Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8.04.2013, contestatorul S, în contradictoriu cu intimata S.C. X S.A., a solicitat instanţei admiterea contestaţiei la executare formulate,anularea tuturor actelor de executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare. S-a solicitat de asemenea şi anularea încheierii pronunţate în camera de consiliu cu privire la încuviinţarea executării silite.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de ….2013, Judecătoria Iaşi a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ M. Contractul de credit bancar 2…., încheiat de contestator şi intimată a fost modificat prin sentinţa comercială nr. 1454/COM/07.10.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, devenită definitivă prin Decizia 8 din 25.01.2010 a Curţii de Apel şi irevocabilă prin decizia ÎCCJ 688/16.02.2011, toate acestea fiind pronunţate în dosarul 3387/99/2009. în ciuda solicitărilor contestatorului de punere în aplicare a sentinţei, banca a refuzat, inclusiv solicitarea de elaborare a unui nou grafic de rambursare care să reflecte modificările suferite de contract în urma sentinţei pronunţate de Tribunal.
Astfel, creanţa cu privire la care s-a iniţiat executarea silită nu este certă, lichidă şi exigibilă, două instanţe pronunţându-se anterior cu privire la lipsa caracterului cert al creanţei ( sentinţele pronunţate în dosarele 7568/245/2010 şi 33897/245/2011).
În drept, au fost indicate prevederile art. 711 NCPC, precum şi prevederile art.411 NCP referitoare la judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: carte de identitate contestator,în copie, corespondenţă părţi, sentinţa comercială 1454/2009, decizia 8/2010, decizia 688/2011, sentinţele anterior pronunţate de Judecătoria Iaşi cu privire la contestaţiile la executare formulate, expertiza financiar contabilă realizată în dosarul nr. 2, acte din dosarul de executare 2013, taxă de timbru 194 lei şi timbru judiciar aferent.
La data de 14 mai 2013, BEJ Me a anexat copia dosarului de executare ( filele 78 şi următoarele).
La data de 8 iulie 2013, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, iar cu privire la fond s-a solicitat reţinerea următoarelor argumente: la data de 5.12.2009, banca a procedat la declararea scadenţei anticipate a debitului, fiind declanşată procedura executării silite prin poprire. Sumele restante calculate au fost de 33988,80 lei. dosarul de executare a fost preluat, de la executorul bancar de executorul judecătoresc BEJ M, însă nu au fost recuperate sumele restante. Astfel, sumele restante de la data acordării împrumutului 30.07.2008, până în prezent – 4.07.2013 sunt în valoare de 42543,51 lei ( conform tabelului anexat la fila 85 verso dosar). mai susţine intimata că în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de tribunal la 7.10.2009, până la declararea scadenţei anticipate a debitului 4.12.2009 nu au fost operate modificări ale costurilor creditului, astfel încât nu a fost necesară implementarea sentinţei. Mai susţine intimata că suma pretinsă constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
La primul termen de judecată 25 septembrie 2013, instanţa pus în discuţie şi a respins excepţia tardivităţii cererii, solicitând intimatei precizări cu privire la calculul sumei de 41170,58 euro pentru care a declanşat executarea silită în dosarul 223/2013 şi să indice raportul dintre această sumă şi cea de 33998 pentru care s-a declanşat executarea silită în dosarul de executare anterior 1929/2012, aflat pe rolul aceluiaşi BEJ M.
La data de 23.10.2013, instanţa a luat act de solicitarea de acordare a unui nou termen de pregătire apărare şi a solicitat C… ca în eventualitatea admiterii excepţiei de litispendenţă sau conexitate să ia măsurile necesare pentru înaintarea dosarului 15884/245/2013.
La data de 10.12.2013, intimata a depus la dosar precizările solicitate, indicând expres modalitatea de calcul a sumei de 41170,58 euro ( fila 100) precum şi faptul că nu s-a refăcut calculul care a stabilit suma de 33998 euro . dobânda nu a fost variată, astfel încât art. 4.3 nu şi-a produs efectele . dobânda penalizatoare a variat ca urmare a modificărilor aduse de OUG 50/2010 şi nu intră sub incidenţa art. 4.3.; acest din urmă cost a variat conform prevederilor din OUG 50/2010 în funcţie de indicele EURIBOR.
