R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. …../281/2011
DECIZIA CIVILA NR. 334
Şedinţa publică din data de 01.03.2012
————–
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. …/281/30.06.2011, contestatoarea SC AR A SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPG, anularea actelor de executare din dosarul nr. …/2011 pentru sumele ce exced titlului executoriu şi anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare, iar până la soluţionare, suspendarea executării.
În motivare a arătat că prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 598/06.04.2010 a fost reţinută calitatea sa de asigurător RCA şi că a fost de acord cu îndeplinirea obligaţiilor derivând din contractul de asigurare, dar în limitele legale.
Deşi a luat legătura cu creditorul în vederea plăţii despăgubirilor, acesta a pornit dosarul de executare nr. …/2011, contestatoarea primind somaţie pentru suma de 35.000 lei şi cheltuieli de executare în cuantum de 6792,34 lei.
A mai precizat că în conformitate cu art. 10 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 8/2001, în vigoare la data producerii accidentului, limitele în care răspunde asigurătorul pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial din acelaşi eveniment, sunt: până la 10.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 50.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate.
De asemenea, potrivit art. 22 pct. 6 din acelaşi act normativ, asigurătorii nu acoperă amenzile de orice fel sau cheltuielile penale privind plata despăgubirilor, astfel încât nu datorează nici cheltuielile de executare.
A mai arătat că prin somaţia emisă de executor, i s-a solicitat să achite suma de 35.000 lei, care reprezintă întreg prejudiciul la care a fost obligat asiguratul, dar că suma reală pe care ar datora-o, având în vedere dispoziţiile legale invocate, ar fi 7972,12 lei, potrivit regulii proporţionalităţii, având în vedere că, asigurătorul trebuie să plătească şi cheltuielile făcute de părţile civile Spitalul de Urgenţă Ploieşti şi Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti pentru intimat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 274, 3717 alin. 2, 379, 399 şi urm. C.proc.civ. şi ale Ordinului CSA nr. 8/2001 şi au fost depuse înscrisuri (filele 10-28).
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei. A menţionat că la data de 15.06.2002 a fost victima unui accident de circulaţie, produs de condamnatul ZVE, în urma căruia a avut nevoie de 130 -140 de îngrijiri medicale. Prin sentinţa penală, constituind titlul executoriu, i-au fost acordate daune morale în cuantum de 35.000 lei, asigurătorul de răspundere civilă auto, contestatoarea din prezenta cauză, fiind obligată la plata acestora încercând, în timpul procesului penal, să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor legale.
A precizat că înainte de a porni executarea silită, s-a prezentat la sediul contestatoarei, însă aceasta a refuzat plata despăgubirilor, încălcând astfel dispoziţiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 şi 399-404 C.pr.civ.
La dosarul cauzei a fost depus, potrivit art. 402 alin. 1 C.pr.civ., şi copii după actele de executare (filele 33-52).
Prin sentinţa civila nr. 8658/13.09.2011 Judecătoria Ploieşti a admis în parte contestaţia la executare, formulată de contestatoarea şi a dispus anularea actele de executare silită pentru sumele care depăşesc cuantumul despăgubirii la care a fost obligat contestatorul, respectiv 7972,12 lei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost anulata în parte procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 27.06.2011, reducând cuantumul acestora de la 6792,34 lei la 1.366,65 lei, si a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 204,15 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a reţinut ca prin sentinţa civila nr. 598/06.04.2010, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosar nr. …/281/2007, definitivă şi irevocabilă, contestatoarea, în calitate de asigurător RCA, a fost obligată alături de inculpatul ZVE, la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând daune morale, către intimat, în limitele legale, potrivit Ordinului CSA nr. 8/2001.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 09.06.2011, Judecătoria Ploieşti a încuviinţat executarea silită, deschizându-se dosarul de executare nr. …/2011 la BEJ MG.
La data de 27.06.2011, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de cheltuieli de executare, stabilindu-se în sarcina contestatoare obligaţia de a achita suma de 6.792,34 lei. Prin somaţia din data de 27.06.2011, i s-a pus în vedere să achite debitul de 35.000 lei şi cheltuieli de executare.
Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestaţie de cei vătămaţi prin executare, iar potrivit alin. 2, nerespectarea dispoziţiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancţionează cu nulitatea respectivelor acte.
1. Cu privire la debit, instanţa revine că potrivit art. 10 alin. 1 lit. b) din Ordinul CSA nr. 8/2001 pentru aprobarea Normei privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente de autovehicule, în acelaşi accident, pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial, asigurătorul acordă despăgubiri în limita a 10.000 lei pentru fiecare persoană.
Aceasta înseamnă că, indiferent de cuantumul prejudiciului suferit de victimă, răspunderea asigurătorului este limitată la suma de 10.000 lei.
