Potrivit art.448 al. 1 Cod proc. civ. în cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde la licitaţia publică, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest preţ este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei.
Alin. 2 al art. 448 se referă la situaţia în care mai mulţi creditori solicită preluarea bunului, caz în care acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilite de art. 563 şi 564. Prin urmare, numai în situaţia în care şi alţi creditori solicitau să le fie atribuit bunul, executorul putea refuza predarea acestuia către SC M.I. SRL. Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă obligaţia creditorului care a solicitat atribuirea bunului de a achita creanţele celorlalţi creditori.
Întrucât creanţa deţinută de SC M.I. era mai mică decât valoarea bunului, executorul trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 448 al. 1 teza a II-a Cod proc. civ. care îi dădea posibilitatea creditorului de a prelua bunul, însă cu obligaţia de a depune suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei. Ca urmare a cererii formulată de SC M.I., executorul urma să îi predea acestuia bunul şi să nu mai organizeze o altă licitaţie publică, urmând ca creanţele celorlalţi creditori să fie satisfăcute din suma pe care creditorul căruia i s-a atribuit bunul trebuia să o depună drept diferenţă între valoarea creanţei şi preţul bunului. Procedând în acest fel executorul judecătoresc nu ar fi încălcat în nici un fel drepturile şi interesele celorlalţi creditori.
Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 21 iulie 2011, Judecătoria Urziceni a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. M.I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. I.E. M. S.R.L. şi cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C.R., astfel cum a fost precizată şi a dispus anularea publicaţiei de vânzare nr. 181/31.03.2011 emisă de B.E.J. C. R., a adresei nr. 391/04.04.2011, a procesului verbal de licitaţie din 15.04.2011, a adresei nr. 448 din 19.04.2011 a B.E.J., precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente.
A obligat pe intimatul B.E.J. să atribuie contestatoarei bunurile aparţinând intimatei S.C. I.E. M. S.R.L. menţionate în adresa înregistrată la intimat sub nr. 376/31.03.2011, precum şi la plata către contestatoare a sumei de 2.775,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 8391 din 20.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. 27565/3/2005, intimata S.C. I.E. M. S.R.L. a fost obligată către contestatoarea S.C. M.I. S.R.L. la plata următoarelor sume: 486.136 lei reprezentând diferenţă de preţ neachitată, cu actualizarea sumei cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, conform contractului din 01.07.2003; suma de 2.431 lei reprezentând penalităţi calculate la data de 15.07.2005 cu actualizarea acestora până la data plăţii efective; suma de 167.562 lei reprezentând diferenţă de preţ neachitată, conform contractului din 15.04.2004, cu actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; suma de 838 reprezentând penalităţi de 0,05 % calculate la data de 15.07.2005, cu actualizarea acestora până la data plăţii efective; suma de 52.376 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentinţa comercială menţionată anterior a rămas definitivă prin decizia comercială nr. 549 din 14.11.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin nerecurare.
Prin intermediul intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C.R., în vederea recuperării de către contestatoarea-creditoare a creanţelor menţionate anterior, s-a început urmărirea silită împotriva intimatei-debitoare.
Au fost întocmite şi publicate mai multe publicaţii de vânzare în vederea vânzării la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile ale intimatei-debitoare, fiind adjudecate numai bunurile imobile.
La data de 22.02.2011, la solicitarea contestatoarei, intimatul B.E.J. C.R. a întocmit o nouă publicaţie de vânzare, respectiv publicaţia de vânzare nr. 181, prin care a fost anunţată intenţia de vânzare la licitaţie a unor bunuri mobile ale intimatei, în data de 31.03.2011, orele 10,00, la punctul de lucru al intimatei din oraşul Fierbinţi-Târg. Preţul de pornire stabilit pentru bunurile respective a fost de 656.507,55 lei.
Conform procesului-verbal de licitaţie din data de 31.03.2011, nu a existat nicio ofertă pentru bunurile mobile ale intimatei scoase la licitaţie.
Întrucât bunurile scoase la licitaţie nu au putut fi vândute, prin cererea înregistrată la intimatul B.E.J. C.R. sub nr. 376 din 31.03.2011, contestatoare a solicitat, în temeiul art. 448 al. 1 C.pr.civ., atribuirea unei părţi din bunurile intimatei scoase la licitaţie, respectiv instalaţia completă ce face parte din activul intimatei, formată din următoarele bunuri mobile: maşină de presta tip „Henke” pentru confecţionat pavele; tunel de uscare; elevator încărcare; elevator descărcare; vagon transportator; şină C.F.R. (3.360 kg); transportator cu lanţ; vagon multistivuitor; graifar; stâlpi scavă pentru tunel; gusee pentru stâlpi; bailagar şină; plăci de bază pentru stâlpi; şină cale ferată; transportor cu curele şi eclise şine; electrozi; cornier „L”; tunel uscare; matriţă borduri şi matriţă reparat.
