Simpla depunere a unei declaraţii fiscale din care rezultă existenţa unor raporturi juridice între părţi nu constituie prin ea însăşi o dovadă suficientă a calităţii societăţii de debitor al debitorului unei alte societăţi şi, implicit, la validarea popririi demarate de aceasta din urmă.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Depunerea declaraţiei 394 – „declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” – la data de 27.07.2009, duce la concluzia existenţei doar unor raporturi comerciale între cele două societăţi în anul 2009, simpla depunere a acesteia, în condiţiile în care nu sa făcut dovada unor raporturi juridice concrete în baza cărora contestatoarea să datoreze sume de bani, nefiind suficientă pentru instituirea titlului asupra societăţii intimate.
Depunerea declaraţiei 394 – „declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” – la data de 27.07.2009, duce la concluzia existenţei doar unor raporturi comerciale între cele două societăţi în anul 2009, simpla depunere a acesteia, în condiţiile în care nu sa făcut dovada unor raporturi juridice concrete în baza cărora contestatoarea să datoreze sume de bani, nefiind suficientă pentru instituirea titlului asupra societăţii intimate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 26317/299/2010 contestatoarea S.C. VECTRA EUROLIFT SERVICE S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva intimatei MFP – ANAF – DGFP BUCUREŞTI – AFP SECTOR 3 împotriva adresei de înfiinţare a popririi emisă în dosarul nr. 18335.
În motivare, a arătat că prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 1196/17.05.2010 s-a comunicat faptul că figurează în calitate de debitori fiscali cu suma de 19556 lei, constituite din sume datorate societăţii comerciale CSD TEHNOLOGY SRL. Arată că potrivit contabilităţii şi a punctajului efectuat rezultă că între cele două societăţi nu există datorii reciproce, ci cu atât mai puţin datorii către această societate. Nu există nici o datorie între cele două companii. Solicită admiterea contestaţiei la executare şi desfiinţarea adresei de înfiinţare a popririi pe conturile sale.
În drept, invocă art. 172 – 174 Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare. A arătat că a depus înscrisuri din care rezultă existenţa unor datorii ale contestatoarei împotriva debitorului fiscal urmărit CSD TEHNOLOGY SRL, respectiv declaraţia 394 din data de 27.07.2009 care reprezintă declaraţia informativă cu privire la livrările/prestările şi achiziţiile efectuate, aceasta fiind depusă de către debitorul urmărit la organul fiscal şi atestă în mod cert existenţa raporturilor comerciale între contestatoarea-terţ poprit şi debitorul urmărit. Terţul poprit nu poate invoca în apărarea sa lipsa unor obligaţii exigibile, la momentul înfiinţării popririi, ci numai lipsa raporturilor juridice cu debitorul urmărit.
Prin sentinţa civilă nr. 14462/01.09.2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis contestaţia la executare privind pe contestator S.C. VECTRA EUROLIFT SERVICE S.R.L. şi pe intimat MFP – ANAF – DGFP BUCUREŞTI – AFP SECTOR 3; a desfiinţat poprirea înfiinţată asupra sumelor de bani ale contestatoarei dispusă de intimată în dosarul de executare nr. 18335 şi a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1194 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că intimata MFP – ANAF – DGFP BUCUREŞTI – AFP SECTOR 3 a procedat la executarea silită a debitorului fiscal CSD TEHNOLOGY SRL, în dosarul de executare nr. 30918, în baza a 8 titluri executorii: 1867/06/06/2008, 9960/21/04/2008, 9961/21/04/2008, 9966/21/04/2008, 9967/21/04/2008, 9968/21/04/2008, 9969/21/04/2008, 9970/21/04/2008.
Pentru recuperarea creanţei fiscale de 19556 lei, intimata a înfiinţat poprirea asupra sumelor de bani datorate debitorului urmărit CSD TEHNOLOGY SRL de către contestatorul – terţ poprit S.C. VECTRA EUROLIFT SERVICE S.R.L. (fostă BALKANCAR), în dosarul de executare nr. 18335, după cum rezultă din adresa de înfiinţare a popririi nr. 1196/17.05.2010 –fila 66.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Aşadar, pentru ca măsura popririi să fie legal înfiinţată, organul de executare trebuie să facă dovada că între terţul poprit şi debitorul fiscal urmărit există raporturi juridice, în baza cărora terţul poprit are sau va avea de plătit anumite sume către debitorul fiscal.
