Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constan?a la data de 08.07.2014 sub nr. 21558/212/2014, contestatorul S.C. N.L.S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intima?ii AGEN?IA NA?IONALA DE ADMINISTRARE FISCALA ?i DIREC?IA GENERALA REGIONALA A FINAN?ELOR PUBLICE GALA?I prin ADMINISTRA?IA JUDE?EANA A FINAN?ELOR PUBLICE CONSTAN?A – COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII – SERVICIUL EXECUTARE SILITA contesta?ie la executare împotriva Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1083145/17.06.2014, a procesului-verbal de sechestru asigurator nr. 19093/25.06.2014, a procesului-verbal de sechestru asigurator nr. 19094/25.06.2014, a procesului-verbal de sechestru asigurator nr. 19095/25.06.2014, precum si a adresei de înfiin?are a popririi asiguratorii nr. 15546/25.06.2014, solicitând anularea masurilor asiguratorii dispuse. Totodata, contestatorul a solicitat obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, contestatorul a aratat ca obiectul sau de activitate este reprezentat de vânzarea si cumpararea deseurilor metalice feroase si neferoase, precum si prelucrarea bunurilor metalice feroase si neferoase, sens în care cumpara astfel de bunuri de la diversi furnizori (printre care si C.C.P. SRL si SC. S.M.C. SRL) si revinde marfa catre beneficiari.
Se mai arata ca la data de 28.12.2011, urmare solicitarii rambursarii de TVA, inspectorii fiscali au început un control care sa reliefeze realitatea sumelor solicitate la rambursare cu titlu de TVA. La finalizarea acestui control, inspectorii au impus obligatii suplimentare de plata, solutie împotriva careia contestatorul a formulat contestatie adresata Serviciului de Solutionare Contestatii din cadrul AJFP Constanta. Prin Decizia nr. 396/10.12.2012 a fost admisa partial contestatia formulata, fiind desfiintate obligatiile de plata impuse de inspectorii fiscali. Contestatorul a aratat ca si împotriva acestei decizii a formulat contestatie, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta dosarul nr. 579/118/2013. Se precizeaza ca instanta de judecata a dispus anularea deciziei fiscale, concluzia fiind ca toate operatiunile sunt perfect legale si temeinice.
În referire la controlul efectuat în perioada 07.05.2014 – 17.06.2014 în urma caruia au fost dispuse masurile asiguratorii contestate în prezenta cauza, contestatorul a aratat ca relatiile comerciale cu C.C.P. SRL si SC. S.M.C. SRL. au mai fost verificate anterior de 3 ori. De asemenea, contestatorul a criticat procesul-verbal de constatare prin aceea ca agentii de control au estimat un prejudiciu compus din impozit pe profit si TVA de plata în conditiile în care Serviciul de Solutionare Contestatii îsi exprimase punctul de vedere prin Decizia 396/2012, iar Tribunalul Constanta prin sentinta pronuntata în dosarul nr. 579/118/2013.
Urmare controlului, a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii din 17.06.2014 prin care s-a dispus sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile, poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare, poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane, precum si sechestrul asigurator asupra elementelor patrimoniale, contestatorul aratând ca societatea se afla în pericol real de a intra în insolventa.
Contestatorul, analizând dispozitiile legale incidente, a conchis ca pentru a putea fi impuse masuri asiguratorii trebuie sa existe o suma de plata, impusa prin decizie sau aceasta suma sa fie impusa ulterior controlului si trebuie ca debitorul sa realizeze acte sau fapte prin care sa sustraga, ascunda sau risipeasca patrimoniul. Arata contestatorul ca în cauza de fata controlul s-a încheiat prin procesul-verbal de constatare, fara ca ulterior sa fie emisa o decizie de impunere. De asemenea, s-a mentionat ca nu a realizat nici un fel de acte sau fapte prin care sa-si micsoreze patrimoniul.
La data de22.07.2014, contestatorul a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat si anularea procesului-verbal de sechestru asigurator nr. 19113/14.07.2014.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 129 si 172 C. proc. fiscala, iar în probatiune contestatorul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 1.000 lei, conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul Agentia Nationala de Administrare Fiscala a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive în ceea ce priveste încheierea proceselor-verbale de sechestru asigurator, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În motivarea excep?iei, intimatul a aratat ca procesele-verbale de sechestru asigurator au fost emise de catre Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Gala?i prin Administra?ia Jude?eana a Finan?elor Publice Constan?a, iar nu de catre Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala.