Prin încheierea din data de 8.01.2014, s-a luat act de conexarea dosarului 15884/245/2013.
În cadrul acestei acţiuni, reclamanţii SE şi SM, au solicitat în contradictoriu cu acelaşi pârât obligarea acestuia din urmă la plata de daune morale pentru neexecutarea sentinţei com. 1454/2009, a daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiilor până la punerea în executare expresă a acestei sentinţe şi acordarea unei sume de 5000 euro cu titlul de daune morale, cu plata corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părţi a fost negociat şi semnat un contract de credit ; dobânda din contract a fost una fixă pentru primele 90 zile , de 8,95 %, stipulându-se că banca va aplica o dobândă variabilă , ulterior acestei perioade, pentru creditele de nevoi personale în euro, în vigoare la acel moment. Deşi s-a solicitat de nenumărate ori punerea în executare a sentinţei obţinute în ceea ce priveşte clauzele abuzive acest lucru nu a fost remediat de bancă, aceasta din urmă declarând deopotrivă creditul scadent anticipat şi la două executări silite anulate. Susţin reclamanţii că au fost supuşi la o serie de traume psihice cauzate de hărţuirea reprezentanţilor care dau dovadă de rea credinţă, la care se adaugă şi teama provocată de notificările emise frecvent de bancă, fără a ţine cont de modificarea contractului de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contractului. Mai mult, comportamentul culpabil al pârâtei a determinat înscrierea reclamantului în biroul de credite ca fiind un client rău platnic şi în centrala de riscuri bancare, având pe viitor consecinţe negative asupra posibilităţii de a mai accesa pe viitor un credit.
Se apreciază că atitudinea intimatei constituie o permanentă obstrucţie, sfidând legea,cinstea, onoarea, demnitatea şi viaţa privată a reclamanţilor.
În drept,au fost invocate prevederile art. 252-253 Cod civil, art. 1516 şi 1527 C.civ.
La data de 23 octombrie 2013, pârâta X a formulat şi depus întâmpinare în dosarul conexat, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii în care au fost reiterate argumentele din cuprinsul contestaţiei şi au fost adăugate următoarele aspecte: au fost oferite reclamanţilor mai multe variante privind derularea în continuare a contractului de credit, după majorarea dobânzii: reeşalonarea soldului prin extinderea perioadei de plată până la 10 ani cu respectarea limitei maxime de vârstă admise, modificarea datei scadente fără comision până la datade 30 iunie 2009, rambursarea integrală a soldului prin refinanţare sau surse proprii, beneficiind de un comision de rambursare anticipată ,până la data de 30 iunie 2009. reieterează banca susţinerile referitoare la neaplicarea art. 4.3 din contract de la momentul pronunţării sentinţei în primă instanţă până la momentul declarării scadenţei anticipate. Mai arată pârâta că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a sumelor la care a fost obligată prin hotărârile judecătoreşti ( cheltuieli de judecată).în drept, au fost indicate prevederile art. 205 C.civ.
La data de 5.02.2014, instanţa a pus în vedere contestatorilor să precizeze în concret obiectul pretenţiilor din dosarul conexat.
La data de 12.02.2014, ( fila 112 dosar) au fost depuse următoarele precizări: obligarea pârâtei la eliminarea din contract a clauzei prevăzute de 4,3, la derularea în continuare a contractului prin perceperea dobânzii fixe de 8,95%, la emiterea unui nou grafic de rambursare, la ştergerea din baza de riscuri a contestatorilor, precum şi plata sumei de 5000 euro daune morale.
În cadrul şedinţei publice din data de 5 martie 2014, titularul de complet a formulat cererea de abţinere,admisă prin încheierea de cameră de consiliu din data de 24.03.2014, dosarul fiind repartizat C25.
În cadrul şedinţei de judecată din data de 4.04.2014, instanţa a constatat existenţa unor inadvertenţe între susţinerile iniţiale ale reclamanţilor şi precizările depuse prin apărător, referitoare la obiectul celui de-al doilea dosar conexat şi, la solicitarea expresă a acestora a acordat un nou termen pentru depunerea de precizări scrise. De asemenea, instanţa a notat formularea unei cereri de reexaminare împotriva taxei de timbru fixate pentru cererea de acordare a daunelor morale .
