DOMENIU CONTESTATIE LA EXECUTARE
Contestaţie la executare. Caracterul de bunuri mobile exceptate de la urmărirea silită mobiliară al părţilor sociale deţinute de debitor în cadrul unei societăţi comerciale.
SENTINŢA CIVILĂ NR.10075/25.06.2012
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, contestatorul W.M.B., în contradictoriu cu intimata S.C. R.T.P. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actelor de executare prin poprire efectuate de B.E.J. „P.C.G.” în dosarul de executare, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acţiunii, în esenţă, contestatorul a arătat că, la data de 05.09.2011 acesta şi-a pierdut calitatea de asociat al S.C. P.C. S.R.L., cesionând cele 25 de părţi sociale către numitul S.E.M.S., astfel că măsura popririi a fost instituită de executorul judecătoresc asupra părţilor sociale deţinute de o altă persoană. Bunurile constituite ca aport într-o societate comercială devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării acesteia în Registrul Comerţului, astfel că, pe durata existenţei societăţii, creditorii asociatului nu îşi pot exercita drepturile decât asupra părţii din beneficii cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar ulterior lichidării societăţii, asupra părţii cuvenite asociatului ca urmare a lichidării. În consecinţă, măsura popriri părţilor sociale ale contestatorului este inadmisibilă.
În drept, contestatorul a invocat art.399 şi urm. din C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În dovedirea acţiunii, contestatorul a propus proba cu înscrisuri, încuviinţată şi administrată de instanţă.
În termenul legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi prin care a solicita, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor de executare efectuate în dosarul de executare al B.E.J. „P.C.G.”, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea întâmpinării, referitor la excepţia tardivităţii, intimata a arătat că măsura popririi a fost instituită la data de 26.10.2011, iar acţiunea a fost introdusă la data de 14.11.2011, cu depăşirea termenului legal. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că, la data de 18.06.2010, S.C. R.C. S.R.L. a fost emis şase bilete la ordin, avalizate de contestator, scadente la data de 31.12.2010. Deoarece biletele la ordin au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont, a fost demarată procedura de executare silită împotriva contestatorului, în acest sens fiind instituită măsura popririi asupra părţilor sociale deţinute de acesta la S.C. P.C. S.R.L. La data instituirii măsurii popririi, contestatorul avea calitatea de asociat al S.C. P.C. S.R.L., iar pierderea ulterioară a calităţii sale, prin cesionarea părţilor sociale către un terţ, nu prezintă nicio relevanţă cu privire la legalitatea actelor de executare, în condiţiile în care actul de cesiune nici nu este opozabil, nefiind înregistrat la Registrul Comerţului.
În drept, intimata a invocat art.115., art. 399 şi urm. din C.proc.civ
În dovedirea întâmpinării, intimata a propus proba cu înscrisuri, încuviinţată şi administrată de instanţă.
Au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile aflate în dosarul de executare al B.E.J. „P.C.G.”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin adresa emisă la data de 24.10.2011 în dosarul de executare al B.E.J. „P.C.G.”, executorul judecătoresc a înştiinţat Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti despre înfiinţarea măsurii popririi asupra a 25 de părţi sociale deţinute de contestator la S.C. P.C. S.R.L., până la concurenţa sumei de 3.723.752,71 lei reprezentând debit actualizat, plus cheltuieli de executare, rezultând din şase bilete la ordin avalizate de contestatorul – debitor.
La data de 28.06.2011, contestatorul a fost înştiinţa despre instituirea măsurii popririi asupra părţilor sociale anterior menţionate.
În temeiul art.137 din C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare, pe care o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Tardivitatea desemnează situaţia în care actul de procedură este îndeplinit cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, sancţiunea incidentă, în absenţa unei derogări exprese, fiind decăderea din dreptul de a îndeplini actul de procedură.
Potrivit art.401 alin.(1) din C.proc.civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.
