R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. …/259/2012
DECIZIA CIVILĂ NR.208
Şedinţa publică din data de 05.02.2013
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată:
Prin contestaţia la executare înregistrată cu nr. …/259/08.02.2012 la Judecătoria Mizil, contestatoarea SC F P SRl a chemat în judecată pe intimata ANAF- Administraţia Finanţelor Publice R V – prin DGFP V solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea, desfiinţarea măsurilor de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate de către contestatoare în favoarea debitoarei SC B O I SRL R V, înfiinţată în baza adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/19.01.2012, a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/01.01.2012, suspendarea executării silite.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că potrivit adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/2012, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor sale, fără să se ţină seama că la data de 24.01.2012 nu datora debitoarei SC B O I SRL nicio sumă de bani, atât timp cât achitase prin bilete la ordin c/valoarea unor mărfuri cumpărate de la această societate în baza contractului de vânzare cumpărare nr.001/08.02.2011, actul adiţional din 14.10.2011, procesul verbal din 25.10.2011.
La data de 05.04.2012, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a SC B O I SRL, cerere respinsă la data de 25.04.2012, ţinându-se seama de obiectul contestaţiei la executare.
La data de 10.05.2012, contestatoarea şi-a precizat contestaţia solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/19.01.2012, emisă în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/2012, a tuturor actelor de executare, motivându-se că a reziliat contractul de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011 încheiat cu SC B O I SRL, reziliere în urma căreia au fost stornate facturile emise în baza acestui contract de vânzare cumpărare, caz în care nu a avut loc nicio tranzacţie între cele două societăţi şi deci nu datorează nicio sumă de bani societăţii respective şi implicit intimatei.
Totodată, la data de 10.05.2012, intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în condiţiile în care în mod legal s-a procedat la înfiinţarea popririi asigurătorii asupra conturilor contestatoarei pentru suma datorată de către societatea debitoare la bugetul statului.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentinţa civilă nr. 996/20.09.2012 a Judecătoriei Mizil, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei şi s-a dispus anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/19.01.2012 emisă în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/01.01.2012, anularea tuturor formelor de executare ulterioare referitoare la aceeaşi poprire, dispunându-se şi restituirea către contestatoare a cauţiunii de 5.000 lei şi a taxei judiciare de 195 lei.
Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie, s-a reţinut că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adiţional din 14.10.2011, procesului verbal din data de 25.10.2011, contestatoarea a achiziţionat mărfuri de la SC B O I SRL în valoare totală de 6.289.753,32 lei, inclusiv TVA , ocazie cu care au fost emise bilete la ordin în număr de 25 predate la data de 25.10.2011 societăţii respective, având scadenţe cuprinse între 26.06.2012 şi 04.03.2013, însă, ulterior, părţile de comun acord au reziliat contractul de vânzare cumpărare nr. 001/2011, caz în care societatea debitoare nu mai are de încasat nicio sumă de bani de la contestatoare, reprezentând c/val. unor mărfuri, facturile emise iniţial fiind stornate, astfel încât contestatoarea nu mai are calitatea de terţ poprit faţă de societatea respectivă pentru a putea fi urmărită, mai ales că nu există un titlu de creanţă emis de către intimată faţă de societatea debitoare, motiv pentru care a fost admisă contestaţia la executare şi s-a dispus anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/2012, restituirea cauţiunii de 5.000 lei achitată de către contestatoare şi a taxei judiciare de timbru de 195 lei, conform disp. art. 15 din Legea nr. 147/1996.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii contestaţiei la executare, motivându-se că adresa de înfiinţare a popririi a fost emisă ulterior rezoluţiunii contractului din data de 20.03.2012, rezoluţiune care nu putea opera atât timp cât contestatoarea a livrat mărfuri în favoarea SC T SA, neexistând lipsa unei livrări a mărfurilor respective şi că în baza contractului de vânzare cumpărare au fost emise bilete la ordin care atestă realitatea desfăşurării operaţiunilor comerciale dintre părţi, procesul verbal nr.8105/24.10.2011 demonstrând existenţa creanţei societăţii debitoare, contestatoarea având în evidenţa fiscală o datorie de 6.289.875 lei către furnizor, mai ales că stornarea facturilor, restituirea biletelor la ordin au fost făcute cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor.