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, nr. 1/2005, s-a stabilit că asigurătorul nu este parte responsabilă civilmente, astfel încât nu se pot aplica dispoziţiile privind solidaritatea din Codul civil: “Este de observat totodată că din nici o prevedere a legii menţionate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de “asigurător”, aşa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispoziţiile din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea situaţii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale, determinată de aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.”
Aşadar răspunderea sa este una limitată la suma asigurată, prevăzută în contract sau în lege.
În speţă, pe lângă daunele morale datorate intimatului, societatea de asigurare trebuie să achite şi cheltuielile făcute de părţile civile Spitalul de Urgenţă Ploieşti şi Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti pentru vindecarea victimei, având în vedere că prin aceeaşi sentinţă s-au admis şi acţiunile civile ale acestora.
Potrivit art. 3711 alin. 1 C.pr.civ., obligaţia stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, creditorul putând declanşa executarea silită. În conformitate cu art. 44 alin. 1 din OCSA nr. 8/2001, în cazul despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească, asigurătorul este obligat să le achite, în baza acesteia, definitive ţi irevocabile, învestite cu formulă executorie.
Contestatoarea nu a achitat nici măcar suma datorată până la data începerii executării silite; adresa nr. 230/11.04.2011 către intimat, prin care acesta era invitat să facă cerere de despăgubire, pe lângă faptul că reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale amintite mai sus, nici nu există confirmarea primirii adresei de către intimat.
Au fost anulate actele de executare pentru sumele care exced cuantumul despăgubirii la care a fost obligată contestatoarea, adică 7.972,12 lei.
2. În privinţa cheltuielilor de executare, instanţa reţine că potrivit art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile efectuate în executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit, sumele ce urmează a fi plătite fiind stabilite de executorul judecătoresc prin proces-verbal (alin. 3).
Prevederea de la art. 22 pct. 6 din Ordinul CSA nr. 8/2001, invocată de către contestatoare nu se referă la cheltuieli de executare din cadrul procedurii îndreptate împotriva sa, ci la cheltuielile de executare din procedura execuţională îndreptată împotriva asiguratului.
Cuantumul acestora însă, raportat la valoarea debitului, este excesiv. E adevărat că cheltuielile de executare au fost determinate în funcţie de suma de 35.000 lei, dar, executorul ar fi trebuit să solicite suma reală datorată de către contestatoare, având în vedere că dispozitivul titlului executoriu prevedea clar că obligaţia asigurătorului este în limitele prevăzute de Ordinul CSA nr. 8/2001.
Prin urmare, din cheltuielile de executare, instanţa a redus onorariile executorului şi ale avocatului, prin regula proporţionalităţii (suma solicitată faţă de suma datorată), rezultând suma de 1366,65 lei.
În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 204,15 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinţe, in termen legal au declarat recurs contestatoarea SC A SA- Sucursala Ploieşti şi intimatul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta contestatoarea susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării silite şi a redus cheltuielile de executare. Cât priveşte cererea de suspendare a executării silite susţine că aceasta putea fi dispusă în temeiul art. 403 alin. 1 C. pr. civ.
Arată că nu a contestat dreptul intimatului creditor de a fi despăgubit, ci cuantumul despăgubirilor întrucât nu era în concordanţă cu titlul executoriu. Măsura suspendării executării silite nu era de natură a afecta interesele părţii adverse, întrucât modalitatea de a o executa silit subzistă, în timp ce prin respingerea cererii de suspendare a executării silite a fost pusă în situaţia popririi conturilor bancare. Există riscul ca o eventuală întoarcere a executării silite să fie imposibilă.
În ceea ce priveşte hotărârea de a reduce cheltuielile de executare silită şi nu de a anula actele de executare cu privire la aceste cheltuieli astfel cum a solicitat. Arată recurenta contestatoare că în titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nu s-a reţinut o obligaţie concretă de plată în sarcina sa, ci doar s-a reţinut doar calitatea de asigurător de răspundere civilă obligatorie, hotărârea fiind cât se poate de clară în ce priveşte obligaţia de plată , întrucât la plată a fost obligat inculpatul alături de asigurător, care urmează să răspundă în limitele Ordinului CSA nr. 8/2001.
În prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România coroborată cu Ordinul CSA nr. 8/2001, astfel că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare silită a hotărârii penale, aceste cheltuieli urmând a fi suportate în exclusivitate de persoana răspunzătoare de producerea accidentului şi nu de către asigurătorului său, întrucât asigurătorul răspunde numai în limita şi în baza contractului de asigurare, limite stabilite prin Ordinul CSA.
Recurentul intimat critică sentinţa instanţei de fond arătând că în mod nelegal şi netemeinic a fost anulat în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 27.06.2011reducând cuantumul acestora de la suma de 6.792,34 lei care a fost stabilită de către executorul judecătoresc şi de către avocat prin respectarea dispoziţiilor legale , la suma de 1.366,65 lei.
