Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei contestatoarea A a solicitat repunerea în termenul de formulare a contestaţiei şi a formulat contestaţie împotriva executării silite care a format obiectul Dosarului Biroului executorului judecătoresc în contradictoriu cu B.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că solicită repunerea in termenul de formulare a contestaţiei la executare, întrucât la data de 30.06.2011 a devenit irevocabilă Sentinţa civilă a Judecătoriei prin care dovezile de comunicare a somaţiilor, emise numai pentru contestatoarea-debitoare A au fost anulate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 103 alin 2, raportat la art. 401 alin 1 litera c) C.p.c., a fost promovată prezenta contestaţie.
Executarea silită pe care o contestă este o executare silită guvernată de dispoziţiile art. 387 C.p.c. , articol care prevede imperativ „ În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde următoarele ….”.
Întrucât textul de lege prevede imperativ şi condiţionează legalitatea începerii unei executări silite de actul procedural al „ comunicării „ unei somaţii, iar prin Sentinţa civilă a Judecătoriei, au fost anulate dovezile de comunicare, inclusiv pentru somaţia emisă de către executorul judecătoresc, subzistă situaţia prevăzută de art. 103 aliniatul 1 C.p.c., coroborat cu art. 100 alin 4 C.p.c., ( Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat), astfel încât este întemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei la executare, cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă şi din actele aflate la dosarul cauzei, contestatorii – debitorii C si D nu au fost somaţi şi nu s-a îndeplinit vreun act de comunicare a vreunuia dintre actele de executare, către dumnealor.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a solicitat, anularea executării silite ( a tuturor actelor de executare) îndeplinită în Dosarul Biroului Executorului Judecătoresc deoarece sunt nelegale.
Astfel se apreciază că pentru încălcarea art. 387 Cpc, adică lipsa comunicării somaţiei prevăzută imperativ, fiind o executare silită care se executa obligatoriu cu emiterea somaţiei, pentru nulitatea absolută a procesului- verbal de situaţie a imobilului, pentru nulitatea absolută a dovezilor de comunicare şi, implicit a Somaţiilor din 2002, pentru inexistenţa somaţiilor prevăzute de art. 387 şi 497 Cpp, prin care în mod obligatoriu trebuiau somaţi contestatorii C si D, proprietarii imobilului, pentru nulitatea absolută a Raportului de evaluare a imobilului, pentru nulitatea absolută a Publicaţiei de vânzare imobiliară, în care numele debitorilor C şi D, proprietarii imobilului, nu sunt menţionate, pentru nulitatea absolută a Publicaţiei de vânzare imobiliară, pentru nulitatea absolută a Procesului-verbal de licitaţie prin care intimatul creditor îşi adjudecă în contul creanţei, imobilul şi pentru nulitatea absolută a Actului de adjudecare, prin care intimatul creditor îşi adjudecă în contul creanţei, imobilul situat se impune anularea executării silite.
În temeiul articolului 4041 aliniatul 1 coroborat cu art. 4042 şi 449 alin 2 Cod procedură civilă, solicită întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, adică restituirea imobillului, fiind o executare silită încheiată.
Instanţa a dispus conexarea altui dosarul la prezenta cauză având în vedere strânsa legătură ce există între cele două cauze.
Astfel prin cerer, contestatorii C şi D au formulat contestaţie împotriva aceleaiaşi executării silite.
Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc pârâtul a solicitat ca în baza titlului executoriu ce îl constituie contractul de împrumut cu garanţie imobiliară emis de B.N.P. să se procedeze la executarea silită a debitoarei X pentru restituirea sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut.
Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Feteşti s-a dispus încuviinţarea executării silite pornită de creditor împotriva debitorilor X, A şi B, în baza titlului executoriu ce constă în contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat prin încheierea B.N.P.
Prin somaţiile de plată i s-a comunicat debitoarei A să se prezinte la Biroul Executorului Judecătoresc cu sumele şi cu cheltuielile de executare, în caz contrar urmând a se trece la vânzarea la licitaţie publică a imobilului.
Executarea silită s-a încheiat cu întocmirea actului de adjudecare în baza căruia, în urma licitaţiei publice i s-a adjudecat creditorului B imobilul casă de locuit.
Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătorie s-a dispus anularea dovezilor de primire şi procesele verbale de predare, a încheierii Judecătoriei, anularea dovezii de primire şi procesul verbal de predare, către reclamanta X, a somaţiei de plată şi anularea dovezii de primire şi procesul verbal de predare către reclamanta X, a somaţiei de plată emisă în dosarul de executare silită.
În considerentele acestei hotărâri s-a apreciat că desfiinţarea (anularea) dovezilor de primire şi proces verbal de predare a somaţiilor de plată emise în dosarul Biroului Executorului Judecătoresc Banciu Constantin pe numele reclamantei X, au ca efect aprecierea de către instanţa de executare asupra repunerii reclamantei în dreptul de a formula contestaţie la executarea silită a titlului executoriu ce constă în contractul de împrumut.