În continuare, intimata a arătat că în baza sentinţei civile nr. 163/24.02.2012 a Judecătoriei Mizil rămasă irevocabilă s-a constatat legalitatea înfiinţării popririlor nr.125142/2011, 125145/25.11.2011 în urma respingerii contestaţiei la executare, neexistând o declaraţie aferentă lunii a treia din anul 2012 la AFP R V cu nr. 394 depusă de către societatea debitoare, singurele declaraţii fiind aferente semestrelor I, II ale anului 2011 şi că nu există înregistrări în contabilitate privind operaţiunile de stornare a unor facturi, fiind necesară înfiinţarea popririi asigurătorii în baza art.128 alin. 3 din OG nr. 92/2003, anterior emiterii unui titlu de creanţă, decizia de instituire a unor acestor măsuri nr. 80702/18.01.2012 nefiind desfiinţată, impunându-se citarea SC B O I SRL.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. …/259/2012, la data de 16.11.2012.
La data de 05.02.2013, contestatoarea a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului atât timp cât în mod corect instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a admis contestaţia la executare, constatând că nu are nicio datorie faţă de societatea debitoare, neexistând nicio tranzacţie între părţile respective.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situaţia de fapt reţinută de probele administrate în cauză, de criticile formulate, şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/18.01.2012, adresei de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 8476/19.01.2012, s-a procedat de către intimată la înfiinţarea unor măsuri asigurătorii constând în poprire asupra conturilor pe care societatea debitoare SC B O I SRL R V le deţine la diferiţi terţi popriţi, ocazie cu care s-a înfiinţat poprire asiguratorie şi asupra sumelor de bani datorate de către terţe persoane acestei societăţi printre care şi de către contestatoare pentru suma de 1.644.390 lei datorată de către societatea debitoare la bugetul statului, contestatoarea având de achitat în favoarea acestei societăţi suma de 6.289.875 lei, existând riscul ca societatea debitoare să se sustragă de la executare.
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adiţional din 14.10.2011, procesului verbal de predare primire din 25.10.2011, facturilor nr. 243/2.03.2011 – 248/2.03.2011, biletelor la ordin anexate acestora, fişei contului din 01.01.2011, SC B O I SRL a vândut contestatoarei mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei, inclusiv TVA, ocazie cu care s-au emis facturi şi un număr de 25 bilete la ordin scadente în perioada 26.02.2012-04.03.2013, de către contestatoare în calitate de cumpărătoare în favoarea societăţii respective.
Potrivit adreselor nr. 43/16.01.2012, 22/19.01.2012, 21/19.01.2012, 15/24.02.2012, facturilor nr. 009/22.03.2012, 010/ 22.03.2012, 270/22.03.2012-275/22.03.2012, procesului verbal din 22.03.2012, actelor adiţionale din 20.03.2012 încheiate la contractele de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011, contestatoarea a înstrăinat SC T SA diferite mărfuri la data de 22.03.2012, însă, ulterior, SC T SA a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, încheiat cu contestatoarea privind achiziţionarea unor mărfuri, stornarea facturilor din data de 02.03.2011, motiv pentru care societatea respectivă şi contestatoarea au procedat la rezoluţiunea contractului sus menţionat la data de 20.03.2012, iar, la rândul său, contestatoarea a solicitat SC B O I SRL la data de 19.01.2012 rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, intervenit între părţi, invocându-se lipsa posibilităţilor financiare privind achitarea c/valorii mărfurilor achiziţionate de către contestatoare de la această societate, rezoluţiune stabilită de comun acord la data de 20.03.2012, menţionându-se anularea tranzacţiilor dintre părţi şi restituirea biletelor la ordin emisă de către contestatoare în favoarea societăţii respective, stornarea facturilor emise de către SC B O I SRL la data de 22.03.2012.