La data de 25.04.2015, instanţa a constatat că reclamanţii sunt scutiţi de la taxa de timbru pentru daune morale , a pus în discuţie necesitatea introducerii, în contextul art. 78 NCPC a numitei SM în calitate de contestator, a luat act de solicitarea expresă a contestatorului şi a dispus în consecinţă. Mai mult, instanţa a pus în vedere intimatei să depună precizări exprese cu privire la modul concret de calcul al dobânzii şi formula aplicată, temeiul contractual şi legal utilizat.
La termenul din data de 23 mai 2014, instanţa a încuviinţat termenul de pregătire apărare al contestatorilor şi a revenit cu solicitarea adresată intimatei, inclusiv prin sucursala Iaşi.
La data de 19 iunie 2014, au fost depuse aceleaşi precizări anterioare, iar prin încheierea din data de 20 iunie 2014 s-a dispus amendarea intimatei şi a sucursalei sale din Iaşi.
În cadrul şedinţei publice din data de 1 august 2014, instanţa a pus în discuţie şi a încuviinţat proba cu înscrisuri, precum şi proba cu expertiză financiar bancară, aptă a stabili în concret mecanismul de calcul al costurilor solicitate de intimată în temeiul contractului de credit din anul 2008. a fost stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 900 lei în sarcina contestatorilor.
Contestatorii au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la suma stabilită cu titlul de onorariu provizoriu , soluţionată în sensul respingerii ca neîntemeiată.
În cadrul termenului din data de 22.10.2014, instanţa a luat act de imposibilitatea depunerii raportului de expertiză generată de nedepunerea documentelor de intimat şi a dispus amendarea acestuia.
La data de 16 decembrie 2014, s-a depus raportul de expertiză comunicat părţilor pentru depunerea de concluzii.
În cadrul şedinţei publice din data de 28.01.2015, instanţa a constatat administrat întreg materialul probatoriu, a acordat cuvântul pe fondul celor două cereri conexate şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare.
Pronunţarea a fost amânată pentru un termen de 14 zile.
Dosar 11769/245/2013:
Analizând motivele de contestaţie la executare invocate de contestator, observând deopotrivă completarea cadrului procesual prin introducerea în temeiul art. 78 NCPC a coplătitorului Ştefănică Mirela, în calitate de contestator, în prezenta acţiune, instanţa reţine următoarele:
Între contestatorii SE ( în calitate de împrumutat) şi SM ( în calitate de codebitor) şi intimata X SA s-a încheiat contractul de credit bancar nr. 2…./30.07.2008, care la art. 4.3 prevedea : „Pe parcursul derulării contractului banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi/sau comisioanele bancare. Modificarea dobânzii şi/sau a comisioanelor va fi comunicată împrumutatului până cel mai târziu data aplicării…”.
În baza acestui contract a fost începută executarea silită împotriva ambilor soţi ( SM şi H ( fostul nume ) M, ca urmare a cererii adresate BEJ M de împrumutător, la data de 19.03.2013 ( fila 79 dosar). astfel, prin încheierea de cameră de consiliu din data de 29.03.2013, pronunţată în dosarul 9579/245/2013, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorilor din prezenta acţiune, în baza titlului executoriu anterior individualizat. BEJ M a emis , la data de 4.04.2013 încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul de executare 223/2013 ( fila 14 dosar de executare) şi primele înştiinţări şi somaţii către contestatori, acestea fiind recepţionate, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare anexate, la data de 8.04.2013. în cursul aceleiaşi zile, contestatorii au promovat prezenta contestaţie la executare.
Prezenta contestaţie este promovată în acord cu prevederile art. 714 NCPC ,în interiorul termenului legal.
Instanţa va reţine prevederile art. 711 NCPC, potrivit cărora: „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii
Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.”
Se poate observa că prezenta contestaţie la executare este subordonată regulilor de procedură din noul cod, cererea creditoarei fiind depusă la biroul executorului judecătoresc în cursul anului 2013, în luna martie, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 25 NCPC, referitoare la aplicarea legii în timp.
Contestatorii indică drept motive de contestaţie lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei ( prin prisma nerespectării hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea acestora, în materia clauzelor abuzive, dublată de reiterarea executării silite după respingerea anterioară a altor două acţiuni având ca obiect contestaţie la executare, în care au fost valorificate aceleaşi motive) , iar pe de altă parte caracterul nelegal al încheierii de încuviinţare a executării, motivat de faptul că aceasta a fost pronunţată fără citarea părţilor, iar instanţa nu a avut cunoştinţă de modificarea contractului prin sentinţă rămasă irevocabilă.
