Pe rolul Judecătoriei Iaşi a fost înregistrată sub nr.4034/245/2011 contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat B.D. împotriva executării sentinţei penale nr.3961/19.1112.2008 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.317/25.06.2009 a Tribunalului Iaşi, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În motivarea cererii, contestatorul B.D. a arătat că solicită reducerea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală a cărei executare o contestă, ca urmare a introducerii art.3201 Cod procedură penală ce prevăd reducerea limitelor pedepselor în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Fiind audiat în instanţă, contestatorul a mai invocat faptul că are o situaţie familială grea, cei 4 copii minori ai săi neavând alte venituri decât ajutorul social şi alocaţia de stat.
Instanţa a reţinut că procedura contestaţiei la executare este o procedură specială ce priveşte strict aspectele privitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive. Contestaţia la executare se poate formula doar pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 461 alin.1 lit. a-d Cod procedură penală, iar contestatorul nu a invocat niciunul din aceste cazuri. Instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală ce prevăd reducerea limitelor pedepselor în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu sunt aplicabile cauzelor definitiv soluţionate, ci numai în cauzele în care declaraţia de recunoaştere survine înainte de citirea actului de sesizare. În consecinţă, recunoaşterea de către contestator a săvârşirii infracţiunii în cursul soluţionării pe fond a cauzei (şi înainte de introducerea dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală) nu reprezintă o cauză de reducere a pedepsei, în sensul art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală. Totodată, situaţia familiei condamnatului nu are relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea unei cereri de contestaţie la executare, aspectele privind individualizarea pedepsei (stabilirea cuantumului acesteia) putând fi invocate prin căile ordinare de atac, apelul şi recursul, şi nu pe calea procedurii speciale a contestaţiei la executare, aşa cum a făcut condamnatul.
Faţă de aceste considerente, constatând că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art.461 alin.1 lit.a-d Cod procedură penală, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat B.D. împotriva executării sentinţei penale nr.3961/19.1112.2008 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.317/25.06.2009 a Tribunalului Iaşi.