În cuprinsul procesului verbal din 24.10.2011, s-a specificat că în cursul anului 2011 s-au efectuat verificări la contestatoare şi la SC T SA M, ocazie cu care s-a constatat că intimata-contestatoare înregistrează suma de 6.289.875 lei neachitată unor furnizori, iar în conformitate cu declaraţiile depuse la dosar emise la 15.02.2012, 06.03.2012, SC B O SRL ar fi declarat la organele fiscale teritoriale efectuarea stornărilor care ar fi avut loc la data de 22.03.2012 faţă de contestatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 163/24.02.2012 a Judecătoriei Mizil a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei privind anularea, desfiinţarea măsurilor de înfiinţare a măsurilor în baza adreselor nr. 125142/25.11.2011 – 125145/25.11.2011, ocazie cu care s-a constatat că măsura popririi asupra sumelor datorate de către contestatoare societăţii debitoare SC B O I SRL a avut un caracter legal, ţinându-se seama de obligaţia de plată a contestatoarei faţă de societatea respectivă.
Dispoziţiile art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/2003 stipulează că măsurile asigurătorii constând în poprire, sechestru asiguratoriu pot fi dispuse şi anterior emiterii titlului de creanţă în cazul în care există elemente care indică pericolul ca un debitor să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând o eventuală executare silită a debitorului.
De asemenea, dispoziţiile art. 172 şi urm. C.pr.fiscală, art. 399 C.proc.civ. prevăd că persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestaţie la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel incit nerespectarea dispoziţiilor privind executarea silita însăşi sau efectuarea unui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, iniţial, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adiţional din 14.10.2011, procesului verbal din 25.10.2011, facturilor, biletelor la ordin depuse la dosar, contestatoarea a achiziţionat de la SC B O I SRL mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei la data de 02.03.2011, având obligaţia să achite această sumă de bani în perioada 26.06.2012 – 04.03.2013, iar, ulterior, intimata a procedat la înfiinţarea unor măsuri asigurătorii constând în poprire asupra conturilor pe care societatea debitoare B O I SRL le avea la diferiţi terţi popriţi, inclusiv asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 1.644.390 lei în raport de suma de 6.289.875 lei pe care aceasta o datora societăţii respective, măsuri dispuse conform deciziei nr. 80742/.18.01.2012, adresei nr.8476/19.01.2012, astfel încât la data de 20.03.2012 contestatoarea şi societatea debitoare respectivă ar fi procedat de comun acord la rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011 şi la restituirea la data de 22.03.2012 a biletelor la ordin emise de către contestatoare în favoarea societăţii respective pentru suma totală de 6.289.875,32 lei, invocându-se lipsa posibilităţilor financiare din partea contestatoarei de a achita această sumă debitoarei, stornarea facturilor din 02.03.2011 la data de 22.03.2011.
Ca atare, atât timp cât iniţial între societatea debitoare şi contestatoare a intervenit contractul de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actul adiţional din data de 14.10.2011, acte în temeiul cărora s-au emis facturi fiscale la 02.03.2011, bilete la ordin privind achiziţionarea de către contestatoare de la societatea respectivă în perioada 08.02.2011 – 02.03.2011 a unor mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei, iar contestatoarea şi-a asumat obligaţia să achite în perioada 26.06.2013 – 04.03.2013 această sumă de bani, întocmind bilete la ordin în acest scop, înseamnă că, în realitate, societatea respectivă avea, până la proba contrarie, la data înfiinţării popririi-19.01.2012, faţă de contestatoare o creanţă certă, a cărei existenţă rezultă din cuprinsul actelor sus menţionate, lichidă, cuantumul acesteia, fiind clar determinat în baza actelor sus menţionate, exigibilă, fiind ajunsă la scadenţă în urma expirării termenelor de plată prevăzute în cuprinsul biletelor la ordin, motiv pentru care contestatoarea datora societăţii respective o sumă de bani având calitatea de debitoare a acesteia şi deci de terţ poprit faţă de creditorul acestei societăţi, respectiv intimata.
De altfel, în condiţiile în care contestatoarea avea, până la proba contrarie, la data de 19.01.2012, calitatea de debitoare faţă de SC B O I SRL, datorând acesteia din urmă suma totală de 6.289.875 lei, iar societatea respectivă datorează la bugetul statului suma de un 1.644.390 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi TVA, înseamnă că în realitate intimata are dreptul să indisponibilizeze conturile contestatoarei în calitate de terţ poprit al societăţii debitoare şi deci să procedeze la înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra acestor conturi în scopul asigurării mijloacelor financiare în vederea recuperării debitului datorat la bugetul statului de către debitoarea SC B O I SRL.
