Contestaţie la executare. Aplicarea procedurii simplificate prevăzută de dispoziţiile art. 320/1 Cod procedură penală.
Procedura simplificată este aplicabilă doar cauzelor aflate în curs de judecată şi nu şi celor care au fost soluţionate definitiv înainte de intrarea în vigoare a Legii 202/2010.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 32/F/21 martie 2012
Prin sentinţa penală nr. 147 din 6.02.2012 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în baza art. 42 rap. la art. 461 C.pr.pen. s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul-condamnat REG, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, motivat de împrejurarea că faţă de disp. art. 461 C.pr.pen. şi având în vedere că prin sentinţa penală nr. 2/2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, petentului i s-a aplicat o pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, aceasta fiind ultima hotărâre care determină stabilirea competenţei, astfel cum rezultă din adresa nr. E-17804/PBBN/03.02.2012 emisă de Penitenciarul Bistriţa, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84/P/10.05.2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dos. P. Nr. 1099/P/2004, modificată prin decizia penală nr. 395/2005 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosar penal nr. 3405/2005, definitivă prin decizia penală nr. 4391/10.07.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dos. nr. 569/1/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 6 ani. Din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea timpului reţinerii şi arestării preventive, din 29.05.2004 la 10.07.2006, faptele fiind săvârşite de condamnat în perioada 1996-2004.
Prin sentinţa penală nr. 97 pronunţată la 21 iulie 2010 de Tribunalul Mureş în dosar nr. 653/103/2006, definitivă prin neapelare la 13 august 2010, s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, faptele fiind săvârşite în perioadă 1999- septembrie 2000 şi noiembrie 2002- mai 2004.
Ulterior, prin sentinţa penală nr.2 din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul penal 6566/112/2010 s-a admis cererea condamnatului şi s-au contopit pedepsele aplicate condamnatului pentru aceste infracţiuni, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 6 ani.
Într-adevăr, prin Legea 202/2010 a fost introdusă, în art.320/1 Cod procedură penală, o procedură simplificată de soluţionare a cauzelor atunci când inculpatul recunoaşte comiterea faptelor aşa cum sunt reţinute în actul de acuzare şi solicită judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Referitor la aplicarea acestor prevederi legale prin Ordonanţa de urgenţă nr.121/2011 s-a stabilit că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, dispoziţiile art.320/1 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei.
Din aceste prevederi legale coroborate cu decizia Curţii Constituţionale nr.1470 din 8 noiembrie 2011, rezultă fără putinţă de îndoială că această procedură simplificată este aplicabilă doar cauzelor aflate în curs de judecată şi nu şi celor care au fost soluţionate definitiv înainte de intrarea în vigoare a Legii 202/2010.
Ori, sentinţele arătate mai sus, prin care a fost condamnat petentul, au rămas definitive la 10 iulie 2006 şi respectiv 13 august 2010, înaintea intrării în vigoare a acestei legi şi, prin urmare, în baza art. 461 Cod procedură penală tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de contestaţie la executare formulată de condamnat.