Prin adresa nr. 391 din 04.04.2011 intimatul B.E.J. C.R. i-a comunicat contestatoarei faptul că preluarea bunurilor respective este condiţionată de achitarea următoarelor sume: conform art. 563 lit. a C.pr.civ., suma de 13.300 lei către numita SDM, pentru măsuri de executare silită-custodie; conform art. 563 lit. b al. 1, suma de 7.198 lei către numitul SI, privind salariile cuvenite; conform art. 563 lit. d, suma de 110.838 lei la data de 10.12.2009 către Primăria Fierbinţi Târg, sume la care se adaugă onorariul de executare în cuantumul stabilit de lege.
La data de 31.03.2011 intimatul B.E.J. C.R. a întocmit o nouă publicaţie de vânzare, respectiv publicaţia nr. 181/31.03.2011, prin care s-a adus la cunoştinţa generală că în ziua de 15.04.2011, orele 11,00, organizarea unei noi licitaţii la punctul de lucru al intimatei din oraşul Fierbinţi Târg, judeţul Ialomiţa, pentru vânzarea bunurilor mobile ale intimatei, printre care şi cele solicitate a-i fi atribuite de către contestatoare.
Conform procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 15.04.2011, nu au fost depuse oferte de cumpărare.
Prin adresa nr. 448 din 19.04.2011 intimatul B.E.J. CR i-a restituit contestatoarei, în original, titlurile executorii, respectiv sentinţa comercială nr. 8391 din 20.06.2007 şi sentinţa civilă nr. 913 din 14.04.2009.
Din analiza actelor dosarului rezultă că în cauză contestatoarea este singurul creditor care a solicitat atribuirea bunurilor intimatei debitoare S.C. I.E. M. S.R.L. în contul creanţei sale, depunând o cerere scrisă în acest sens la intimatul B.E.J. CR înregistrată sub nr. 376/31.03.2011. Totodată, se mai reţine că valoarea acestor bunuri, respectiv 651.097,55 lei este inferioară valorii creanţei contestatoarei deţinută împotriva intimatei, respectiv 1.089.142 lei. De asemenea, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 181/2007 a fost pornită la cererea contestatoarei.
Constatând îndeplinirea de către contestatoare a condiţiilor prevăzute de art. 448 al. 1 C.pr.civ. pentru a-i fi atribuite, în contul creanţei sale, bunurile intimatei debitoare, în mod nejustificat intimatul B.E.J. CR nu a dat curs solicitării contestatoarei, procedând la întocmirea unei noi publicaţii de vânzare şi organizării unei noi licitaţii în vederea vânzării bunurilor mobile aparţinând intimatei.
Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 563 C.pr.civ., invocate de către intimat, acestea găsindu-şi aplicarea numai în situaţia în care mai mulţi creditori ar fi solicitat atribuirea bunurilor, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 448 al. 2 C.pr.civ., potrivit cărora „dacă mai mulţi creditori vor să preia bunul, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilită de art. 563 şi art. 564 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal şi motivat pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc C.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu referire la art. 304 alin.1 pct.9 raportat la art. 3041 Cod proc.civ.
Recurentul susţine, în esenţă, că măsura anulării publicaţiei de vânzare nr.181 din 31.03.2011 este nelegală, motivat de faptul că în procesul de urmărire silită imobiliară, s-a formulat de către unul dintre creditori o cerere de preluare a unei părţi din bunurile supuse urmăririi, în contul creanţei şi se impunea creată posibilitatea de către executorul judecătoresc ca şi ceilalţi creditori să ia cunoştinţă de conţinutul cererii.
În acest context, apreciază că în mod corect executorul judecătoresc a emis o nouă publicaţie de vânzare, în care se menţionează şi numele celorlalţi creditori, fixându-se termen de vânzare la licitaţie publică în ziua de 15.04.2011, ora 11,00.
În cauza de faţă, consideră că niciunul dintre creditori nu avea un drept de privilegiu, şi nici ipotecă, astfel că trebuiau ocrotiţi în aceeaşi măsură de către B.E.J. şi să le asigure posibilitatea, prin acordarea unui nou termen de vânzare, de a lua cunoştinţă de cererea creditorului SC M.I. SRL, înregistrată sub nr.318 din 31.03.2011.
Cu adresa nr.391/4.04.2011 biroul executorului judecătoresc, după emiterea publicaţiei de vânzare din 31.03.2011, a făcut cunoscut creditoarei SC M.I. SRL că urmează să i se atribuie bunurile în contul creanţei, după ce se vor achita creanţele celorlalţi creditori, invocându-se art.563 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că niciodată executorul judecătoresc nu a refuzat în mod expres predarea bunurilor către creditorul SC MI SRL, numai i-a amintit obligaţia că, după atribuirea bunurilor în contul creanţei, să achite creanţele celorlalţi creditori, faţă de care nu are niciun ordin de preferinţă.