Potrivit art.101 alin.(1) din C.proc.civ., „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”, iar art.102 alin.(1) din C.proc.civ. stabileşte că „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”. „Termenul care se sfârşeşte într-o zi […] când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”, potrivit art.101 alin.(5) din C.proc.civ., iar „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui”, astfel cum art.104 din C.proc.civ. dispune.
În cauză, termenul de 15 zile prevăzut de art.401 alin.(1) lit.b) din C.proc.civ. a început să curgă la data de 28.10.2011 (data la care contestatorul a fost înştiinţat despre înfiinţarea măsurii popririi la data de 28.10.2011, potrivit dovezii de primire) şi s-a împlinit luni, 14.11.2011 (termenul de 15 zile s-a împlinit duminică, 13.11.2011, însă a fost prelungit potrivit art.101 alin.(5) din C.proc.civ. până luni, 14.11.2011, prima zi lucrătoare). Contestatorul a trimis acţiunea prin poştă, la data de 10.11.2011, potrivit ştampilei aplicate pe plic, deci în interiorul termenului de 15 zile impus de lege.
În consecinţă, în temeiul art.137, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, invocată de intimată, apreciind că acţiunea a fost introdusă cu respectarea termenului imperativ stabilit de art.401 alin.(1) lit.b) din C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Referitor la actul de cesiune a părţilor sociale, invocat de contestator:
Potrivit art.203 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, opozabilitatea faţă de terţi a unei astfel de transmisiuni este supusă formalităţii înscrierii în registrul comerţului. Or, în condiţiile în care contestatorul – debitor nu a făcuta dovada îndeplinirii acestei formalităţi, cesiunea nu poate avea niciun efect faţă de intimată.
În consecinţă, instanţa apreciază că primul motiv de nulitate a actelor de executare este neîntemeiat.
Referitor la posibilitatea înfiinţării popririi asupra părţilor sociale:
În cazul societăţii comerciale cu răspundere limitată, părţile sociale reprezintă diviziuni ale capitalului social. Asociaţii, în schimbul şi în măsura aportului adus la constituirea capitalului societăţii, dobândesc un număr de părţi sociale; părţile sociale conferă titularilor lor un drept de creanţă împotriva societăţii, respectiv un drept la împărţirea activului social, în caz de lichidare, şi un drept la dividende.
Potrivit art.452 alin.(1) din C.proc.civ., „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”, neputând fi supuse urmăririi silite mobiliare bunurile indicate în art.406 din C.proc.civ., lit.d) a acestui articol menţionând cu titlu general că nu pot fi executate silit „bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale”.
Potrivit art.66 alin.(1) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, „pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare, iar potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, „creditorii pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor”.
Astfel, pe durata existenţei societăţii, creditorii unui asociat nu îşi pot exercita drepturile decât asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului, potrivit bilanţului contabil (asupra dividendelor), iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii care i-ar reveni asociatului după lichidare. Excepţiile menţionate în continuare se referă de asemenea la urmărirea silită, pe durata societăţii, a părţilor sociale care s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare, nu asupra părţilor sociale pe care aceştia le deţin în societate.
În consecinţă, instanţa apreciază că părţile sociale pe care contestatorul – debitor le deţine în cadrul S.C. P.C. S.R.L. reprezintă o categorie de bunuri mobile exceptate de la urmărirea silită mobiliară, în sensul art.406 lit.d) din C.proc.civ., astfel că al doilea motiv de nelegalitate a actelor de executare prin poprire este întemeiat.
Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate, în temeiul art.404 alin.(1) raportat la art.406 lit.d) din C.proc.civ. şi la art.66 din Legea nr.31/1990, instanţa va admite contestaţia la executare formulată, şi va anula măsura popririi părţilor sociale deţinute de contestator la S.C. P.C. S.R.L. şi actele de executare subsecvente aceste măsuri, efectuate în dosarul de executare al B.E.J. „P.C.G.”.
În temeiul art.274 din C.proc.civ., instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
