Contestaţie la executare – posibilitate invocării apărărilor de fond în contestaţi, în cazul în care titlul executoriu este o somaţie de plată


Civil – Contestaţie la Executare – posibilitatea invocării apărărilor de fond în contestaţie, în cazul în care titlul executoriu este o somaţie de plată

Prin Sentinţa civilă nr. 967/27.06.2011Judecătoria C-lung. Mold. a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de SC M COM SRL, ca nefondată, reţinând următoarele:

În cauză s-a formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare din dosarul nr. 46/2011 al B.E.J. ,,NGl”, solicitându-se şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În dosarul nr. 46/2011 al B.E.J. ,,NG” executarea s-a pornit în baza Sentinţei Civile nr. 450/28.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a admis cererea privind somaţia de plată formulată de creditoarea Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, împotriva debitoarei S.C. „MC” S.R.L., aceasta fiind obligată să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, sumele de: 432 euro reprezentând c/val obligaţii contractuale neachitate în echivalent lei la curul BNR din data plăţii, precum şi suma de 230,47 euro reprezentând penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenţei obligaţiei şi până la data de 31.12.2007 şi în continuare până achitarea debitului în echivalent lei la cursul de schimb BNR din ziua plăţii.

Cu toate că nu şi-a întemeiat în drept cererea, din motivarea acesteia rezultă că petenta a invocat mai mult aspecte ce ţin de temeinicia şi fondul pretenţiilor vizând titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 450/28.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Conform art. 10 al 2 din OG. 5/2001 „Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului”.

Apărările de fond sunt mijloacele prevăzute de lege prin care pârâtul invocă obiecţiuni împotriva fondului pretenţiei reclamantului, urmărind respingerea cererii acestuia, ca neîntemeiată, spre deosebire de excepţiile procedurale prin care fără a se pune în discuţie fondul pretenţiilor deduse judecăţii se invocă neregularităţi procedurale sau lipsuri privind exerciţiul dreptului la acţiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea judecăţii în fond.

De asemenea nu se încadrează în noţiunea de apărări de fond, necitarea şi necomunicarea somaţiei, de altfel contestatoarea a formulat în cauză acţiune în anulare împotriva sentinţei civile nr. 450/28.02.2008, cu aceleaşi motivări, cerere ce a formulat obiectul dosarului nr. 655/206/2011 şi unde a fost respinsă cererea de repunere în termen şi respinsă acţiunea în anulare formulată de SC MC SRL ca tardiv formulată, ocazie cu care au fost analizate susţinerile petentei vizând procedura de citare şi comunicare în cauză.

Totodată instanţa reţine că Sentinţa civilă nr. 450/28.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost comunicată debitoarei S.C. „MC” S.R.L. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 alin. 4 din OG 5/2001, a fost investită cu formulă executorie, reprezentând astfel, titlul executoriu.

În cauză, contestatoarea a avut posibilitatea să invoce apărări pe fond privind nedatorarea sumei către intimată, în cadrul acestei contestaţii la executare, însă nu a invocat decât faptul că la data introducerii acţiunii cadrul legislativ aplicabil în acest caz era altul, respectiv acesta nu mai era constituit din O.G. nr. 5/2001 şi de O.U.G. 119/2007 care reglementează măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în cauză fiind vorba despre un contract comercial, legislaţia aplicabilă o constituia OUG 119/2007, motiv pentru care hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică.

Referitor la acest aspect, instanţa reţine că este vorba de un drept de opţiune a creditorului, atâta timp cât OUG 119/2007 nu a abrogat disp. OG nr. 5/2001, ci dimpotrivă, conţine dispoziţii mai favorabile, având în vedere procedura de comunicare a ordonanţei şi oricum, acest aspect nu poate să atragă netemeinicia pretenţiilor formulate de către creditoare, întrucât încadrarea în drept o face instanţa.

De asemenea, cu ocazia concluziilor în fond, contestatoarea a mai susţinut faptul că penalităţile sunt într-un cuantum mai mare decât cel prevăzute de lege, însă instanţa reţine că potrivit contractului nr. 605/11.07.2006 încheiat între părţi, s-a stabilit că pentru neachitarea la termen în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând ratele eşalonate ale tarifelor de utilizare, se percep penalităţi de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale datorate în Euro la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, iar penalităţile pentru întârziere în decontare, pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, astfel că, penalităţile calculate sunt legale, convenţiile legal făcute, având putere de lege între părţile contractante, conform art. 969 Cod civil.

Faţă de cele expuse mai sus şi întrucât nu au fost invocate alte nelegalităţi sau vicii la executare, instanţa  a respins contestaţia la executare, ca nefondată.