Instanţa de fiind nu a considerat că onorariile de avocat şi de executor sunt disproporţionat de mari raportat la valoarea debitului de 35.000 de lei, însă având în vedere reducerea nelegală a debitului de la 35.000 lei la 7972,12 lei a redus în mod proporţional şi onorariile de la 6792,34 lei la 1366,65 lei.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 C.proc.civ. Prin care a solicitat respingerea recursului declarat de intimat ca nefondat întrucât instanţa de fond a interpretate corect legea şi pe cale de consecinţă a dispus anularea actelor de executare pentru sumele care exced titlului executoriu.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr.1242/310/2008 la data de 18.03.2010.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Referitor la recursul declarat de recurenta contestatoare, tribunalul constată că este nejustificată susţinerea acesteia privind faptul că în mod greşit a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite având în vedere faptul că la instanţa de fond recurenta contestatoare nu a făcut dovada că prin continuarea executării silite i s-ar produce un prejudiciu ireparabil şi pe de altă parte ceea ce se contestă este cuantumul creanţei.
Recurenta contestatoare deşi susţine căi-au fost poprite conturile nu face această dovadă şi chiar şi aşa fiind acest fapt nu este de natură să ducă la suspendarea executării silite.
Din analiza actelor dosarului şi a motivelor invocate în cuprinsul cererii introductive în susţinerea cererii privind suspendarea executării silite s-a constatat că măsura dispusă de instanţe, care constituie o măsură excepţională, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, nu este conformă dispoziţiilor legale ce reglementează această facultate a instanţei.
Simplul fapt al achitării cauţiunii nu constituie o condiţie unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condiţiile prealabile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, instituită de lege în vederea recuperării pagubei pricinuite creditorului urmăritor, esenţială fiind analiza utilităţii luării unei asemenea măsuri. Or, în cauză, nu s-a justificat în vreun fel necesitatea luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepţional şi care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 403 C. proc. civ.
De altfel, însăşi Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca etapa executării unei hotărâri trebuie considerata ca făcând parte integranta din “proces” în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si ca dreptul de acces la instanţa ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva si obligatorie sa rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi (cauza Brumărescu împotriva României).
Pentru toate considerentele expuse, instanţa de fond în mod corect a respins a cererea de suspendare a executorii silite.
Invocarea de către recurenta contestatoare în sprijinul motivelor sale de recurs a Ordinului CSA nr. 8/2001 nu poate fi avută în vedere întrucât acest Ordin a fost abrogat, şi chiar dacă nu ar fi fost abrogat prin Ordinul nr. 9/2002. Prin Ordinul CSA din 2011 se prevede că limitele sunt pentru vătămări corporale şi decese, pentru prejudicii cu caracter patrimonial produse din accidente.
Tribunalul constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta contestatoare nu a achitat către intimat suma datorată până la începerea executării silite. Prin sentinţa penală nr. 598 din 06.04.2010 ce constituie titlul executoriu, recurenta contestatoare ce are calitatea de asigurător RCA, a fost obligată alături de inculpatul ZVE la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând daune morale, către intimat. Totodată recurenta contestatoare a fost obligată la plata de daune materiale către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Spitalul Universitar Bucureşti alături de inculpat.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare conform art. 312 alin. 1 C.proc.civ.
Cât priveşte recursul recurentului intimat tribunalul constată că sunt nefondate criticile acestuia în sensul că în mod greşit instanţa de fond a anulat în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 27.06.2011 şi a redus cuantumul acestora de la suma de 6.792,34 lei la 1.366,65 lei întrucât au fost reduse aceste cheltuieli de executare şi ale avocatului prin regula proporţionalităţii.
Din suma datorată de intimata contestatoare către recurentul intimat aceasta a suportat despăgubirile pentru îngrijirile medicale primite de acesta astfel că instanţa de fond a scăzut aceste cheltuieli .
În ce priveşte cheltuielile de executare se constată că prin sentinţa penală nr. 598 din 06.04.2010 ce constituie titlu executoriu intimata contestatoare ce a are calitatea de asigurător a fost obligată la plata de daune morale şi daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare alături de inculpat.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare.
Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că, creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 371 indice 7 alin. 2 Cod procedură civilă.
În acest sens, instanţa mai reţine că, pentru identitate de raţiune şi având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile şi în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziţii, instanţa nu intervine în relaţia dintre avocat şi client şi nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistenţă juridică; însă are posibilitatea de a micşora cuantumul cheltuielilor pe care şi le recuperează creditorul cu acest titlu, în situaţia în care sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea creanţei sau de munca îndeplinită de avocat.
În consecinţă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoarea SC A SA – SUCURSALA PLOIEŞTI şi de recurentul intimat IPG, împotriva sentinţei civile nr.8658/13.09.2011 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu intimatul BEJ GM, ca nefondat.
IREVOCABILA.
Pronunţată in şedinţa publica astăzi,01.03.2012.
1
