Prin sentinţa civilă nr.14272/06 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.25730/245/2013, instanţa a respins contestația formulată de contestatori împotriva refuzului BEJ de a executa cererea de înfiinţare a popririi împotriva intimatului şi de tergiversare în legatură cu instrumentarea dosarului execuţional.
În drept, instanta a reținut că potrivit art. 399 C. proc. civ., raportat la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, contestaţia la executare poate fi îndreptată împotriva executorului judecătoresc, dacă acesta refuză să înceapă executarea sau refuză îndeplinirea unui act în condiţiile legii.
În fapt, din conţinutul dosarului de executare s-a reținut că executorul judecătoresc a început executarea emiţând somaţia prevăzută de art.387 C.pr.civ. De asemenea, executorul judecătoresc a finalizat executarea silită imobiliara şi a început executarea prin poprire pentru recuperarea cheltuielilor de executare, fiind obţinută suma de 500 lei. Executorul judecătoresc a făcut demersurile necesare în vederea identificării altor bunuri ale debitorului. Mai mult, toate sumele obţinute din poprire au fost virate către creditori, în contul indicat de aceştia via mail, întârzierea în virarea sumelor în cont fiind cauzată de neindicarea unui cont în care să fie virate sumele, conturile indicate de aceeaşi creditori în alte dosare de executare instrumentate de acelaşi executor neputând îndreptăţi executorul la virarea sumelor fără o indicare expresă a creditorilor în dosarul pendinte.
Contestatorii nu au probat că solicitând expres îndeplinirea unui act de executare, intimatul ar fi refuzat. Simpla nemulţumire a părţii privind realizarea parţială a dispoziţiilor titlului executor nu conduce la atragerea răspunderii executorului judecătoresc, fiind în sarcina creditorului de a indica organului de executare bunurile ce pot fi urmărite în vederea realizării creanţei. Răspunderea executorului judecătoresc intervine doar în condiţiile în care existând faptic posibilitatea de executare silită, acesta refuza, fără temei legal să aducă la îndeplinire dispoziţiile titlului executor.
Or, în cauză nu s-a probat că, în mod culpabil, executorul judecătoresc ar fi refuzat îndeplinirea vreunui act sau soluţionarea vreunei cereri a creditorului, ci neidentificarea unor alte bunuri urmăribile aparţinând exclusiv debitorului.
De asemenea, cu privire la sumele virate efectiv de terţul poprit, instanţa a reținut că înşişi creditorii au deschisă calea validării popririi împotriva terţului în măsura în care apreciază că acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale.
