Cererea comunicată de creditor debitoarei, prin care se solicită comunicarea sumei totale achitate conform unor hotărârilor judecătoreşti referitoare la drepturi de natură salarială, precum şi copia documentului care atestă plata, nu reprezintă act întrerupător de prescripţie, în sensul art. 16 din D.L 167/1958, nefiind vorba despre un act începător de executare.
Nu se poate ţine seama de înscrisurile depuse în probaţiune ulterior închiderii dezbaterilor, o dată cu concluziile scrise, deoarece se încalcă principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Decizia nr. 699A/02.09.2015 – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeş la data de 29.05.2014, sub nr. 2156/208/2014, petentul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timiş a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul Drăgan Romulus, împotriva executării silite pornită în baza titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 135/27.01.2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul 299/115/2010, solicitând anularea încheierii nr.673/06.05.2014 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosar 1581/208/2014, ca fiind nelegală şi netemeinică, anularea încheierii cheltuieli executare silită nr.118/16.10.2013 pronunţată de BEJ Ţimonea Mihai, anularea somaţiei mobiliare emisă în data de 15.05.2014 de către BEJ Ţimonea Mihai, suspendarea executării silite.
Prin sentinţa civilă nr. 2260/04.11.2014, Judecătoria Caransebeş a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de reclamantul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara; a respins contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite formulată de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în contradictoriu cu intimat Drăgan Romulus.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.274/19.05.2010, definitivă ca urmare a respingerii recursului la 27.01.2014, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara a fost obligat să plătească reclamantului Drăgan Romulus ajutoarele cuvenite la data trecerii în rezervă în cuantum total de 45.380 lei.
Prin Decizia Curţii de Apel nr. 135/27.01.2011, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timiş a fost obligat şi la plata diferenţei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 până la 26.02.2010.
Intrucât contestatoarea nu a executat aceasta din urmă obligaţie, debitorul pârât Drăgan Romulus a solicitat BEJ Ţimonea Mihai executarea silită a Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/2011, la data de 29.04.2014.
BEJ Ţimonea Mihai a întocmit dosarul de executare silită nr.605/2014 şi a somat Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timiş să achite debitul în sumă totală de 29.429,18 lei, efect al Deciziei Curţii de Apel Timişoara şi 3.369,18 lei cheltuieli de executare silită.
Petenta a formulat contestaţie la executare şi a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită asupra dreptului pretins de către creditor, ce constă în plata sumei de 26.060 lei.
Conform art.248 Cod procedură civilă, Instanţa de fond s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, Instanţa de fond a reţinut că :
Conform art.705 Cod procedură civilă, „Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.
Conform art.16 din Decretul Lege nr.167/1958, aplicabil în speţă, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, printr-un act începător de executare.
Conform adresei din 01.04.2013, comunicată de pârât reclamantei la 09.04.2013, pârâtul a solicitat recuperarea debitului ce face obiectul deciziei civile pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar 299/115/2010 pe cale amiabilă. Această adresă este apreciată de instanţă un act de executare, care întrerupe prescripţia.
Pe fond, cererea reclamantei este neîntemeiată.
Analizând actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc, Instanţa de fond a constatat că încheierea actelor de executare silită şi emiterea acestora s-a făcut de executorul judecătoresc cu respectarea dispoziţiilor art.662 şi urm.Cod procedură civilă şi nu există motive de anulare.
De asemenea, stabilirea onorariului expert s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Ordinului Ministerului Justiţiei 2561/2012 şi disp.art.39 din Legea 188/2000.
Contestatoarea nu a făcut dovada că a achitat debitul pârâtului, conform dispozitivului hotărârii judecătoreşti.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, Instanţa de fond a constatat că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu există împrejurări care să justifice suspendarea executării.
Urgenţa acestei măsuri nu este justificată de starea de fapt expusă.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite formulată de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în contradictoriu cu intimat Drăgan Romulus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ TIMIŞOARA, solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate , în sensul admiterii acţiunii.
În susţinerea apelului, a arătat că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în opinia sa, instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită , luând în seamă un înscris depus la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor, încălcându-se prevederile art. 394 al.3 Cod proc. Civ. , precum şi a art.14 al.4, 5,6 Cod proc.civ., respectiv principiul contradictorialităţii.
Învederează faptul că instanţa de recurs a admis petitul acţiunii cu privire la plata diferenţei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei pentru intervalul de timp cuprins între 24.06.2009-26.02.2010, întrucât plata în cuantum de 26.060 lei a fost achitată creditorului Drăgan Romulus, cu ordinul de plată nr. 201/26.02.2010. Susţine că la dosarul cauzei s-a depus în copie ordinul de plată prin care s-a achitat suma de 26.060 lei în contul creditorului.
Arată că instanţa de recurs nu a obligat instituţia apelantă la plata sumei de 26.060 lei pentru intervalul 24.06.2009-26.02.2010 precum şi cu actualizarea cu rata inflaţiei a acestei creanţe începând cu data de27.01.2011 şi până la data plăţii efective aşa cum în mod eronat a reţinut Judecătoria Caransebeş prin Încheierea nr. 673/06.05.2014, ci a obligat la plata diferenţei reprezentând reactualizarea sumei pentru intervalul mai sus menţionat.