Instanţa va reţine că într-adevăr,în ceea ce priveşte contractul invocat de intimată ca titlu executoriu, acesta a mai stat la baza a două executări silite demarate împotriva persoanelor împrumutate, executări silite contestate prin acţiuni în justiţie,în dosarele 7568/245/2010 şi 33897/245/2011, ambele având ca obiect contestaţie la executare.
Mai mult, în cursul prezentei proceduri, instanţa a solicitat expres lămuriri în privinţa sumelor cu privire la care s-au efectuat anterior executării silite din anul 2013, alte executări, urmărind identificarea raportului dintre acestea şi suma pretinsă în cadrul executării silite în analiză. În acest sens, intimata a subliniat în mod expres, în cadrul precizărilor depuse la data de 10 decembrie 2013 ( fila 100 dosar) că nu s-a refăcut calculul sumelor anterior urmărite în procedura executării silite.
În ceea ce priveşte sentinţa nr. 13681 din data de 6 iulie 2012, pronunţată în dosarul 33897/245/2011, instanţa va nota faptul că a fost admisă contestaţia la executare promovată de contestatorul Ştefănică Eugen, împotriva aceleiaşi intimate, au fost anulate actelor de executare întocmite în dosarele de executare silită 1285/2011- executor bancar PA şi 1929/2012- executor bancar VA, încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate la 02.09.2011 de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 27302/245/2011 şi acordate cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului. S-a reţinut în esenţă faptul că :
„Cu privire la suma de 33988,8 lei pentru care s-a început executarea, potrivit dispoziţiilor art. 379 al. 1 C.proc.civ, nicio umărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Prin sentinţa comercială nr. 1454/COM/07.10.2009, Tribunalul Iaşi a hotărât, în dosarul nr. 3387/99/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8/25.01.2010 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia nr. 688/16.02.2011 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că art. 4.3 din contract conţine o clauză abuzivă şi a dispus derularea în continuare a contractului cu eliminarea acesteia.
Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în speţă, care nu au fost contestate de banca intimată, instanţa reţine că aceasta a uzat de clauza de la art.4.3 în sensul că a aplicat procente variabile de dobândă şi nu a ţinut cont de sentinţa 1454/COM/07.10.2009. De asemenea suma totală de plată calculată de bancă (de la scadenţa primei rate şi data de 03.08.2011, când a început executarea, este superioară celei stabilite prin expertiză în conformitate cu sentinţa ( a se vedea diferenţele exemplificate pentru capital, dobândă şi comision între tabele din anexele 1 şi 2).
Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 1 C.proc.civ, nicio umărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, or în speţă maniera de stabilire a sumei pentru care a început executarea are la bază cel puţin în parte şi este viciată de aplicarea unei clauze al cărei caracter abuziv a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Potrivit art. 6 din legea nr. 193/2000 clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal fie prin intermediul organelor abilitate nu vor produce efecte asupra consumatorului.
În aceste condiţii creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 379 şi 373 ind.1 alin.4 pct.3, astfel că instanţa va admite contestaţia în sensul anulării actelor de executare şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, intimata păstrând posibilitatea de a reitera cererea de executare în măsura în care procedează la refacerea calculelor şi, evident, poate fi reţinut un debit”.
Se poate observa că împotriva acestei sentinţe nu au fost exercitate căile de atac, aceasta fiind în accepţiunea vechiului cod de procedură civilă definitivă şi irevocabilă, bucurându-se astfel de putere de lucru judecat.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).Lato sensu, efectele lucrului judecat semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea). Astfel, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Conform jurisprudentei constante a CEDO, incertitudinea jurisprudentiala este de natura a reduce increderea justitiabililor in justitie si contravine principiului securitatii raporturilor juridice ca element esential al preeminentei dreptului. Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.
