârziere, în continuare, după data de 13.03.2009, până la achitarea debitului principal .
Prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.11.2010 din acelaşi dosar execuţional, s-au stabilit cheltuieli şi onorariu de executare în sumă de 1230 lei, constituind titlu executoriu în baza art. 371 indice 7 Cod proced. civilă.
La data de 20.01.2011 sub nr. 20CC s-a încheiat contractul de cesiune de drept litigios (f. 16), prin care cedenta SC Sistemul Electronic de Arhivare, Criptare şi Indexare Digitalizată SRL a cedat cesionarei SC Kyo Inc SRL libere de orice sarcini, toate drepturile (principale şi accesorii cuvenite în prezent şi în viitor) ce aparţin în calitate de creditoare a debitoarei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Band, conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 425/CA/2009 a Tribunalului Braşov.
La data de 23.11.2010 în dosarul de executare nr. 400/2010 s-a emis somaţia nr. 400-2010 (f. 9), prin care contestatoarea a fost somată să achite debitul, penalităţile şi cheltuielile de executare, sus-menţionate, către creditoarea intimată de rând 2, somaţie care a fost comunicată debitoarei la data de 29.11.2010 (f. 11).
La data de 07.02.2011 în acelaşi dosar de executare, s-a comunicat către intimata de rând 3 Trezoreria Tg-Mureş, înfiinţarea popririi potrivit art. 453 şi urm. Cod proced. civilă, asupra contului de virament a debitoarei deschis la terţul porit, până la concurenţa sumei de 45.627,99 lei cu titlu de debit principal şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 07.02.2011 şi în continuare până la plata efectivă a debitului principal de 5421 lei, onorariu şi cheltuieli de executare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, întrucât prevederile art. 403 al. 1 şi 3 Cod proced. civilă dispune că aceasta se poate pronunţa doar până la soluţionarea contestaţiei la executare, şi dat fiind stadiul procesual al cauzei şi dispoziţiile instanţei din dispozitivul hotărârii, va respinge ca rămas fără obiect petitul de suspendare a executării silite.
În acelaşi timp cu pronunţarea asupra cererii de suspendare a executării silite, suspendarea provizorie a executării silite dispuse în baza art. 403 al. 4 Cod proced. civilă prin încheierea din data de 11.03.2011 din dosarul nr. 2750/320/2011 al Judecătoriei Tg-Mureş, îşi încetează efectele.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei cu privire la achitarea debitului principal în sumă de 5421 lei, instanţa reţine faptul că este neîntemeiată, raportat la prevederile art. 1111 Cod Civil , în baza cărora debitorul unei datorii nu poate realiza plata capitalului, cu preferinţă asupra penalităţilor, în lipsa acordului creditorului. Faţă de acest considerente, întrucât nu s-a probat că ar fi existat vreun acord al creditoarei intimate în acest sens, executorul judecătoresc a procedat în mod legal la deducerea plăţii parţiale din cuantumul total al penalităţilor de întârziere.
Pentru a reţine cele de mai sus, instanţa are în vedere şi prevederile art. 45 Cod Comercial în vigoare la data derulării raporturilor juridice între părţi, în conformitate cu care „Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.”
Raportat la aplicarea OG nr. 22/2002 care prin art. 3 acordă un termen de graţie în favoarea instituţiilor publice, instanţa reţine că, prin practicii judiciare s-a consacrat interpretarea conform căreia, beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice este condiţionat de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din cauza lipsei fondurilor.
De altfel debitoarea, în considerarea calităţii sale de instituţie publică are îndatorirea. Ca reprezentantă a autorităţii statului, să vegheze la respectarea principiului legalităţii şi la a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.
Or în cauză, deşi titlul executoriu reprezentat de sentinţa comercială a devenit executoriu în anul 2009, nu a existat nici un demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligaţiei stabilită prin titlul executoriu şi nici nu au fost făcute dovezi cu privire la lipsa de fonduri care să-i permită acesteia să beneficieze de termenul legal de graţie.
În ceea ce priveşte practica Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de contestatoare, instanţa are în vedere Cauza Şandor împotriva României, care a statuat că faza executării silite face parte integrantă din noţiunea de „proces”, în sensul art. 6 din CEDO, iar pretenţia conform căreia reclamantul creditor ar trebui să recurgă la procedura executării silite nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul procedurii judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, respectiv împotriva unei instituţii publice.
Sunt neîntemeiate susţinerile contestatoarei privind nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 20 CC din 20.01.2011, astfel raportat la prevederile art. 948 pct.3 şi 4 , art. 1391 şi urm. Cod Civil în vigoare la data derulării raporturilor juridice analizate între părţi, se constată că prin contractul de cesiune (art. 2 şi 3) s-au stabilit atât obiectul contractului, cât şi preţul acestuia, iar în cauză nu s-a probat existenţa unei cauze ilicite a contractului de creanţă.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei conform cărora nu i s-ar fi notificat cesiunea dreptului litigios intervenită la data de 20.01.2011, instanţa le va respinge ca neîntemeiate, astfel din dosarul de executare în copie certificată acvirat la dosarul cauzei se reţine că această notificare a fost transmisă debitoarei sub semnătură de primire, necontestată, la data de 28.01.2011 (f. 58 dosar de executare).
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, procedura de executare silită desfăşurându-se în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă în această materie, va respinge ca neîntemeiată contestaţia la titlu şi contestaţia la executare, conform dispozitivului.