Apărările contestatoarei, conform cărora nu ar datora societăţii debitoare nicio sumă de bani, neexistând nicio operaţiune de vânzare cumpărare între părţile respective, conform actelor adiţionale din 20.03.2012, adreselor nr. 43/2012, 22/2012, 21/2012, 15/2012, procesului verbal din 22.03.2012 şi că s-a procedat la data de 22.03.2012 la stornarea facturilor emise de către societatea debitoare pe numele contestatoarei, fiind restituite biletele la ordin privind suma totală de 6.289.875 lei, sunt neîntemeiate deoarece, în realitate, analizându-se cuprinsul tuturor acestor acte reiese cu certitudine că asemenea acte referitoare la rezoluţiunea contractelor de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011 au fost întocmite ulterior instituirii măsurilor asiguratorii din data de 19.01.2012 în vederea sustragerii contestatoarei şi deci implicit a societăţii debitoare de la plata oricărei sume de bani la bugetul statului, fiind întocmite pro-causa, nefiind opozabile intimatei.
Mai mult chiar, atât timp cât contestatoarea datora la data de 19.01.2012 societăţii debitoare suma totală de 6.289.875 lei, întocmindu-se între părţi facturi, bilete la ordin în acest sens, înseamnă că în mod legal s-a procedat la instituirea măsurilor asiguratorii faţă de contestatoare, constând în poprirea conturilor contestatoarei, în calitate de terţ poprit, faţă de intimată pentru suma de 1.644.390 lei, în vederea facilitării recuperării acestei sume de bani pe care societatea debitoare o are la bugetul statului.
Faptul că la data de 22.03.2012 au fost emise facturile nr. 009/2012, 010/2012, 270-275/2012 de către SC T SA, SC B O SRL, în calitate de furnizori în favoarea contestatoarei în calitate de cumpărătoare, efectuându-se menţiuni privind restituirea prin stornare a sumelor înscrise în cuprinsul acestora, nu înseamnă că în realitate a avut loc o desfiinţare efectivă a operaţiunilor de vânzare cumpărare care au avut loc între părţile respective anterior datei de 22.03.2012, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011 şi că intimata contestatoare nu ar datora nicio sumă de bani SC B O I SRL întrucât la stabilirea raporturilor reale dintre părţile respective se ţine seama în ce măsură facturile sus menţionate devin opozabile terţilor, producând efecte juridice, inclusiv faţă de recurenta-intimată, fiind întocmite ulterior instituirii măsurilor asigurătorii de către intimată, aspect care demonstrează prin însăşi natura sa încheierea acestora în scopul de a o împiedica pe intimată de a proceda la luarea acestor măsuri faţă de contestatoare.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a admis contestaţia la executare, dispunând anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 8476/19.01.2012, a tuturor formelor de executare ulterioare, fără să se ţină seama că în realitate contestatoarea avea calitatea de debitoare faţă de SC B O I SRL şi deci implicit de terţ poprit în raport de intimată, la data înfiinţării popririi asigurătorii, datorând societăţii debitoare, până la proba contrarie, suma de 6.289.875 lei, motiv pentru care în mod legal s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate de către contestatoare societăţii debitoare până la concurenţa sumei de 1.644.390 lei datorată la bugetul statului de către societatea debitoare, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.129 şi urm. C.pr.fiscală, nefiind îndeplinite cerinţele privind anularea acestor măsuri în baza art.399 C.proc.civ., art.172 şi urm. C.pr.fiscală.
Susţinerile intimatei potrivit cărora adresa de înfiinţare a popririi a fost emisă ulterior rezoluţiunii contractului care nu putea opera atât timp cât contestatoarea a livrat mărfuri în favoarea SC T SA şi că în baza contractului de vânzare cumpărare au fost emise bilete la ordin care atestă realitatea desfăşurării operaţiunilor comerciale dintre părţi, procesul verbal nr. 8105/24.10.2011 demonstrând existenţa datoriei societăţii debitoare, sunt justificate deoarece, în realitate, într-adevăr înfiinţarea popririi a avut loc anterior rezoluţiunii contractului, împrejurare care demonstrează prin însăşi natura sa demersurile efectuate de către contestatoare în scopul de a evita executarea sa silită pentru suma pe care o datora efectiv societăţii debitoare, iar toate actele existente la dosar atestă efectuarea în mod cert între părţile respective a unor operaţiuni de vânzare cumpărare, asumarea de către contestatoare a unei obligaţii de plată în favoarea societăţii debitoare, operaţiuni care nu pot fi înlăturate pur şi simplu prin emiterea unor acte ulterioare înfiinţării popririi.