Se menţionează de asemenea şi faptul că la data de 15.04.2011, când s-a fixat un nou termen pentru vânzarea bunurilor la licitaţie publică, contestatoarea creditoare nu s-a prezentat, deşi avea posibilitatea să solicite preluarea bunurilor în contul creanţei.
Critică sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul obligării B.E.J. la plata către contestatoare a sumei de 2.775,84 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În cauza de faţă, raporturile juridice execuţionale s-au născut între creditoarea SC MI, între creditorii Primăria Fierbinţi Târg, SI şi SC Enel Energie SA Slobozia, pe de o parte, şi debitoarea SC IE M SRL Bucureşti.
Temeiul de drept în baza căruia instanţa a obligat pe intimatul B.E.J. CR la plata cheltuielilor de judecată este art.274 Cod procedură civilă.
Nefiind parte în proces, executorul judecătoresc, ca organ de executare, este obligat să respecte cu stricteţe toate dispoziţiile legale care reglementează procedura executării silite.
Astfel, chiar în cadrul secţiunii a III-a, din Capitolul II al Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă – vânzarea bunurilor mobile urmărite la art.437 alin.2 se prevede în mod expres că: ,,în cazul nerespectării dispoziţiilor prevăzute la alin.1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile prevăzute la art.1081 alin.1 pct.2 lit. g şi de art.1083 Cod procedură civilă.
Tribunalul, examinând sentinţa recurată şi faţă de motivele de recurs invocate apreciază recursul ca fondat, urmând a modifica în parte sentinţa, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurent este neîntemeiat având în vedere faptul că acesta nu a respectat dispoziţiile art. 448 al. 1 Cod proc. civ. care prevede că în cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde la licitaţia publică, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest preţ este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei.
Alin. 2 al art. 448 se referă la situaţia în care mai mulţi creditori solicită preluarea bunului, caz în care acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilite de art. 563 şi 564. Prin urmare, numai în situaţia în care şi alţi creditori solicitau să le fie atribuit bunul, executorul putea refuza predarea acestuia către SC MI SRL. Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă obligaţia creditorului care a solicitat atribuirea bunului de a achita creanţele celorlalţi creditori.
Întrucât creanţa deţinută de SC MI era mai mică decât valoarea bunului, executorul trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 448 al. 1 teza a II-a Cod proc. civ. care îi dădea posibilitatea creditorului de a prelua bunul, însă cu obligaţia de a depune suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei. Ca urmare a cererii formulată de SC MI executorul urma să îi predea acestuia bunul şi să nu mai organizeze o altă licitaţie publică, urmând ca creanţele celorlalţi creditori să fie satisfăcute din suma pe care creditorul căruia i s-a atribuit bunul trebuia să o depună drept diferenţă între valoarea creanţei şi preţul bunului. Procedând în acest fel executorul judecătoresc nu ar fi încălcat în nici un fel drepturile şi interesele celorlalţi creditori.
Faptul că la licitaţia din 15.04.2011 creditoarea nu s-a prezentat şi nu a solicitat atribuirea bunului nu constituie un motiv care să determine executorul să nu-i predea bunul întrucât creditorul tocmai acest aspect îl contestă, respectiv faptul că executorul judecătoresc nu a ţinut cont de cererea sa de atribuire a bunului şi a organizat o nouă licitaţie, deşi ca urmare a cererii sale de predare a bunului, această licitaţie nu mai trebuia să aibă loc. Aşa cum reţine şi prima instanţă, dreptul prevăzut de art. 448 al. 1 Cod proc. civ. este diferit de posibilitatea creditorului prevăzută de art. 445 cod proc. civ. de a participa la licitaţie prin depunerea creanţei sale ca ofertă.
Întrucât executorul judecătoresc nu a respectat prevederile Codului de procedură civilă enumerate mai sus, tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea actelor de executare solicitate de creditor.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat întrucât Biroul executorului judecătoresc nu are culpă procesuală în sensul art. 274 Cod proc. civ., reţinut de prima instanţă drept temei al obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, nu se poate aprecia că Biroul executorului judecătoresc are calitatea de parte căzută în pretenţii întrucât nu este parte în raporturile execuţionale create, ci este organ de executare cu atribuţii expres prevăzute de Legea 188/2000 şi Codul de procedură civilă, urmând ca în cazul neîndeplinirii atribuţiilor sale să răspundă conform legii.
Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul va admite recursul declarat de BEJ CR împotriva sentinţei civile nr. 1092/21.07.2011 pronunţată de Judecătoria Urziceni pe care o va modifica în parte cu privire la cheltuielile de judecată şi, în consecinţă va respinge cererea de obligare a BEJ CR la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate, luând act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