Această cerinţă trebuie să fie îndeplinită la data la care organul de executare a dispus înfiinţarea popririi.
În concret, în prezenta cauză intimata ar fi trebuit să dovedească împrejurarea că la data de 17.05.2010, data înfiinţării popririi între terţul poprit S.C. VECTRA EUROLIFT SERVICE S.R.L. (fostă BALKANCAR) şi debitorul fiscal CSD TEHNOLOGY SRL existau raporturi juridice în virtutea cărora contestatoarea avea sau urma să aibă de plătit anumite sume de bani.
Instanţa a reţinut că intimata nu a dovedit această împrejurare, întrucât intimata a dispus înfiinţarea popririi întemeindu-se doar pe declaraţia 394 dată de către debitorul fiscal la data de 27.09.2009, fără să aibă şi alte informaţii suplimentare.
Din raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil Panait Constantin Alexandra –fila 95 a rezultat că între terţul poprit şi debitorul urmărit au existat relaţii comerciale începând cu 01.01.2003, însă ultima relaţie comercială între cele două societăţi a fost la data de 11.03.2009, neexistând datorii neachitate.
Aşadar, instanţa reţine că la data înfiinţării popririi între debitorul urmărit şi contestatoare nu existau raporturi juridice, astfel că măsura popririi a fost dispusă în mod nelegal.
Pentru aceste motive, instanţa a admis contestaţia la executare şi a desfiinţat poprirea înfiinţată asupra sumelor de bani ale contestatoarei dispusă de intimată în dosarul de executare nr. 18335.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata ANAF – DGFP BUCUREŞTI – AFP SECTOR 3, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 26317/29972010, la data de 21.11.2011, solicitând modificarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei la executare ca nefondată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale în materie fiscală referitoare la executarea silită prin poprire, astfel că, acestea sunt reglementate prin art. 149 şi 150 din Codul de procedură fiscală.
La data întocmirii formelor de executare au fost respectate toate cerinţele art. 149 alin. 5 C.proc.fisc., adresa de înfiinţare indicând titlurile executorii cu număr şi data emiterii, natura obligaţiei fiscale, cuantumul sumei datorate, adresa de înştiinţare a debitorului urmărit, precum şi terţii popriţi, motivarea societăţii contestatoare în sensul că nu are datorii nu poate fi primită, în condiţiile în care aceasta figurează cu datorii neachitate către bugetul consolidat al statului.
Susţinerea primei instanţe că între cele două societăţi nu există raporturi de locaţiune, bazate doar pe susţinerile contestatoarei este neîntemeiată, în condiţiile în care nu se prezintă acte juridice în acest sens.
La baza adresei de înfiinţare a popririi, stă declaraţia nr. 394, declaraţie care se depune semestrial rezultând că debitorul urmărit SC CSD Tehnology SRL, se află în raporturi juridice comerciale cu terţul-poprit SC Vectra Eurolift Service SRL, respectiv livrare de bunuri sau prestării servicii efectuate şi existente între cei doi comercianţi pe teritoriul României precum şi sumele datorate de terţul poprit debitorului fiscal.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanţa de fond rezultă că între debitorul urmărit CSD Tehnology SRL şi Societatea căreia i s-a comunicat adresa de înfiinţare a poprire SC Vectra Eurolift Service SRL au existat relaţii comerciale în perioada 2003 – 2009, ultima relaţie comercială fiind la data de 11.03.2009, dată la care a fost emisă factura nr. 425 achitată la 08.05.2009.
Expertul contabil a arătat că societatea terţ-poprit nu are nicio datorie faţă de debitoare, datorii neachitate neînregistrându-se nici la data înregistrării popririi respectiv la data de 17.05.2010.
Pe cale de consecinţă, în mod corect prima instanţă a reţinut că la data înfiinţării popririi, între cele două societăţi nu existau raporturi juridice, astfel că asemenea măsură de executare silită nu putea fi dispusă faţă de societatea contestatoare,
Prin urmare, criticile aduse sentinţei atacate fiind nefondate, urmând a fi respinge cu consecinţa respingerii recursului, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., şi a menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 558 R/28.02.2012