Cercetând dispozitivul şi considerentele hotărârii judecătoreşti pronunţate anterior între părţi, se poate observa că titlul executoriu de care s-a prevalat creditoarea intimată a rămas neschimbat în cadrul prezentei contestaţii la executare; mai mult decât atât, suma pentru care s-a dispus anterior anularea actelor de executare ( individualizată expres în cuprinsul hotărârii judecătoreşti – respectiv 33998 Euro) a fost reluată de creditoare, în prezenta executare silită demarată în anul 2013, aspect necontestat de către instituţia bancară ( fila 100 dosar).
Astfel, sub aspectul caracterului nelegal al executării silite cu privire la suma calculată de bancă în dosarul de executare din anul 2011, sumă reluată în prezenta executare silită, instanţa va reţine puterea de lucru judecat a hotărârii 13681 din data de 6 iulie 2012, pronunţată în dosarul 33897/245/2011, care a reţinut „maniera de stabilire a sumei pentru care a început executarea are la bază cel puţin în parte şi este viciată de aplicarea unei clauze al cărei caracter abuziv a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Potrivit art. 6 din legea nr. 193/2000 clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal fie prin intermediul organelor abilitate nu vor produce efecte asupra consumatorului”. Sentinţa pronunţată a avut la bază o expertiză financiar contabilă care a subliniat caracterul variabil al dobânzii, caracter ce contravine sentinţei obţinute de contestator.
Deşi intimata subliniază că art. 4.3. din contract nu şi-a produs niciodată efectele şi că declararea scadenţei anticipate a fost realizată la doar 2 luni de la momentul pronunţării hotărârii de constatare clauze abuzive în primă instanţă, aceasta nu a reuşit să indice în scris, în nici una dintre precizări modul efectiv de calcul al dobânzii curente, percepute pentru fiecare rată de credit în parte, prin forma adecvată şi temeiul contractual şi legal utilizat. Aceste precizări au fost solicitate de instanţă în repetate rânduri în cursul judecăţii.
Trebuie subliniat că şi în prezenta contestaţie, instanţa a procedat la încuviinţarea unei expertize financiare, justificat de stabilirea unor alte sume de bani ( superioare celor urmărite anterior) şi de neclarificarea aspectelor reprezentate de modul efectiv de calcul al debitului şi costurilor subsecvente aferente contractului de credit.
Cercetând concluziile raportului de expertiză, întocmit în cadrul prezentei acţiuni de expert A ( necontestat în termenul legal acordat de instanţă de părţi), instanţa reţine următoarele: obiectivele au fost centrate pe următoarele aspecte – stabilirea dacă intimata a făcut aplicarea clauzei privind revizuirea dobânzii de la scadenţa primei rate din 2008 până la 01.10.2009, şi ulterior până la momentul încuviinţării executării silite nr. 2 (după admiterea primei contestații la 29.03.2013, precum şi până la momentul efectuării prezentei expertize); adică să se precizeze dacă instituţia bancară a perceput şi calculat dobânda în conformitate cu prevederile contractuale fără luarea în considerare a sentinţei pronunţate de Tribunalul Iaşi, în dosarul 3387/99/2009, definitivă prin decizia 8/25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul 3387/99/2009 şi irevocabilă prin decizia 688/16.02.2011 sau a luat în considerare dispozitivul prin care s-au constatat clauze abuzive, de la ce dată şi în ce mod; stabilirea defalcată a debitului, dobânzilor, penalităţilor şi altor sume datorate de contestatori în temeiul convenţiei de credit, calculate de intimat, cu indicarea modului de calcul al dobânzii aplicabile pe următoarele segmente: primul segment – scadenţa primei rate până la 7.10.2009 , al doilea segment – 08.10.2009-29.03.2013 (momentul admiterii primei contestații la executare), al treilea segment – 30.03.2013-prezent.
Expertul a constatat că la data de 30.07.2008 între părţi a fost încheiat un contract de credit , fiind acordat contestatorilor un împrumut în valoare de 27250 euro, pentru un termen de 120 luni. Creditul s-a acordat cu o dobândă de 8,95% pe an, conform art. 4.1. contract valabilă în primele 90 zile, la încetarea perioadei urmând să se aplice dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în euro, în vigoare la acel moment. La art. 4.3 contract a fost prevăzută clauza potrivit căreia pe parcursul derulării contractului, banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi /sau comisioanele bancare. Imediat după primele 90 zile banca a modificat cuantumul dobânzii, de la 8,95% la 10,5%, procedându-se identic pentru comisionul de administrare bancar de la 0,45% la 0,59%. Împrumutaţii au efectuat plăţile aferente, conform graficelor de rambursare începând cu prima rată ( 18.08.2008), până la 18.01.2009, inclusiv, cu unele mici întârzieri pentru care a plătit dobânzi penalizatoare. După pronunţarea sentinţei în primă instanţă ( de Tribunalul Iaşi), referitoare la caracterul abuziv al clauzei 4.3 contract, la data de 4.12.2009, banca a declarat creditul scadent anticipat, declanşându-se procedura executării silite.