De asemenea s-a apreciat în considerentele aceleiaşi hotărâri faptul că comunicarea din nou către reclamanţi a încheierii de încuviinţare a executării silite precum şi aprecierile cu privire la repunerea reclamanţilor în dreptul de a declara apel împotriva încheierii de încuviinţare executare silită sau de a formula contestaţie la executarea silită, se pot efectua numai după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de anulare a actelor de procedură reprezentând dovezile de comunicare ale încheierii de încuviinţare executare silită şi ale somaţiilor de plată.
Sentinţa civilă a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Contestatorii din prezenta cauză au înţeles să formuleze prezenta contestaţie la executare ca urmare a anulării dovezilor de primire şi procesele verbale de predare către reclamanţi, a încheierii Judecătoriei, a anulării dovezii de primire şi procesul verbal de predare către reclamanta A, a somaţiei de plată şi a anulării dovezii de primire şi procesul verbal de predare către reclamanta A a somaţiei de plată emisă în dosarul de executare silită.
De altfel şi în cuprinsul cererii şi în concluziile scrise depuse la dosar contestatorii formulează ca prim capăt de cerere repunerea in termenul de formulare a contestaţiei la executare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 103 alin 2, raportat la art. 401 alin 1 litera c) Cpc, a fost promovată prezenta contestaţie.
Astfel contestatorii anticipează invocarea excepţiei tardivităţii formulării cererii şi formulează o cerere de repunere în termen întemeiată pe considerentele expuse mai sus.
Instanţa a apreciat că raportat la acest prim capăt de cerere invocarea de către instanţă a excepţiei tardivităţii formulării cererii ar fi echivalat cu o antepronunţare cu privire la acest capăt de cerere şi ar fi formalizat excesiv procedura. Instanţa apreciază că invocarea unei excepţii are rolul de aduce la cunoştinţă părţilor invocarea unor neregularităţi procedurale sau ori lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune, şi acordarea posibilităţii ca aceştia să-şi formuleze apărările cu privire la acestea. Ori contestatorii au anticipat aceste neregularităţi şi au formulat cerere de repunere în termen şi apărări cu privire la aceste neregularităţi, în cauza de faţă tardivitatea introducerii cererii.
Trecând la analiza condiţiilor privind repunerea în termenul de formulare a contestaţiei la executare instanţa constată că potrivit art. 401 alin 1 litera c, C.p.c. contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie iar potrivit lit. a al aceluiaşi articol de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă.
Aşadar legiuitorul a prevăzut ca în cazul în care nu primeşte somaţia acesta să poată formula contestaţia la executare în termen de 15 zile de la data când ia la cunoştinţă de primul act de executare. În cauza de faţă chiar dacă au fost anulate dovezile de comunicare a încheierii de încuviinţare a executării silite şi a somaţiilor contestatorii au luat la cunoştinţă ulterior de actele de executare respectiv publicaţii de vânzare sau actul de adjudecare. Acest din urmă document poartă chiar semnătura contestatoarei A şi menţionează chiar o înţelegere între debitor şi creditor pentru plata unor sume de bani.
Cu privire somaţiile de plată instanţa constată că au luat la cunoştinţă de acestea în momentul în care au solicitat anularea dovezilor de primire.
De asemenea contestatorii C şi D au luat la cunoştinţă de actele de executare silită. Chiar în situaţia ipotetică în care nu le-ar fi fost comunicat nici un act de executare aceştia au fost evacuaţi din locuinţă şi au aflat că imobilul face obiectul unei executări silite. Termenul de 15 zile curge din acel moment prevăzut de art. 401 alin 1 litera c, C.p.c., respectiv de la data când s-a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia.
Un alt argument care susţine faptul că contestatorii au luat la cunoştinţă de actele de executare este acela că aceştia au formulat diverse căi de atac împotriva încheierii de şedinţă prin care a fost încuviinţată executarea silită.
Aşadar constatarea că somaţia nu a fost primită nu atrage repunerea în termenul de exercitare a contestaţiei la executare aşa cum în mod greşit se susţine în motivarea cererii de repunere în termen, această ipoteză fiind prevăzută de teza a II a art. 401 alin 1 litera c, C.p.c. care prevede că în această situaţie termenul curge de la data când se ia la cunoştinţă de primul act de executare.
Faţă de aceste considerente instanţa va respinge cererea de repunere în termen.
Ca şi consecinţă a respingerii cererii de repunere în termen instanţa va respinge contestaţie la executare ca tardiv formulată.
Cu privire la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite instanţa observă că potrivit prevederilor art. 4041, C.p.c în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite deoarece nu a fost dispusă desfiinţarea titlului executoriu sau a executării silite înseşi.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea perimării executării silite instanţa observă că potrivit prevederilor art. 4041, C.p.c dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.
Ori în cauza de faţă executarea silită a fost finalizată, imobilul fiind adjudecat şi creanţa stinsă, şi ca şi consecinţă nu era necesar efectuarea altor acte de urmărire. Drept urmare instanţa va respinge ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind constatarea perimării executării silite.
