SENTINTA CIVILA 4794/07.04.2011
?
?Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 11.01.2011 sub nr. 806/301/2011, contestatoarea A.F.P. în contradictoriu cu intimata G.D. a formulat contestaţie la executare solicitând anularea actelor de executare silită întocmite de BEJA D.G. în dosarul de executare nr. X/2010, respectiv a somaţiei emisă la data de 21.12.2010 şi a procesului verbal privind cheltuielile de executare silită din aceeaşi dată.
?În motivarea cererii se arată că la data de 23.12.2010, contestatoarea a primit somaţia emisă la data de 21.12.2010 în dosarul de executare susmenţionat prin care se solicită, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. Y/03.06.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. Z/301/2009, plata sumei de 1.181 lei reprezentând debit şi a sumei de 1.527,62 lei reprezentând cheltuieli de executare.
?Contestatoarea susţine că executorul judecătoresc nu a făcut dovada încuviinţării executării silite în conformitate cu disp. art. 3731 C.pr.civ. şi că nu au fost respectate dispoziţiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Astfel, se citează disp. art. 2 din acest act normativ şi se arată că din actele emise de executorul judecătoresc, rezultă că la data de 21.12.2010 a fost emisă somaţia fără luarea în considerare a termenului de graţie de 6 luni. De asemenea, se învederează caracterul special al dispoziţiilor OG nr. 22/2002 faţă de dreptul comun şi se arată că în termenul de 6 luni executorul judecătoresc nu are decât dreptul să emită o somaţie (notificare) prin care să aducă la cunoştinţă debitorului faptul că are de achitat un anumit debit.
?În ce priveşte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare contestatoarea invocă disp. art. 3711 alin.2 şi art. 3717 C.pr.civ. şi arată că prin decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a disp. OG nr. 22/2002. În ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare, contestatoarea susţine că onorariul executorului judecătoresc în sumă de 146,32 lei depăşeşte baremul prevăzut de art. 37 din Legea nr. 188/2000 modificată, şi apreciază că suma datorată drept onorariu pentru executorul judecătoresc poate fi de maxim 10% din debit, cu TVA inclus. A mai precizat contestatoarea că cheltuielile de transport în sumă de 1000 lei sunt nejustificate, în măsura în care somaţia şi procesul verbal de cheltuieli au fost comunicate contestatoarei prin poştă. Aceeaşi critică privind cheltuielile nejustificate din procesul verbal din 21.12.2010, vizează şi suma de 40 lei pentru emitere poprire pe fiecare terţ poprit, precum şi cheltuielile în sumă de 29,40 lei reprezentând cheltuieli poştale.
?În temeiul art. 403 alin.1 C.pr.civ., contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
?În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 371 ind.1 – 371 ind.8, art. 373 ind.1, art. 399 C.pr.civ., OG nr. 22/2002.
?Contestaţia la executare este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin.2 din. OG nr. 32/1995.
?La data de 07.03.2011, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că intimata a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. Y/03.06.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. Z/301/2009 pentru suma de 1.181 lei reprezentând cheltuieli de judecată, apelând la BEJ Asociaţi D.G.. A mai arătat intimata că în dosarul nr. 41829/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a fost încuviinţată executarea silită obligaţiei stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. Y/03.06.2010. În ce priveşte cheltuielile de executare ale biroului executorului judecătoresc, intimata arată că acestea se bucură de o prezumţie de legalitate, câtă vreme această prezumţie nu este răsturnată. Cu privire la termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, intimata apreciază că prin emiterea somaţiei şi a procesului verbal, BEJ Asociaţi D.G. a încunoştinţat AFP despre existenţa debitului total, fapt ce nu contravine dispoziţiilor acestei ordonanţe.
În drept, intimata a invocat disp. art. 3711 C.pr.civ.
La solicitarea instanţei, BEJ Asociaţi D.G. a depus, în copie, actele de executare din dosarul de executare nr. X/2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. Y/03.06.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. Z/301/2009 prin care contestatoarea A.F.P. a fost obligată către intimata G.D. la plata sumei de 1.181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, creditoarea intimată a formulat cerere de executare înregistrată la BEJ Asociaţi D.G. la data de 04.11.2010, fiind constituit dosarul de executare nr. X/2010.
În vederea realizării creanţei creditoarei, executorul judecătoresc a emis somaţia şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare la data de 21.12.2010, acte de executare care au fost contestate de debitoare pe calea contestaţiei la executare.
În primul rând, instanţa reţine că primul motiv de anulare al acestor acte de executare este neîntemeiat, având în vedere faptul că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 29.11.2010, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 41829/301/2010.
În al doilea rând, din conţinutul somaţiei emisă de executorul judecătoresc D.G. la data de 21.12.2010, instanţa reţine că acest act de executare a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 22/2002. Astfel, temeiul emiterii acestei somaţii a fost indicat ca fiind actul normativ susmenţionat, iar prin somaţie i s-a pus în vedere contestatoarei debitoare ca, în termen de 6 luni de la primirea somaţiei, să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru virarea sumei de 2708,62 lei în contul de consemnări.
În ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal din data de 21.12.2010, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal din 21.12.2010 executorul judecătoresc D.G. a stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 3717 alin 2 C.pr.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, suma de 1527,62 lei fiind compusă din: 146,32 lei onorariu executor, 1.000 lei cheltuieli de transport, 0,90 lei timbru judiciar, 200 lei onorariu avocat, 1 leu înregistrare dosar, 10 lei formare dosar, 10 lei emitere somaţie, 30 lei arhivare dosar, 40 lei emitere adresa poprire pentru fiecare terţ poprit, 29,40 lei cheltuieli poştă şi 60 lei redactare adresa.
Potrivit art. 399 alin. 4 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Prin urmare, instanţa este competentă să cenzureze sumele conţinute de titlul executoriu.
În privinţa onorariului de executare de 146,32, instanţa constată că acesta nu a fost calculat în conformitate cu Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2.550/C/14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti şi art. 37 lit. a din Legea nr. 188/2000 care prevăd că în cazul executării creanţelor în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.
Astfel, onorariul executorului judecătoresc nu putea depăşi suma de 118,1 lei, această sumă incluzând şi suma datorată cu titlu de TVA întrucât prevederile legale menţionate, ce stabilesc onorariile maximale cuvenite executorilor judecătoreşti sunt norme imperative, ce nu pot fi eludate prin voinţa executorului judecătoresc plătitor de TVA.
Instanţa apreciază că procentul de 10% instituit prin dispoziţii legale nu poate fi depăşit în nicio situaţie, indiferent dacă biroul executorului judecătoresc este plătitor sau nu de TVA. Dispoziţiile art. 37 alin.1 lit.a din Legea nr. 188/2000 sunt dispoziţii imperative, instituite în vederea asigurării unor cheltuieli de executare justificate în raport de valoarea creanţei pusă în executare şi prin care executarea silită să nu fie transformată într-o procedură greu accesibilă creditorului (având în vedere că cheltuielile de executare se avansează de creditor, însă sunt în sarcina debitorului), ori de sancţionare nejustificată a debitorului care nu şi-a executat obligaţia din titlul executoriu. Pe de altă parte, dispoziţiile menţionate nu fac deosebire între onorariul executorului judecătoresc plătitor de TVA şi onorariul executorului judecătoresc care nu este plătitor de TVA, astfel că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă. De asemenea, se mai are în vedere că suma negociată în contractul de executare este avansată de creditor cu titlu de onorariu pentru executor, ca plată a serviciilor efectuate, iar ca orice preţ plătit, acesta poate conţine TVA sau nu.
Prin urmare, instanţa constată că onorariul executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal de cheltuieli din 21.12.2010 în sumă de 146,32 lei încalcă dispoziţiile art. 37 alin.1 lit.a din Legea nr. 188/2000 şi pct. 4 din anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1550/C/2006, astfel că acesta va fi redus la suma de 118,1 lei.
De asemenea, sunt întemeiate şi criticile contestatoarei privind cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând cheltuieli de transport în sumă de 1000 lei, cheltuieli pentru emiterea adresei de poprire pentru fiecare terţ poprit în sumă de 40 lei şi cheltuielile poştale în sumă de 29,40 lei.
În conformitate cu anexa 1 la Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc din 03.09.2010, cheltuielile de transport se stabilesc în funcţie de distanţa şi de mijlocul de transport, cheltuielile pentru emiterea adresei de poprire pentru fiecare terţ poprit se stabilesc până la 10 lei, iar cheltuielile poştale, în funcţie de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere.
Astfel, cheltuielile de transport în sumă de 1000 lei nu sunt justificate nici de distanţă şi nici de mijlocul folosit, nefiind indicat mijlocul de transport, cheltuielile pentru emiterea adresei de poprire pentru fiecare terţ poprit depăşesc maximul stabilit prin Statut, iar pentru cheltuielile poştale nu sunt indicate care au fost criteriile de stabilire, în condiţiile în care, până în prezent a fost comunicată contestatoarei doar o somaţie.
În ce priveşte cheltuielile de arhivare a dosarului în sumă de 30 lei, instanţa reţine că acestea au fost stabilite conform anexei 1 la Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis în parte contestaţia şi a anulat în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cu privire la: cheltuielile de transport în sumă de 1000 lei, cheltuieli pentru emiterea adresei de poprire pentru fiecare terţ poprit în sumă de 40 lei şi cheltuielile poştale în sumă de 29,40 lei şi a redus onorariul executorului judecătoresc de la 146,32 lei la 118,1 lei.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., faţă de soluţia de admitere numai în parte a contestaţiei, instanţa a obligat contestatoarea către intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei din totalul de 500 lei reprezentând onorariu pentru avocat.