În ceea ce priveşte stabilirea modului efectiv în care instituţia bancară a respectat dispoziţiile sentinţei irevocabile, pentru perioada de referinţă cuprinsă între momentul pronunţării ei şi data începerii executării silite, expertul a subliniat că la data de 22.12.2009, ulterior declarării oficiale a scadenţei anticipate debitul a fost trecut integral la restanţă, împrumutaţii fiind obligaţi la plata sumei de 25370,79 euro ( valoarea totală a creditului minus plăţile efectuate până la acel moment, comisioanele rămase şi dobânzile curente), urmând a fi aplicate dobânzi penalizatoare pentru fiecare zi de întârziere în plata creditului rămas.
Expertul a arătat că pe baza documentelor analizate s-a constatat că intimata a procedat la calcularea dobânzii fără luarea în considerare a sentinţei din octombrie 2009, aspect ce s-a menţinut şi după admiterea primei contestaţii la executare. Mai mult, între părţi nu a fost negociat nici un act adiţional referitor la anularea clauzei abuzive şi nici nu s-a procedat la emiterea unui nou grafic de rambursare.
Referitor la stabilirea debitului şi a costurilor suplimentare, expertul a stabilit că la data de 18.11.2014, contestatorii datorează 18.211,83 euro cu titlul de credit principal, 11145,38 euro dobândă, 6724,55 euro comisioane, din care a achitat 2225,19 euro debit, 2866,27 euro dobândă şi 1736,94 euro comisioane, rămânând de plată la acest moment: 15986,64 euro cu titlul de debit neachitat, dobânzile percepute în temeiul art. 4.1. contract sunt în valoare de 8279 euro, iar comisioanele 4988,61 euro (toate sumele individualizate fiind calculate la momentul întocmirii raportului- 18.11.2014), la acestea adăugându-se dobânda contractuală penalizatoare, datorată de la data declarării scadenţei anticipate ( 4.12.2009), calculată în acord cu art. 4.2. din contractul de credit nr. 244C916082140001/30.07.2008.
Astfel,având în vedere necesitatea recunoaşterii efectului real al unei sentinţe civile irevocabile ( intrate în puterea de lucru judecat) cu privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, necesitatea asigurării drepturilor creditorului de a-şi vedea recuperată creanţa în mod real prin stabilirea cuantumului acesteia în cadrul contestaţiei şi nu anularea constantă a actelor de executare cu lipsirea totală a acestora de efecte, necesitatea respectării puterii de lucru judecat a chestiunilor tranşate prin sentinţele definitive şi irevocabile privind contestaţiile la executare anterioare ( care au stabilit neglijarea respectării sentinţei de constatare caracter abuziv clauze contractuale), instanţa va aprecia că prezenta contestaţie este întemeiată doar în parte, cu privire la sumele ce exced sumelor stabilite de expertul financiar , astfel încât va proceda la anularea doar în parte a încheierii de încuviinţare executare silită şi a actelor de executare derulate în dosarul 223/2013 BEJ, constatând că în baza raportului de expertiză debitul datorat este în valoare de 15986,64 euro, dobânzile percepute în temeiul art. 4.1. contract sunt în valoare de 8279 euro, iar comisioanele 4988,61 euro (toate sumele individualizate fiind calculate la momentul întocmirii raportului- 18.11.2014), la acestea adăugându-se dobânda contractuală penalizatoare, datorată de la data declarării scadenţei anticipate ( 4.12.2009), calculată în acord cu art. 4.2. din contractul de credit nr. 244C916082140001/30.07.2008.
Se va act că cei doi contestatori nu au solicitat acordarea taxei de timbru cu titlul de cheltuieli de judecată.
Se va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de executare generate de achitarea onorariului de avocat în cadrul acţiunii prezente, fiind notată absenţa unor chitanţe, facturi sau alte înscrisuri doveditoare ale realizării efective a acestor tipuri de cheltuieli de judecată.
