Contestaţie la executare
Codebitor
(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 807/R/12.07.2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.Severin la data de 06.02.2013 sub nr. 2074/225/2013 contestatoarea S.C.M. a chemat în judecata pe intimatul BANCPOST formulând contestaţie împotriva actelor de executare întocmite în dosar nr. 1130/E/2012 de BEJ B.F., solicitând anularea actul numit ”comunicare” din data de 31.01.2013 precum şi a adresei din 31.01.2013, emise în dosar nr. 1130/E/2012 de BEJ B.F.precum şi orice alt act de executare ce se va efectua în dosar având ca scop o altă formă de executare decât poprirea.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a precizat ca la cererea creditorului BANCPOST Bucureşti s-a solicitat declanşarea executării silite pentru neachitarea la timp a ratelor pentru împrumutul acordat numitei S.D. în baza titlului executoriu – Contract de credit de consum nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008.
A mai precizat ca potrivit art. 6.1 din contractul de credit, în calitate de codebitor s-a angajat sa garanteze acest credit cu bunurile sale ( art. 6.1 lit.d) si nu cu alte garanţii cum ar fi bunurile personale.
Contestatoarea a mai precizat ca în cadrul executării din acest dosar s-a dispus înfiinţarea popririi asupra drepturilor sale salariale aşa cum rezulta din adresa de înfiinţarea a popririi emisă de BEJ B.F.la data de 04.01.2013, poprire pe care nu a contestat-o.
În drept, contestatoarea şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art. 399 si următoarele Cod Procedura Civilă.
În dovedire a depus la dosar: contract de credit de consum nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008 (filele 4-10), comunicare 1130/E/2012 (fila 11) adresa 31.01.2013 (fila12), certificat de atestare fiscala (fila 13), adresa (fila 14), taxa seria DTS nr. 331539/04.02.2013.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 194 lei conform chitanţei seria DTS nr. 343270/18.02.2013 şi timbru judiciar de 5 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 15.02.2013 prin Serviciul Registratura prin care a solicitat respingerea contestaţie ca neîntemeiată, invocând art. 5.1, 7.2 si 8.8 din contract de consum, din care rezultă fără echivoc că atât împrumutatul cât şi debitorul răspund solidar cu privire la restituirea creditului acordat cu toate bunurile lor mobile si imobile.
La data de 04.03.2013 prin Serviciul Registratura a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare 1130/E/2012 de către BEJ B.F.
În temeiul art. 167 coroborat cu art. 172 si următoarele Cod Procedura Civila a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile de la dosar.
În considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, prin sentinţa civilă nr.1808/28.03.2013 Judecătoria Dr.Tr.Severin, a admis contestaţia la executare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte legea aplicabilă, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de credit nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008– fila 23, astfel încât instanţa va avea în vedere dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, raportat la data încheierii convenţiei de credit.
Astfel încât, contractul fiind încheiat înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, legea aplicabilă este Vechiul Cod civil.
Prin contractul de credit consum nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008, intimata Bancpost SA a acordat numitului S.D. un credit de consum, codebitor fiind contestatoarea S.C.M. – filele 11-14.
Prin încheierea din data de 18 decembrie 2012 din Camera de Consiliu pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin în dosar nr. 18415/225/2012 a fost încuviinţată executarea silită a contractul de credit nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008– fila 23.
Prin cererea de executare silită înregistrată la BEJ B.F.s-a întocmit dosar de executare nr. 1130/E/2012 – fila 29.
Prin adresa de înfiinţare poprire creanţă nr. 1130/E/2012 din data de 4 ianuarie 2013, s-a dispus înfiinţarea popririi veniturilor salariale ale contestatoarei, formă de executare pe care contestatoarea nu a contestat-o – fila 24.
S-a observat că prin prezenta contestaţie se contestă orice forme de executare silită iniţiate împotriva bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei.
Potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar potrivit alin. 3, în ipoteza în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
În speţă, s-a apreciat că problema care trebuie analizată este interpretarea contractului de credit nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008 – filele 4-10, calificarea calităţii contestatoarei fiind esenţială în interpretarea contractului.
Astfel, prin contestaţie s-a susţinut că s-a garantat doar cu veniturile salariale ale contestatoarei, nu şi cu bunurile mobile şi imobile ale acesteia, iar pe de altă parte intimata susţine că prin art. 8.8 din contract s-a instituit un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul împrumutatului şi ale giranţilor săi, înaintând ideea că codebitorul – contestator S.C.M. ar avea calitate de fidejusor.
În interpretarea contractului, instanţa a dat curs principiului priorităţii voinţei reale a părţilor ce rezidă din art. 977 C. civ. aplicabil în speţă – interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
La acesta se adaugă regulile speciale constând în interpretarea coordonată a clauzelor contractului – art. 982 C.civ. – toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg.