În referire la decizia de instituire a masurilor asiguratorii, intimatul a precizat ca, urmare controlului efectuat în perioada 17.05.2014 – 17.06.2014 având ca obiect verificarea relatiilor comerciale desfasurate de contestator cu societatile C.C.P. SRL si SC. S.M.C. SRL, s-au constatat mai multe inadvertente referitor la modul de înregistrare în evidentele contabile a facturilor emise.
Astfel, intimatul a mentionat ca în ce priveste relatiile desfasurate între contestator si S.C. C.C.P. S.R.L., s-au constatat diferente între achizitiile declarate de contestator si livrarile declarate de S.C. C.C.P. S.R.L.; nu au fost prezentate de catre societatea contestatoare documente din care sa rezulte locatiile în care societatea prestatoare si-a desfasurat activitatea de prestari servicii mentionate în facturile emise; în procesele-verbale de receptie lucrari încheiate de contestator sunt evidentiate generic lucrari de debitare, încarcare, sortare, manipulare, curatare, fara a fi detaliate separat tarifele aplicate pe fiecare operatiune efectuata; nu au fost prezentate tichete/bonuri de cântar din care sa rezulte stabilirea prin cântarire a cantitatilor de deseuri metalice pregatite.
Referitor la relatiile comerciale cu S.C. S.M.C. S.R.L., organele de control au concluzionat ca aceasta societate are un comportament fiscal inadecvat având în vedere ca nu functioneaza la sediul social declarat, administratorul societatii nu a putut fi contactat, nu are angajati, nu figureaza cu bunuri imobile sau cu autovehicule înmatriculate pe numele societatii, are cazier fiscal, nu depune declaratii la organul fiscal competent.
Fata de aceste aspecte, intimatul apreciaza ca societatea contestatoare a înregistrat tranzactii comerciale care nu au un continut economic, nu reflecta practici economice obisnuite, iar prin înregistrarea unor astfel de operatiuni fictive s-a disimulat realitatea prin crearea aparentei existentei unor operatiuni care în fapt nu au fost efectuate, consecinta fiscala fiind diminuarea profitului impozabil si a TVA de plata la bugetul general consolidat.
Intimatul a mai aratat ca masurile asiguratorii au fost instituite cu respectarea dispozitiilor din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
În drept, intimatul a invocat dispozitiile art. 205 si urmatoarele C.proc.civ., dispozitiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
În cauza a fost încuviin?ata proba cu înscrisuri, fiind ata?at dosarul de executare.
Având în vedere dispozi?iile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instan?a va analiza cu prioritate excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a intimatului Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala în ceea ce prive?te întocmirea proceselor-verbale de sechestru asigurator:
Art. 17 din Codul de procedura fiscala denume?te Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala, autorita?ile administra?iei publice locale ?i compartimentele de specialitate ca fiind organe fiscale. Luarea masurilor asiguratorii în materie fiscala este reglementata de Codul de procedura fiscala, fiind completata de Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din coroborarea acestor dispozi?ii legale, instan?a re?ine ca în ceea ce prive?te luarea de catre organul de control ?i ducerea la îndeplinire de catre organul de executare a masurilor asiguratorii exista o interdependen?a, reliefata ?i de înscrisurile ce alcatuiesc dosarul de executare privind pe contestator, Decizia de instituire a masurilor asiguratorii fiind aprobata de catre ?eful organului de executare ?i avizata de coordonatorul organului de control.
Fata de aceste aspecte, instan?a va respinge excep?ia invocata, ca neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, analizând actele ?i lucrarile dosarului, instan?a re?ine urmatoarele:
În perioada 07.05.2014 – 17.06.2014, la sediul contestatorului a fost efectuat un control de catre reprezentan?ii intimatului Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala ce a avut ca obiectiv verificarea realita?ii tranzac?iilor comerciale desfa?urate de catre contestator cu S.C. C.C.P. S.R.L. si S.C. S.M.C. S.R.L. în perioada 2011 – 2012. Urmare controlului efectuat s-a stabilit ca S.C. N.L.S.R.L. datoreaza bugetului de stat suma totala de 1.213.120,47 lei din care TVA de plata – 727.872,28 lei ?i impozit pe profit – 485.248,19 lei.
