Prin ac?iunea înregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 14.11.2014 sub nr 39358/212/2014 contestatoarea C.T.a chemat in judecata intimata CNADNR prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA pentru ca prin hotarârea ce se va pronun?a pe calea contesta?iei la executare sa se dispuna suspendarea executarii silite dispusa in dosarul nr. 2725/2014 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecatoresc, ,anularea Titlului executoriu – proces verbal de constatare a contraventiei Seria Rl1 nr. 0415891/14.11.2011, si a tuturor actelor de executare efectuate in dosarul nr. 2725/2014, in temeiul art. 719 Cod. Pr. Civ.;repunerea contestatoarei in situatia anterioara emiterii acestor acte de executare silita.
In motivarea contesta?iei se arata ca dosarul de executare silita are ca obiect suma de 559.19 lei, compusa din 28 euro adica 123,76 lei echivalentul calculat la cursul BNR la data de 13.11.2014 (1 euro = 4,421ei), reprezentând tariful de despagubire stabilit in functie de tipul vehiculului (anexa 4), potrivit art. 8(3) din Ordonanta nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania si din suma de 435,43 lei reprezentând cheltuieli de executare silita.
Apreciaza contestatoarea ca executarea silita este ilegala intrucat prevederile legale sunt abrogate.
Analizând cauza in raport cu probele administrate instan?a retine urmatoarele:
La data de 29.09.2014 CNADNR SA a formulat la BEJ cerere de executare silita a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contraven?ie seria R11 nr 0415891/14.11.2011 împotriva debitoarei contestatoare C.T.in vederea recuperarii crean?ei in cuantum de 28 euro ce reprezinta contravaloare tarif de despagubire stabilit in baza art. 8 alin 3 din OG nr 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe re?eaua de drumuri na?ionale din Romania.
In cauza contestatoarea C.T.contesta executarea silita motivând abrogarea dispozi?iilor legale privind tarifele de despagubire prevazute de OG nr 15/2002, aplicarea legii mai favorabile, necomunicarea procesului verbal de contraven?ie –acesta fiind afi?at, precum si prescrip?ia dreptului de executare a sanc?iunii contraven?ionale.
In ceea ce priveste sustinerile contestatorului potrivit carora in prezenta cauza ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 144/2012 prin care se abroga art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, instanta retine ca nu sunt aplicabile prevederile art. 15 din Constitutia României referitoare la retroactivitatea legii contraventionale mai favorabile intrucat obiectul executarii silite il constituie creanta constând in tariful de despagubire, creanta care nu este sanctiune contraventionala, astfel ca retroactivitatea legii contraventionale mai favorabile nu este aplicabila in speta de fata.
In considerentele Deciziei nr. 57/2012, Curtea Constitutionala a constatat posibilitatea cumularii raspunderii contraventionale cu raspunderea civila delictuala si, subsecvent, impunerea achitarii concomitente a unei amenzi contraventionale si a unui tarif de despagubire. Cumulul se justifica prin diferenta esentiala dintre fundamentele fiecarui tip de raspundere.
Astfel, daca in cazul raspunderii contraventionale se urmareste sanctionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea raspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, in speta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale. Curtea a retinut ca utilizatorul a savârsit o fapta ilicita (folosirea drumului national fara rovinieta), prin care a cauzat un prejudiciu retelei de drumuri nationale prin uzarea si degradarea acestora si, totodata, exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al actiunii de folosire a drumurilor nationale fara plata rovinietei. Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savârsita de utilizator.
Prin urmare, tariful de despagubire nu constituie o sanctiune contraventionala complementara, ci estimarea legala a unui prejudiciu, care este fundamentul unei raspunderi civile delictuale.
In considerarea celor expuse se retine ca tariful de despagubire nu are un caracter contraventional, ci este o obligatie de natura civila, materiala, astfel ca abrogarea art. 8 alin. (3) al O.G. nr. 15/2002 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 nu produce efecte retroactiv, nefiind vorba de o prevedere legala contraventionala, ci se aplica doar pentru viitor.
Mai mult decât atât, daca aceasta Lege nr. 144/2012 s-ar fi aplicat pentru toate tarifele de despagubire, adica daca legea s-ar fi aplicat retroactiv, atunci nu s-ar mai justifica precizarile legiuitorului din art. II al aceleiasi legi, potrivit carora « tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”.
Astfel, potrivit acestei prevederi legale, se anuleaza doar tarifele de despagubire care au fost contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a legii, rezultând ca celelalte tarife de despagubire aplicate isi mentin valabilitatea.
In ceea ce priveste comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0415891/14.11.2011, instan?a va avea in vedere dispozi?iile art. 712 alin 2 CPC potrivit carora in contesta?ia la executare se pot invoca aparari de fond împotriva titlului executoriu doar daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. Ori împotriva procesului verbal de contraven?ie debitoarea contestatoare putea sa isi valorifice aceste aparari privind necomunicarea procesului verbal de contraven?ie doar pe calea plângerii contraven?ionale si nu pe calea contesta?iei la executare.
Instan?a mai retine ca procesul verbal de contraven?ie a fost comunicat prin afisare la domiciliul contravenientului din str. Mihai Viteazul, nr.29 Constanta, in data de 29.11.2011, la 15 zile dupa data emiterii acestuia-fila 17 iar decizia nr. 10/10.06.2013 publicata in Monitorul Oficial 450/23.07.2013, pronuntata in recurs in interesul legii de înalta Curte de Casatie si Justitie, nu are caracter obligatoriu in cauza, intrucat, aceasta decizie a fost pronuntata ulterior comunicarii procesului-verbal ce face obiectul cauzei de fata.
Sustinerea contestatoarei referitoare la prescriptia dreptului de executare a sanctiunii amenzii contraventionale nu subzista intrucat dispozitiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, se refera strict la executarea sanctiunii amenzii contraventionale, si nu la o sanc?iune civila aplicata pe o lege speciala-tariful de despagubire.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse instan?a va respinge ca nefondata contesta?ia la executare formulata.