Cu privire la onorariul definitiv al expertului desemnat în prezenta cauză, instanţa va reţine că în raport de volumul efectiv de activitate desfăşurat, numărul şi complexitatea obiectivelor, modul de întocmire a raportului de expertiză, se impune stabilirea unui onorariu definitiv în valoare de 1300 lei ( sumă ce respectă cerinţele proporţionalităţii cu activitatea efectiv desfăşurată), sumă pe care o constată achitată parţial de contestatori, prin chitanţa nr. 7170714/1 din 20.08.2014. Astfel, instanţa va obliga contestatorii, în solidar, la plata diferenţei de onorariu către expert, în valoare de 400 lei .
În mod corelativ, având în vedere dispoziţiile art. 451-453 NCPC, soluţia promovată cu privire la contestaţia la executare, observând că intimata a căzut în pretenţii, putându-se vorbi de existenţa reală a unei culpe procesuale, va admite cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate cu plata onorariului de expert şi va obliga, în consecinţă intimata la plata sumei de 1300 lei, în favoarea contestatorilor.
Se va lua act că intimata nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată în cadrul prezentei contestaţii la executare.
Dosar 15884/245/2013 ( cauză conexată la prezentul dosar)
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin precizările efectuate de reclamanţi, aceştia au învederat instanţei că solicită acordarea de daune materiale pentru atingerea adusă demnităţii, onoarei, reputaţiei, vieţii sociale şi familiale, în urma nerespectării constante de către instituţia bancară a hotărârii judecătoreşti obţinute de aceştia în materia clauzelor abuzive.
Mai mult, reclamanţii au solicitat acordare a daunelor moratorii, ştergerea din baza de riscuri ( debite a băncii) , precum şi de emitere a unui nou grafic de rambursare.
Analizând punctual fiecare capăt de cerere dintre cele evocate, instanţa va reţine că în privinţa daunelor morale, reclamanţii înţeleg să se prevaleze de o răspundere civilă delictuală a băncii, invocând reaua – credinţă a acesteia în demararea repetată a unor proceduri de executare silită împotriva acestora, fără respectarea drepturilor lor.
„Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral” ( art. 1349 C.civ, ce reprezintă regula generală în materie).
Referitor la solicitarea de acordare a daunelor morale, prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani , deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc. Suferinţa invocată de reclamantă a fost motivată de alterarea încrederii în instituţia poliţiei, abilitată să intervină pentru protecţia tuturor persoanelor, indiferent de orice alte criterii.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situaţia anterioară (restitutio in integrum). Instanţa Supremă a decis că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului”; şi, de asemenea, că „este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit” iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparaţiei integrale a prejudiciului”.
Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despagubiri implica fara indoiala si o doza de aproximare, insa instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just temei. ( decizia 6330/2011 secţia civilă a ICCJ).
Pentru acordarea daunelor morale este de asemenea necesară dovedirea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii.
Conform definiţiei acordare de DEX, prin onorare se înţelege: „reputație, prestigiu, faimă, vază; Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste; considerație, respect, stimă”. Percepţia individului despre sine constituie un aspect fundamental al personalităţii acestuia şi o componentă indiscutabilă a imaginii persoanei ( proiectată în viaţa de familie, în viaţa socială şi profesională a acestuia), proteguite de reglementările interne şi de art. 8 CEDO.
Referitor la constatarea repetată, prin două contestaţii la executare anterioare a aceleiaşi neglijenţe în respectarea unei hotărâri definitive şi irevocabile ce dădea câştig de cauză reclamanţilor, în sensul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instanţa reţine că ea constituie o premisă a răsturnării bunei credinţe prezumate în raporturile civile, fiind un indiciu clar al unei atitudini abuzive a băncii. Deşi cunoştea atât hotărârea pronunţată în materia clauzelor abuzive (la care a fost parte), cât şi rezultatul celor două contestaţii la executare ( de sancţionare a conduitei sale), instituţia a reluat în anul 2013 procedura execuţională, menţionând chiar expres că „nu a procedat la corectarea nici unei sume anterioare”. Astfel, cu bună ştiinţă instituţia bancară a acţionat în sens contrar unui număr de trei sentinţe judecătoreşti, pe care le-a lipsit practic de orice conţinut juridic.