Fa?a de cuantumul obliga?iilor estimate, a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1083145/17.06.2014. Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare care au procedat la instituirea sechestrului asigurator ?i la înfiin?area popririi.
În conformitate cu prevederile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala:
(1) Masurile asiguratorii prevazute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica în mod corespunzator.
(7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asigurator pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de catre debitor, sumele obtinute consemnându-se la dispozitia organului de executare.
(8) În cazul înfiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunica pentru înscriere Biroului de carte funciara.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior înscrierii prevazute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absoluta.
(10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi înfiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor în proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie în conformitate cu prevederile art. 172.
Din cuprinsul textului evocat rezulta ca pentru a se justifica instituirea masurilor asiguratorii, organul de control trebuie sa aprecieze ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa î?i ascunda sau sa î?i risipeasca patrimoniul.
Instan?a re?ine, analizând înscrisurile depuse la dosar, ca faptele re?inute în sarcina contestatorului îmbraca pericolul social al unor ac?iuni ilegale, fiind justificata luarea masurilor asiguratorii, masuri ce constituie o obliga?ie pentru organele fiscale ?i nu o op?iune, masura fiind necesara garantarii executarii crean?ei catre bugetul de stat.
Astfel, din Procesul-verbal încheiat la data de 17.06.2014 în privinta raporturilor dintre societatea contestatoare si S.C. C.C.P. S.R.L., instanta retine ca în perioada 2011 -2012, contestatorul, în calitate de beneficiar/cumparator a încheiat cu societatea C.C.P. S.R.L., în calitate de prestator/vânzator, contractul de prestari servicii nr. 2/09.02.2011 având ca obiect „furnizarea de servicii de dezmembrare, debitare, manipulare, sortare si încarcare a deseurilor metalice feroase si Contractul de vânzare-cumparare nr. 2/01.02.2011 având ca obiect vânzarea, respectiv cumpararea unor cantitati de produse metalurgice noi sau din recuperari. Organul fiscal a constatat ca S.C. N.L.S.R.L. a declarat achizitii de la S.C. C.C.P. S.R.L. în suma de 3.061.166,51 lei, în timp ce S.C. C.C.P. S.R.L. a declarat livrari catre societatea contestatoare în suma de 2.509.848,00 lei. De asemenea, s-a constatat ca pentru produsele înscrise în facturile de achizitie nu au fost prezentate tichete/bonuri de cântar din care sa rezulte stabilirea prin cântarire a cantitatilor de produse receptionate, conform prevederilor stipulate în contractul de vânzare-cumparare nr. 2/01.02.2011; în cuprinsul unor facturi nu este indicat mijlocul de transport cu care s-a efectuat livrarea marfurilor, data expedierii acestora, precum si persoana în prezenta careia marfurile au fost expediate; nu au fost prezentate documente din care sa rezulte locatiile în care societatea prestatoare a desfasurat activitatile de prestari servicii mentionate în facturile emise, astfel cum se stipula în contractul încheiat; nu au fost prezentate de catre contestator anexele contractului încheiat între parti; în cuprinsul proceselor-verbale de receptie lucrari sunt evidentiate generic lucrari de debitare, încarcare, sortare,manipulare, curatare, fara a fi detaliate separat tarifele aplicate pe fiecare operatiune efectuata; în cuprinsul facturilor emise sunt înscrise tarife diferite pentru aceleasi operatiuni de prestari servicii; pentru cantitatile prestate înscrise în facturile de prestari servicii nu au fost prezentate tichete/bonuri de cântar din care sa rezulte stabilirea prin cântarire a cantitatilor de deseuri metalice pregatite; în cuprinsul facturilor sunt mentionate drept mijloace de transport autovehicule neadecvate transportului cantitatilor facturate.
De asemenea, organele de control au precizat S.C. C.C.P S.R.L. nu functioneaza la sediul social declarat, administratorul societatii nu a putut fi contactat, nu are angajati, nu figureaza cu bunuri imobile sau cu autovehicule înmatriculate pe numele societatii, nu depune declaratii la organul fiscal competent.