În speţă, s-a observat că în preambulul contractului, contestatoarea este denumită „codebitor”, denumire care se reia în cuprinsul întregului contract, cum ar fi la art. 5.1, art. 6.1.lit. d, art. 7.2, art. 7.3, art. art. 7.4, art. 8.5.pct. 4, ş.a. din contract.
Intimatul a susţinut că debitorul contestator ar avea calitate de fidejusor, calitate ce-i conferă creditorului intimat un drept de gaj general asupra bunurilor contestatorului.
Or, s-a observat că la capitolul VI „garantarea creditului” din contract, la art. 6.2. nu este completat nici un nume la rubrica „fidejusori”, deşi la art. 6.2.alin. 2 şi art. 8.8. din contract sunt prevăzute unele obligaţii standard pentru această categorie de garanţi, deşi în speţă creditul nu este garantat de nici un fidejusor. Împrejurarea că în contract sunt stipulate obligaţii pentru fidejusori, deşi nu există o astfel de garanţie instituită, se explică prin aceea că este un contract standard, tipizat, care doar a fost completat la rubricile corespunzătoare.
Un argument în plus în a considera că părţile au avut în vedere calitatea de codebitor a contestatoarei şi nu cea de fidejusor este acela că în contract se vorbeşte distinct despre drepturile şi obligaţiile fidejusorului, pe de o parte şi drepturile şi obligaţiile codebitorului, pe de altă parte, ceea ce denotă împrejurarea că părţile au avut în vedere calitatea de codebitor a contestatoarei şi nu aceea de fidejusor.
Intimatul s-a prevalat de calitatea de fidejusor a contestatoarei şi sub aspectul faptului că i-ar conferi mai multe drepturi intimatului, alegând în mod discreţionar calitatea contestatoarei cu consecinţe pe planul atragerii răspunderii.
Concluzionând, pentru argumentele expuse mai sus, instanţa a apreciat că prezentul contract ce constituie titlu executoriu trebuie interpretat în sensul că debitorul contestator are calitate de codebitor, nu de fidejusor.
Odată calificată calitatea contestatoarei, de codebitor, instanţa a procedat la analizarea obligaţiilor acesteia conform clauzelor contractuale.
Faţă de cele expuse, devin aplicabile prevederile art. 970, alin. 1 C.civ. – Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, art. 969, alin. 1 C.civ. – Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, precum şi cele ale art. 984 C.civ. – Convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat.
Or, părţile şi-au propus a contracta sub aspectul garantării creditului doar cu veniturile contestatoarei, potrivit art. 6.1.lit. d din contract , clauză contractuală care trebuie corelată şi cu prevederile art. 8.5.pct. 4 din contract, acest din urmă articol fiind interpretat restrictiv prin prisma art. 6.1.lit. d din contract, conform art. 982 C.civ. – Toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg.
De asemenea, potrivit art. 1055 C.civ., dacă datoria solidară era făcută numai în interesul unuia din debitorii solidari, acesta în faţă cu ceilalţi codebitori răspunde pentru toată datoria, căci în raport cu el, ei nu sunt priviţi decât ca fidejusori.
Cu alte cuvinte, potrivit acestui text de lege, dacă datoria solidară a fost făcută în interesul unui singur codebitor, cum este în speţă în folosul codebitorului S.D., acesta va fi ţinut faţă de ceilalţi codebitori să plătească întreaga datorie, iar codebitorii care nu au interes sunt consideraţi fidejusori.
Însă calitatea de fidejusor a codebitorului care nu are interes priveşte numai raporturile dintre codebitori, nu şi raporturile dintre aceştia şi creditor. Deci creditorul, chiar în ipoteza în care doar un singur codebitor are interes, va putea urmări pe oricare dintre codebitori, iar cel urmărit va plăti fără a putea opune creditorului excepţiile specifice fidejusiunii, dar se poate întoarce împotriva codebitorului solidar pentru a cere tot ce a plătit.
Apare evident că intimatul poate urmări pe oricare din codebitorii contractuali, având drept de opţiune în a alege pe cal care este solvabil, iar codebitorul contestator S.C.M. este ţinută de întreaga datorie, putându-se subroga în drepturile creditorului plătit.
S-a apreciat astfel că în mod corect executorul a procedat la executarea silită prin poprire, însă, în ceea ce priveşte celelalte forme de executare, pentru argumentele expuse mai sus, se apreciază că nu se poate proceda la executarea silită prin urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei.