Apare astfel ca materializat prejudiciul invocat de reclamanţi, a căror viaţă de familie şi socială a fost realmente afectată prin procedura executării silite repetat efectuate. Prejudiciul se traduce în atingerea adusă imaginii persoanelor – prin publicitatea procedurilor de executare silită, prin anunţarea instituţiilor în care fie îşi desfăşoară activitatea profesională, fie cu care colaborează, despre existenţa unor debite mai mari decât cele reale, care au putut da naştere unei suspiciuni reale de neîncredere, precum şi stabilităţii emoţionale a acestora, care au trebuit să obţină alte două rezultate favorabile după ce au beneficiat efectiv de o sentinţă irevocabilă, ce se bucură de putere de lucru judecat.
Legătura de cauzalitate rezultă implicit din modalitatea băncii de a acţiona, neconstituind un element care se impune a fi probat separat.
Instanţa constată îndeplinite cerinţele pentru angajarea răspunderii delictuale a instituţiei bancare şi va admite doar în parte cererea reclamanţilor de acordare a daunelor morale, stabilind un cuantum rezonabil al acestora de 1000 euro. Astfel, instanţa apreciază că această sumă este suficientă pentru a acoperi prejudiciul efectiv suferit, neputându-se transforma într-o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză.
Referitor la acordare de daune cominatorii, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, constatând că daunele-interese moratorii sunt despăgubirile în bani care reprezintă echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor, reprezentând în esenţă suma pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei. Ele apar ca un mijloc de constrângere, prin ameninţarea pe care o reprezintă pentru debitor, echivalând cu un mijloc indirect de asigurare a executării silite.
Se poate observa că particularităţile prezentei cauze nu sunt de natură a justifica acordarea de daune cominatorii: prejudiciul a fost acoperit prin anularea actelor de executare silită, nu se poate vorbi de o creanţă certă a reclamanţilor împotriva băncii, ci doar de atenuarea întinderii creanţei acesteia din urmă, iar acoperirea prejudiciului ocazionat de executările silite distincte a fost realizată prin acordarea daunelor morale. Mai mult, potrivit art.905 alin. 1 din NoulC.pr.civ., „daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare”.
Cu privire la capătul de cerere referitor la ştergerea reclamanţilor din baza de riscuri financiare şi biroul de credite al băncii, instanţa reţine că înscrierea împrumutaţilor în cadrul acestor evidenţe presupune o procedura administrativă internă complexă, în aplicarea căreia sunt analizaţi o multitudine de indici evaluaţi, raportaţi la sumele cu care persoana este înregistrată, astfel încât aceste operaţiuni nu pot fi supuse analizei instanţei. cererea trebuie adresată, în contextul rezolvărilor date prezentei contestaţii la executare intimatei pârâte, unica în măsura a evalua poziţia pe care se află în prezent contestatorii reclamanţi în calitate de împrumutat, respectiv codebitor. Instanţa va reţine deopotrivă, că în cuprinsul înscrisurilor anexate în susţinerea acestui capăt de cerere, la termenul din data de 22 octombrie 2014 ( filele 253 şi următoarele dosar) figurează înscris în „biroul de credit” exclusiv reclamantul Ştefănică Eugen, fără a exista precizări referitoare la codebitoarea reclamantă Ştefănică Mirela.
Referitor la solicitarea de emitere a unui nou grafic de rambursare, instanţa reţine că prin declararea scadenţei anticipate a creditului nu mai este posibilă emiterea unui nou grafic de rambursare , acesta din urmă reprezentând o configurare grafică a datelor la care sunt susceptibile de a deveni scadente ratele încuviinţate prin contractul iniţial. Or, odată cu încetarea efectelor contractului, prin reziliere unilaterală şi declararea scadenţei anticipate, existenţa unui atare „orar” al ratelor nu mai este posibilă. Pentru aceste argumente, instanţa urmează a respinge şi acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
În privinţa capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului conexat ( având ca obiect principal acordarea de daune morale), instanţa va reţine că reclamanţii nu au dovedit efectuarea nici unei cheltuieli de judecată, nedepunând în acest sens nici precizări referitoare la destinaţia acestor sume, nici acte doveditoare. Pentru aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată şi această solicitare.