Consideră că prin Încheierea de investire a executării silite nu se putea acorda mai mult decât a stabilit instanţa de recurs prin titlul executoriu deoarece în caz contrar s-ar face o plată dublă şi nelegală în sumă de 26.060 lei.
Mai arată că, în opinia sa, încheierea nr. 673/06.05.2014 pronunţată în dosar nr. 1581/208/2014 este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispoziţiile legale cuprinse în art. 665 al.3 NCPC şi art.711 al.3 , iar din nulitatea absolută a acestei încheieri rezultă şi nulitatea absolută derivată a înscrisurilor ulterioare ale BEJ Ţimonea Mihai emise în baza acestei încheieri, respectiv a încheierii de cheltuieli de executare silită nr. 118/16.10.2013 pronunţată de BEJ Ţimonea Mihai şi a somaţiei mobiliare emisă în data de 15.05.2014 de către BEJ Ţimonea Mihai.
În drept au invocat prevederile art. 466-471 Cod proc.civ.
Intimatul, Drăgan Romulus, a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea apelului declarat.
În apărare a arătat că, instanţa de fond în mod corect a reţinut că debitorul nu a achitat datoria restantă în cuantum de 904,28 lei prin Încheierea din 12 iunie 2014. Arată că s-a mai stabilit suma de 96,30 lei cu titlu de actualizare cu rata inflaţiei a creanţei principale dispusă prin titlul executoriu decizia civilă nr. 135/27.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul cu nr. 299/115/2010. Mai arată că executarea silită s-a efectuat cu respectarea art.662 şi urm din cod procedură civilă, neexistând niciun motiv de anulare a executării silite.
În drept a invocat prevederile art.205 Cod procedură civilă.
Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, conform art. 479 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul a reţinut următoarele:
Primul motiv al apelului este acela potrivit căruia executarea silită nu putea fi pornită deoarece a operat prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
Tribunalul reţine că titlul de creanţă în baza căruia s-a pornit executarea constă în sentinţa civilă nr.274/19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 299/115/2010, modificată prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011.
Prin sentinţa civilă nr.274/19.05.2010 Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara a fost obligat să plătească reclamantului Drăgan Romulus ajutoarele cuvenite la data trecerii în rezervă în cuantum total de 45.380 lei, reţinându-se în considerente că, din debitul total de 71.440 lei, a rămas de plată suma de 45.380 lei, deoarece Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara a plătit reclamantului suma de 26.060 lei.
Prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011 a fost modificată în parte sentinţa civilă nr.274/19.05.2010, în sensul că Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timiş a fost obligat şi la plata diferenţei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 (data încetării raportului de serviciu al reclamantului) până la 26.02.2010 (dată la care a fost plătită reclamantului suma de 26.060 lei ).
Creditorul Drăgan Romulus a solicitat BEJ Ţimonea Mihai executarea silită a sumei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 – 26.02.2010, conform Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/2011, la data de 29.04.2014.
Judecătoria Caransebeş a apreciat că nu s-a prescris dreptul de a cere executarea silită deoarece a operat întreruperea prescripţiei, urmare a adresei din 01.04.2013, comunicată de pârât reclamantei la 09.04.2013, prin care pârâtul a solicitat recuperarea debitului ce face obiectul deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosar 299/115/2010 pe cale amiabilă. Această adresă a fost apreciată de instanţă drept un act de executare, care întrerupe prescripţia, conform art.16 din Decretul Lege nr.167/1958.
Tribunalul reţine că în mod greşit instanţa de fond a ţinut seama de înscrisul depus de către reclamant – adresa din 01.04.2013 – ulterior închiderii dezbaterilor, o dată cu concluziile scrise, căci procedându-se astfel se încalcă principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
În ceea ce priveşte natura acestui înscris, acesta nu poate fi considerat ca fiind act întreruptiv de prescripţie.
Prin respectiva adresă creditorul Drăgan Romulus a solicitat ITPF comunicarea sumei totale achitate conform sentinţei nr. 274/19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 299/115/2010 şi Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011, precum şi copia documentului care atestă plata.
Aşadar, prin această cerere s-au solicitat instituţiei debitoare anumite informaţii referitoare la sumele cuprinse în cele două hotărâri judecătoreşti, nefiind vorba despre un act începător de executare.
Tribunalul constată că suma de 45.380 lei a fost achitată cu ordinele de plată nr. 415/23.04.2010 ( suma de 10.859 lei) şi cu OP nr. 67/27.01.2011 ( suma de 34.521 lei) – filele 17,18 dosar fond, rămânând de achitat doar reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 – 26.02.2010.
De la data de 27.01.2011 şi până la data cererii de executare silită – 29.04.2014 – au trecut mai mult de trei ani, termen general de prescripţie prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Sumei în cauză nu îi sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 71/2009 deoarece debitul principal de 45.380 lei a fost achitat integral până la data de 27.01.2011, data pronunţării Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011, iar nu în tranşele arătate la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de către apelantul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi, pe cale de consecinţă, a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea tuturor formelor de executare.
