Art. 718 ( fost 717) alin.1 Cod procedură civilă prevede că „ hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. 4 şi art. 715 alin.4 care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun”.
Art. 718 ( fost 717) alin.1 Cod procedură civilă prevede că „ hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. 4 şi art. 715 alin.4 care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun”.
Textul art. 712 alin. 4 Cod procedură civilă se referă la „împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote – părţi sau în devălmăşie (…), la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare”, iar textul art. 715 (714) alin. 4 vizează „(…)contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit (…)”.
Textul art. 712 alin. 4 Cod procedură civilă se referă la „împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote – părţi sau în devălmăşie (…), la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare”, iar textul art. 715 (714) alin. 4 vizează „(…)contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit (…)”.
În afara excepţiilor prevăzute de art. 712 lin.4 şi art. 715 alin.4 Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, recursul fiind inadmisibil
Prin sentinta civilă nr. 4846 din 16.05.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 6946/311/2013 s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare cu privire la încheierea executorului judecătoresc, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea formulată de contestatorul IPJO, în contradictoriu cu intimatul RA şi s-a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 106/5789/311/2013, întocmit de BVC.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul RA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei la executare întrucât au fost achitate atât debitul, cât si cheltuielile de executare.
Prin decizia nr. 193 din data de 04.12.2014, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis apelul formulat de apelantul RA în contradictoriu cu intimatul IPJO împotriva sentintei numărul 4846 din 16.05.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6946/311/2013, a schimbat sentinţa în sensul că a respins contestaţia la executare ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel , tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3615/01.04.2013, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 8713/104/2012 a fost admisă plângerea contravenţională formulată de apelantul – petent RA şi a fost obligată intimata IPJO la plata sumei de 800 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Întrucât intimatul –contestator nu şi-a executat de bună-voie obligaţia stabilită în sarcina sa, apelantul-petent a formulat cerere de executare silită, constituindu-se dosarul de executare silita nr. 106/5789/311/2013, întocmit de BEJVC, în care a fost emisă somaţia din data de 19.06.2013, dată la care s-a emis şi încheierea nr. 106/19.06.2013, cu privire la cheltuielile de executare.
Prin Încheierea nr. 6622/10.06.2013, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. 5789/311/2013 a fost încuviinţată executarea silită, iar somaţia a fost comunicata la sediul intimatei – contestatoarei la data de 25.06.2013 ( fila 69 ).
Tribunalul a reţinut că în mod eronat prima instanţă a apreciat că în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, atâta timp cât creanţa apelantului –intimat nu reprezintă o creanţă fiscală, ci doar cheltuieli de judecată stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
Titlul de creanţă fiscală este actul juridic prin care se stabileşte şi se individualizează, fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil, mărimea unei obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii, amenzi etc.), pe fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
O creanţă fiscală nu se poate naşte în lipsa unei baze de impozitare, a unei materii impozabile.
Astfel, s-a constatat că apelantul nu are calitatea de contribuabil faţă de IPJO, ci doar pe aceea de creditor derivată dintr-un raport de drept procesual civil, motiv pentru care, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală, apelantul neavând obligaţia de a se adresa iniţial cu o cerere intimatului în vederea achitării cheltuielilor de judecată, ci având posibilitatea de a recurge direct la procedura executării silite reglementată de dispoziţiile Codului de procedură civilă.
De asemenea, instanţa a reţinut că intimatul-contestator şi-a achitat obligaţiile stabilite în sarcina sa, atât cheltuieli de judecată cât şi cheltuieli de executare, astfel că, pe cale de consecinţă, s-a constatat contestaţia la executare rămasă fără obiect.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul IPJO, criticând-o pentru nelegalitatate şi netemeinicie.
Verificând din oficiu legalitatea căii de atac, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a făcut aplicarea prevederilor art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Asupra excepţiei inadmisibilităţii, Curtea a reţinut următoarele:
Conform dispoziţiilor art.457 alin. 1 din Codul de procedură civilă „hotărârea este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.
Cum, în speţă, nu este vorba de excepţiile stabilite de art. 712 alin. 4 şi art. 715 alin. 4 Cod procedură civilă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, recursul fiind inadmisibil.
De altfel, şi în dispozitivul deciziei pronunţate de Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal ca instanţă de apel s-a menţionat că hotărârea este definitivă şi, prin urmare, nesusceptibilă de recurs.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins recursul declarat în cauză de către contestatorul IPJO ca inadmisibil.
Având în vedere art. 453 Cod procedură civilă, Curtea a obligat recurentul IPJO, în culpă procesuală, la 348 lei cheltuieli de judecată către intimatul RA