Motivele invocate de către intimată conform cărora stornarea facturilor, restituirea biletelor la ordin au vizat sustragerea de la plata sumei datorate, sentinţa civilă nr. 163/24.02.2012 demonstrând legalitatea înfiinţării popririlor nr. 125142/2011, 125145/25.11.2011 în urma respingerii contestaţiei la executare, neexistând o declaraţie aferentă lunii martie în anul 2012 la AFP R V cu nr. 394 din partea societăţii debitoare, singurele declaraţii fiind aferente semestrelor I, II ale anului 2011 şi că nu există înregistrări în contabilitate privind operaţiunile de stornare a unor facturi, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, facturile din data de 22.03.2012 existente la dosar atestă în mod cert intenţia părţilor de a nu achita nicio sumă de bani la bugetul statului, de a preîntâmpina prin orice mijloace executarea lor silită, sentinţa sus menţionată făcând dovada modalităţii de instituire a popririi, iar în realitate contestatoarea avea obligaţia să facă dovada operării efective în documentele contabile a operaţiunilor de stornare, nefiind suficientă emiterea unor declaraţii fiscale la data de 15.02.2012, 06.03.2012, privind existenţa unor pretinse stornări care nici nu au avut loc la data emiterii acestor declaraţii fiscale.
Criticile intimatei în sensul că există posibilitatea înfiinţării popririi asigurătorii anterior emiterii unui titlu de creanţă, decizia de instituire a unor asemenea măsuri nr. 80702/18.01.2012 nefiind desfiinţată, sunt fondate deoarece dispoziţiile Codului de procedură fiscală instituie în favoarea intimatei în calitate de reprezentant al statului dreptul de a proceda la instituirea unor măsuri asiguratorii, inclusiv prin poprire în vederea facilitării executării silite a debitorilor, preîntâmpinării riscului sustragerii debitorilor de la executare.
Împrejurarea invocată de către intimată privind necesitatea de a se dispune citarea SC B O I SRL nu are relevanţă în cauză în condiţiile în care aceasta reprezintă prin însăşi natura sa o cerere nouă, care nu poate fi formulată din partea intimatei pentru prima dată în calea de atac a recursului, iar în speţă nu se justifica luarea unei asemenea măsuri atât timp cât a fost contestată adresa de înfiinţare a popririi nr.8476/2012 vizând luarea unei asemenea măsuri faţă de contestatoare în calitate de terţ poprit al societăţii debitoare, contestatoarea fiind cea care a emis pretenţii numai faţă de intimată şi nicidecum şi faţă de societatea respectivă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ţinând seama de disp. art. 304 pct. 8,9 C.proc.civ. şi având în vedere disp. art. 3041 C.proc.civ., în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 C.proc.civ. va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 172 şi urm. C.pr.fiscală, art. 399 C.proc.civ. în vederea anulării actelor de executare contestate.
Totodată, tribunalul va înlătura măsura privind restituirea taxei judiciare de timbru de 195 lei în favoarea contestatoarei în condiţiile în care nu devin aplicabile disp. art. 15 din Legea nr. 147/1996, atât timp cât pretenţiile contestatoarei sunt neîntemeiate, aceasta aflându-se în culpă procesuală în ceea ce priveşte declanşarea litigiului, caz în care nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în primă instanţă.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei, numai în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii de 5.000 lei ca fiind legale şi temeinice, ţinându-se seama că intimata contestatoare are dreptul la restituirea cauţiunii atât timp cât pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă nu a mai solicitat suspendarea executării silite, achitând nejustificat cu titlu de cauţiune suma de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul şi în consecinţă:
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
Înlătură măsura privind restituirea taxei judiciare de timbru de 195 lei în favoarea contestatoarei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii de 5.000 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.02.2013.