În privinta relatiilor comerciale desfasurate între contestator si S.C. S.M.C. S.R.L., instanta retine ca în perioada 2011-2012 contestatorul, în calitate de cumparator, a încheiat cu SC. S.M.C. SRLîn calitate de vânzator, contractul de vânzare-cumparare nr. 202/12.10.2011 având ca obiect vânzarea, respectiv cumpararea pe o perioada de un an a unor cantitati de deseuri metalice feroase. Organul fiscal a constatat ca S.C. N.L.S.R.L. a declarat achizitii de la SC. S.M.C. SRL în suma de 699.506,94 lei, în timp ce SC. S.M.C. SRL a declarat livrari catre societatea contestatoare în suma de 692.637,34 lei. De asemenea, organele de control au precizat SC. S.M.C. SRL nu functioneaza la sediul social declarat, administratorul societatii nu a putut fi contactat, nu are angajati, nu figureaza cu bunuri imobile sau cu autovehicule înmatriculate pe numele societatii, are cazier fiscal si nu depune declaratii la organul fiscal competent, având un comportament fiscal inadecvat.
Intimatul Agentia Nationala de Administrare Fiscala a motivat în cuprinsul Decizia de instituire a masurilor asiguratorii necesitatea dispunerii acestora, aratând ca înregistrarea de catre S.C. N.L.S.R.L. în evidenta financiar contabila din perioada 2011-2012 a cheltuielilor aferente produselor si serviciilor achizitionate conform facturilor prezentate nu are la baza documente justificative care sa faca dovada ca acestea au fost efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile, acestea reprezentând cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul profitului impozabil.
Din înscrisurile aflate la dosar, instanta retine ca organul de control a demonstrat necesitatea instituirii masurilor asiguratorii, evidentiind un comportament fiscal deviant al agentului economic concretizat în aceea ca nu a întocmit documente justificative privind relatiile comerciale desfasurate cu SC. C.C.P. SRLsi ca a desfasurat raporturi comerciale cu parteneri ce întrunesc caracteristicile specifice firmelor fantoma.
Referitor la sus?inerea contestatorului cum ca nu exista dovezi din care sa reiasa pericolul sustragerii de la urmarire sau de la risipire a patrimoniului, instan?a re?ine ca acesta nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protec?ia eventualului sau drept, creditorul este îndrepta?it sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, în cauza de fa?a prin luarea masurilor asiguratorii.
Instanta apreciaza ca neîntemeiata si critica referitoare la neemiterea de catre intimati a deciziei de impunere, având în vedere ca din textul normativ evocat reiese ca masurile asiguratorii pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta.
Instanta nu va retine nici argumentul contestatorului referitor la faptul ca aceleasi facturi au facut obiectul unui control fiscal anterior, ce a fost supus controlului judiciar. În legatura cu aceasta aparare, instanta constata ca Raportul de inspectie fiscala din 24.09.2012 a fost verificat de catre Serviciul de Solutionare Contestatii care, prin Decizia nr. 396/10.12.2012, a retinut, referitor la cele 80 de facturi emise de S.C. C.C.P. SR.L., ca insuficient argumentata masura privind neadmiterea dreptului de deducere a TVA, urmând ca organele de inspectie fiscala sa procedeze la o noua verificare a operatiunilor în cauza. Aceeasi masura a fost dispusa de organul fiscal si în ce priveste relatiile derulate cu SC. S.M.C. SRL Având în vedere ca prin Decizia nr. 396/10.12.2012 a fost desfiintata în mod partial decizia de impunere, expertiza contabila efectuata în cadrul dosarului civil nr. 579/118/2013 al Tribunalului Constanta nu a vizat relatiile comerciale obiect al controlului efectuat în perioada 07.05.2014 – 17.06.2014.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge contestatia la executare formulata de contestatorul S.C. N.L.S.R.L. în contradictoriu cu intima?ii AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA ?i DIREC?IA GENERALA REGIONALA A FINAN?ELOR PUBLICE GALA?I prin ADMINISTRA?IA JUDE?EANA A FINAN?ELOR PUBLICE CONSTAN?A – COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII – SERVICIUL EXECUTARE SILITA, ca neîntemeiata.
Ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
