&0& <tţ
Dosar nr. 1212/260/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1688
Şedinţa publică de la 02 Iulie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE ANDREEA PRICHICI
GREFIER LILIANA ARDELEANU
Prin cererea înregistrată la data de 04.03.2010 sub nr. de dosar
1212/260/2010 contestatoarea SC ……SRL în contradictoriu cu ……….., a
solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 2942/ 22.02.2010 şi a somaţiei şi să dispună anularea acestora, iar în subsidiar, să dispună anularea formelor de executare, respectiv a somaţiei nr. 4/40/4/2010/362 cu privire la suma de 55.069 lei care este nedatorată.
In motivare contestatoarea a arătat că titlul executoriu nr. 2942/ 22.02.2010 nu conţine toate datele de identificare ale societăţii lipsind nr. de înregistrare la ORC Bacău, somaţia emisă în baza acestuia prezintă aceleaşi deficienţe, titlul executoriu nu conţine aceleaşi date ca decizia de impunere în baza căruia a fost emis şi parte a sumelor menţionate în actul de executare nu sunt datorate, fiind contestate în prezent pe calea contenciosului administrativ.
In susţinerea cererii contestatoarea a depus înscrisuri.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 172- 173 alin. 1 lit. a Cod proceduri fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 194 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.
Intimata AFP……., prin DGFP Bacău a formulat întâmpinare prin care a
invocat excepţia inadmisibilităţii faţă de capătul de cerere privind contestaţia la titlul executoriu, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind nefondată.
A arătat intimata că pe această cale nu se pot contesta sumele înscrise în titlul a cărui anulare se solicită, deoarece titlul conţine sumele menţionate în decizia de impunere, iar pentru contestarea acestor sume legiuitorul a creat o cale specială pe care contestatoarea ar fi trebuit să o urmeze.
Pe fond, contestaţia este nefondată deoarece decizia de impunere în baza căreia a fost începută executarea împotriva contestatoarei a devenit titlu
2
executoriu, iar diferenţele existente între titlu şi decizie sunt datorate plăţilor parţiale pe care contestatoarea le-a făcut în intervalul de timp de la emiterea decizie până la emiterea titlului.
In susţinerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză instanţa retine următoarele:
In urma inspecţiei fiscale efectuată asupra societăţii contestatoare a fost emisă decizia de impunere nr. 64/ 29.01.2010 prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 102.750 lei.
In baza acestei decizii a fost începută executarea silită a contestatoarei, fiind emise titlul executoriu nr. 2942/ 22.02.2010 şi somaţia nr. 4/40/4/2010/362, acte ce se contestă prin prezenta cerere.
In ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata AFP Moineşti instanţa urmează să o respingă ca nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii”.
Analizând motivele invocate de contestatoare la pct. 4 din cerere, capăt de cerere pe care intimata 1-a apreciat ca fiind contestaţie la titlu, instanţa constată că nu este vorba despre o veritabilă contestaţie a titlului pentru care legea ar impune o altă procedură de contestare.
împotriva decizie de impunere, conform regulilor procedurale fiscale, partea interesată are posibilitatea de a formula contestaţie urmând iniţial o procedură administrativă şi ulterior adresându-se Tribunalului.
împotriva actelor de executare emise în baza deciziei de impunere, partea are posibilitatea de a formula contestaţie la executare prin care poate critica chestiuni ce ţin de executare.
Prin motivul invocat la pct. 4 din cerere nu se contestă actul administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere, ci se contestă sumele înscrise eronat, în opinia contestatoarei, în titlul executoriu, titlu care, astfel cum am arătat, poate fi criticat pe calea contestaţiei la executare obişnuite, nefiind necesar a se urma o procedură specială.
în aceste condiţii cererea nu este inadmisibilă motiv pentru care excepţia va fi respinsă ca nefondată.
în ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa constantă că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestatoarea critică titlul executoriu şi solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, precum şi a somaţiei, deoarece aceste acte nu conţin toate datele de identificare ale contribuabilului, respectiv nr. de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului.
3
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă „ actele îndeplinite de cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor”.
Singurul temei pentru care legiuitorul a prevăzut că titlul executoriu trebuie să conţină toate datele de identificare ale debitorului este acela de a da posibilitatea acestuia de a lua la cunoştinţă de existenţa titlului şi de a-1 putea contesta în timp util.
Prin formularea prezentei contestaţii rezultă că societatea contestatoare nu a fost prejudiciată în nici un fel şi interesele sale nu au fost vătămate prin neindicarea nr. de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului, titlul i-a fost comunicat şi 1-a şi contestat.
Astfel, nefiind vorba despre o nulitate prevăzută expres de lege şi nici de o lipsă a menţiunilor titlului care să fi cauzat o vătămare intereselor contestatoarei care să nu poată fi remediată altfel, instanţa va constata că este nefondată cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului şi a somaţiei.
A mai invocat contestatoarea un alt motiv care ar atrage nulitatea titlului executoriu şi al somaţiei, şi anume faptul că în titlu nu sunt reluate aceleaşi sume ca şi în decizie, că natura lor este diferită, în decizie fiind reţinute majorări impozit pe profit iar în titlu figurează ca fiind impozit pe profit, iar somaţia nu corespunde nici cu titlul şi nici cu decizia de impunere.
Analizând cele trei înscrisuri, respectiv decizia de impunere, titlul executoriu şi somaţia, instanţa constată că şi acest motiv este nefondat deoarece diferenţele ce apar referitor la sumele reţinute între titlu şi decizie se datorează plăţilor parţiale pe care contestatoarea le-a făcut de la momentul emiterii deciziei şi până la emiterea titlului.
Astfel, contestatoarea a achitat parte a taxei pe valoare adăugată (f 12 dosar) rămânând un rest de plată de 24735 lei din totalul de 31106 lei cât s-a reţinut prin decizia de impunere, şi a mai achitat suma de 13380 lei ( f 12 dosar) reprezentând impozit pe profit, din totalul de 51931 lei rămânând de achitat suma de 38552 lei.
Deci în realitate nu există vreo eroare între sumele menţionate în decizia de impunere şi în actele de executare, diferenţele provenind din faptul că societatea debitoare a achitat parţial sumele reţinute în sarcina sa.
In ceea ce priveşte faptul că în titlul executoriu sumele datorate cu titlu de penalităţi de întârziere la impozitul pe profit reţinute prin decizia de impunere sunt menţionate ca fiind impozit pe profit, iar prin somaţie nici nu se mai face diferenţa reţinându-se cumulul acestora, şi această chestiune ar atrage nulitatea celor două acte, instanţa constată de asemenea că motivul este nefondat.
Astfel cum am arătat, organul de executare, prin menţiunile inserate în titlul executoriu şi somaţie nu a schimbat natura obligaţiilor fiscale reţinute în sarcina contestatoarei ci doar a cumulat suma reprezentând impozit pe profit cu
4
suma reprezentând penalităţi de întârziere, şi de altfel, nici nu precizează contestatoarea care este vătămarea ce i-a fost adusă prin acest lucru.
în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la fondul obligaţiei fiscale, având în vedere scopul contestaţiei la executare, faţă de faptul că în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise nu se pot invoca apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale, legea oferind posibilitatea subiectului procesual de a se bucura de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, actul fiscal fiind emis de un organ cu atribuţii jurisdicţionale, instanţa urmează a le respinge şi pe cale de consecinţă va respinge şi capătul de cerere menţionat de contestatoare ca fiind solicitat „în subsidiar”.
Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii ca nefondată şi va respinge şi contestaţia la executare ca nefondată.
