TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr.XXX Dosar nr.XXXX/193/2014
Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx
Complet constituit din:
Preşedinte –
Grefier –
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost reprezentat de
Procuror –
Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul L. V., împotriva sentinţei penale nr.XXX din xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr.XXXX/193/2014.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatorul condamnat L. V., aflat în stare de deţinere, asistat de avocat din oficiu P. D., în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.205/2015, pe care o depune la dosar în şedinţă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
La interpelarea instanţei, contestatorul arată că îşi menţine contestaţia formulată.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri asupra contestaţiei formulate.
Avocatul din oficiu al contestatorului solicită admiterea contestaţiei, iar în temeiul dispoziţiilor vechiului Cod penal şi ale Codului penal actual, reindividualizarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată condamnatului şi stabilirea cuantumului acesteia în conformitate cu gravitatea faptei comise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestaţiei ca nefondată, întrucât pedeapsa aplicată nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, legea veche fiind mai favorabilă sub acest aspect.
Contestatorul L. V., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea contestaţiei.
T R I B U N A L U L
Asupra contestaţiei de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.XXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată în baza art.598, art.595 din Codul de procedură penală de condamnatul L. V..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx, contestatorul L. V., deţinut în Penitenciarul Botoşani, a formulat contestaţie la executare având ca obiect aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află, conform art.595 din Codul de procedură penală.
Condamnatul nu şi-a motivat cererea.
Pentru justa soluţionare a contestaţiei, instanţa a solicitat de la Penitenciarul Botoşani copia mandatului de executare şi fişa de evaluare întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului Botoşani de evaluare a incidenţei aplicării legii mai favorabile din perspectiva noilor reglementări penale şi procesual penale.
În conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.255/2013, aşa cum a fost modificat prin OUG nr.116/2013, judecata contestaţiei s-a realizat fără participarea procurorului, a condamnatului (căruia i s-a comunicat termenul de soluţionare şi că are posibilitatea de a formula concluzii scrise) şi fără participarea avocatului condamnatului.
Analizând contestaţia la executare formulată de condamnatul L. V., instanţa a reţinut că acesta se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit.b din acelaşi cod.
Prin aceeaşi sentinţă s-a făcut aplicarea disp.art.71 şi art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la xx.xx.xxxx la zi.
În baza hotărârii menţionate s-a emis mandatul de executare nr.XXXX/xxxx din xx.xx.xxxx. Executarea pedepsei expiră la xx.xx.xxxx.
Potrivit dispoziţiilor art.6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Instanţa a verificat în speţă incidenţa legii penale mai favorabile verificând dacă pedeapsa aplicată condamnatului depăşeşte sau nu limita maximă prevăzută de legea nouă.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, instanţa a constatat că infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 ind.1 lit.a din Codul penal anterior pentru care a fost condamnat petentul se regăseşte în noul cod în art.233, art.234 alin.1 lit.d şi este sancţionată cu închisoare cuprinsă între 3 ani şi 10 ani. Se constată astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată condamnatului de Judecătoria Iaşi este situată sub maximul de 10 ani prevăzut de art.234 din Codul penal actual, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
De altfel, art.4 din Legea 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul L. V., fără a indica în scris motivele.
Analizând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul va reţine că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, conform art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, ”când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit disp. art.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În plus, tribunalul reţine că, potrivit Deciziei nr.15 din 23 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr.546 din 23 iulie 2014, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 din Codul penal, a stabilit că, „în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin.1 din Codul penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracţiunea săvârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 43 alin.5 din Codul penal”.
În speţă, infracţiunea de „tâlhărie”, prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.1 şi 2 lit. b, c Cod penal din 1969, pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru aceeaşi infracţiune, prev. şi ped. de art.233, 234 alin.1 lit. d Cod penal, respectiv 10 ani închisoare, care, prin aplicarea ipotetică a art.43 alin.5 C. pen., majorată cu jumătate, este de 15 ani închisoare, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile legii mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Cum motivele invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. art.23 din Legea nr. 255/2013, se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestator împotriva sentinţei penale nr.XXX din xx.xx.xxxx 2014 a Judecătoriei Botoşani, care va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul L. V., fiul lui I. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx, C.N.P.-XXXXXXXXXXXXX, împotriva sentinţei penale nr.XXX din xx.xx.xxxx 2014 a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 130 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din contestaţie, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.