Pentru aceste motive, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestator S.C.M. în contradictoriu cu intimata BANCPOST, a anulat formele de executare întocmite în vederea executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatorului în dosar de executare nr. 1130/E/2012, emise de BEJ B.F., respectiv comunicarea şi adresa din data de 31 ianuarie 2013.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Arată că nu a susţinut că a început executarea împotriva contestatoarei în calitate de fidejusor ci în calitate de codebitor, având dreptul de a-şi executa debitorii în vederea satisfacerii integrale a creanţei prin executarea sub toate formele prevăzute de lege, respectiv mobiliară şi imobiliară, poprire, etc, potrivit dusp.art.371 ind.1 alin.3 cod procedură civilă. Codebitorul nu a fost executat în calitate de fidejusor ci în calitate de codebitor, asupra căruia banca are un drept de gaj general asupra bunurilor mobile şi imobile.
Instanţa de fond eronat a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art.1055 cod civil, întrucât părţile prin semnarea contractului de credit „au abdicat” de la aceste prevederi, având în vedere dispoziţiile art.7.2 din contractul de credit, coroborat cu principiul evocat în hotărâre, potrivit căruia contractul constituie legea părţilor.
În consecinţă, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate, respingerea contestaţiei la executare şi obligarea terţului poprit la plata sumelor datorate până la achitarea integrală a debitului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de credit consum nr. 261CSI 6082450001 din data de 01.09.2008, intimata Bancpost SA a acordat numitei S.D. în calitate de împrumutat un credit de consum, codebitor fiind contestatoarea S.C.M.
Aşadar poziţia contractuală a contestatoarei este de codebitor şi prin urmare orice referire la altă calitate sau interpretarea anumitor texte de lege în sensul că intimata contestatoare ar avea altă calitate nu poate fi primită deoarece ar contravenii legii părţilor reprezentată de contractul de împrumut necontestat.
În vorbirea curentă codebitorul este cel ce datorează o sumă împreună cu alţii iar în limbajul juridic este desemnat ca fiind persoana care participa la rambursarea creditului alături de solicitant.
Deşi apar anumite cuvinte în cele două definiţii ideea principală ce se desprinde este aceea potrivit căreia codebitorul este ţinut să plătească o anumită sumă împrumutată către creditor. De aici se nasc o serie de consecinţe inclusiv aceea că în cazul neexecutării de către beneficiarul împrumutului sau de către un alt codebitor a obligaţiei codebitorul ale de creditor trebuie să execute obligaţia în întregul său. Concluzionând în cazul neexecutării obligaţiei creditorul poate cere de la oricare dintre debitori executarea întregii obligaţii.
Discuţia asupra incidenţei dispoziţiilor privind garantarea obligaţiilor cu anumite bunuri sau executarea veniturilor sau bunurilor într-o anumită ordine nu poate fi purtată întrucât intimata contestatoare nu este un garant personal, fidejusor,sau un alt tip de garant ci este un debitor în adevăratul sens al cuvântului şi din patrimoniul căruia creditorul poate alege orice bun să-l execute pentru realizarea creanţei.
Este adevărat că în cuprinsul contractului la capitolul VI „garantarea creditului” din contract, la art. 6.1lit. c, d se menţionează că suma împrumutată şi dobânzile sunt garantate cu veniturile împrumutatului şi veniturile codebitorului însă aceasta nu înseamnă că în cazul neexecutării vor fi executate doar aceste garanţii întrucât potrivit art.1718 C.civ. oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare.
Acest aspect se impune deoarece creditor chirografar, adică cel ce nu are o garanţie reală afectată protecţiei creanţei sale,are un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului sau codebitorului,drept de gaj care rezultă din disp. art.1718 C.civ. şi care nu trebuie menţionată în mod expres în cuprinsul contractului. Dacă nu s-ar accepta această interpretare s-are ajunge la situaţia în care debitorul/codebitorul ar renunţa la veniturile sale iar creditorul nu ar mai putea să-şi realizez creanţa ceea ce bineînţeles că ar reprezenta un mod de denunţare unilaterală a unui contract sinalagmatic neprevăzută de legiuitor.
Aşadar deşi asupra veniturilor contestatoarei s-a instituit poprirea dat fiind faptul că nivelul sumei ce poate fi poprită nu este suficientă pentru realizarea creanţei este evident că recurenta contestatoare poate fi executată silit asupra bunurilor sale mobile şi imobile. De altfel recurenta-intimată nu face altceva decât să dea relevanţă dispoziţiilor contractuale cuprinse în art.8.5 din contract cap. Drepturile şi obligaţiile băncii.
Nu se impune a analiza incidenţa disp.art.1055 C.civ. deoarece acesta priveşte doare raporturile dintre debitori şi nu cele dintre debitor/codebitor şi creditorul sau.
Pentru toate aceste motive apreciind recursul ca fiind fondat în baza art.312 alin.1 şi 2 va fi admis,modificată sentinţa iar în baza art.399 lain.1 şi 2 C.pr.civ. va fi respinsă contestaţia la executare.
