R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică de la 19 Iulie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE E F
Grefier IC
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator SC M I SRL şi pe intimat B M M, intimat B E JC C V D, având ca obiect contestaţie la executare + SUSP. EXEC.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 18.07.2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
INSTANŢA
Constată că prin contestaţia la executare silita înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 20.09.2011 sub nr. 17963/280/2011 contestatoarea SC M I SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimaţii B M M şi B E JC C V D, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 67/2011 deschis la BEJ C V D în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 757/CM/14.11.2007 pronunţata de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 910/109/2007, rămasa definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 150/R-CM/26.02.2008 pronunţata de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 910/109/2007; refacerea raportului de expertiza contabilă întocmit în dosarul de executare silita nr. 67/2011 efectuate de către expert B A M; suspendarea executării silite pornite împotriva SC M I S.R.L., până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei contestatoarea a arătat în esenţa că intimata nu a solicitat reintegrarea imediat după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti ceea ce îi imputabil astfel încât datorează drepturi salariale până la data de 26.02.2008, practic intimata a renunţat la integrare prin faptul că nu a solicitat prin executare silita şi executarea obligaţiei de reintegrare, impozitele se calculează de angajator, se reţin la sursa şi se virează la bugetul de stat conform Codului de Procedura Civilă.
A precizat contestatoarea raportul de expertiza nu a fost corect întocmit întrucât experta a inclus în salariu comisionul de vânzări raportat la comisioanele încasate de ceilalţi angajaţi, deşi nu a negociat un astfel de comision cu intimata, aceasta înregistrând şi lipsuri în gestiune , astfel încât nu era îndreptăţită la comision, expertul a calculat sumele reprezentând contribuţii datorate de angajator şi de angajat ca fiind susceptibile de executare silita în mod nelegal, de asemenea, expertul a calculat drepturi salariale până în iulie 2011 deşi intimata nu a solicitat reintegrarea astfel încât drepturile salariale trebuiau calculate până la data de 26.02.2008, respectiv data pronunţării deciziei.
Contestatoarea nu a contestat raportul de expertiza raportat la bonurile de masa.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât obligaţia de a o reintegra revenea contestatoarei, nu putea cere executorului judecătoresc să o reintegreze pe postul deţinut anterior, în cauza fiind vorba despre o obligaţie de a face intuitu personae, raportul de expertiza a fost întocmit în mod corect, experta a avut în vedere bonurile de masă iar nu comisionul de vânzări, în mod corect drepturile salariale s-au stabilit până la data de 31.07.2011.
În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu şi expertiza contabilă, raportul fiind întocmit de d-na expert G V.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 757/CM/14.11.2007 pronunţata de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 910/109/2007 s-a respins contestaţia formulată de B M M în contradictoriu cu SC M P I SRL – Sucursala Piteşti, s-a admis cererea reconvenţională formulată de SC M P I SRL – Sucursala Piteşti, în contradictoriu cu B M Ma fost obligata B M M să plătească societăţii suma de 38.729,42 lei reprezentând prejudiciu, s-a respins cererea societăţii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Tribunalul Argeş a reţinut că prin decizia nr.7/15.02.2007 emisă de S.C. M I S.R.L. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al angajatei B M M, angajată ca vânzător gestionar în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, pentru lipsă din gestiune, apreciindu-se că în mod corect i s-a reţinut angajatei ca abatere disciplinară lipsa în gestiune.
În ceea ce priveşte cerere reconvenţională, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât în urma inventarierii bunurilor gestionate de către B s-a constatat o lipsă în gestiune în cuantum de 38.729,42 lei, aceasta a permis accesul şi altor persoane în spaţiul ce-i fusese încredinţat spre gestionare şi mai mult nici nu a participat la efectuarea inventarierii bunurilor, astfel încât s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, fiind admisă cererea reconvenţională.
Prin Decizia nr. 150/R-CM/26.02.2008 pronunţata de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 910/109/2007 s-a admis recursul declarat de B şi s-a modificat în parte sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.7/15.02.2007, cu consecinţa reintegrării contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii şi a plăţii drepturilor băneşti aferente de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea de Apel Piteşti a reţinut că a încălcat societatea dispoziţiile art.268 alin.2 lit. b Codul muncii întrucât potrivit acestui text de lege, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii, prevederile din statul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, or decizia nr.7/15.02.2007 nu cuprinde astfel de menţiuni, situaţie în care decizia este lovită de nulitate absolută. Pe de altă parte, menţiunea din art.268 alin.2 lit. a Codul muncii privind descrierea faptei ce constituie abateri disciplinară a fost respectată de către societatea intimată, în cuprinsul deciziei nr.7 precizându-se că angajata este vinovată de lipsă în gestiune. Contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat de către intimată la data de 30.11.2004, ca urmare a plângerii penale formulată la data de 10.11.2004 de societate împotriva contestatoarei, în vederea cercetării acesteia pentru lipsuri în gestiune, deci că încă din data de 10.11.2004 societatea avea cunoştinţă de săvârşirea de către contestatoare a faptei imputate, faptă săvârşită în perioada martie 2004 – iulie 2004, ceea ce înseamnă că au fost depăşite ambele termene reglementate de dispoziţiile art.268 alin.1 Codul muncii.
S-a apreciat că al treilea motiv de recurs formulat de B este nefondat întrucât contestatoarea a fost angajată de către intimată cu contract individual de muncă în data de 1.05.2004, îndeplinind funcţia de vânzător – gestionar (f.7 dosar fond), chiar dacă, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr.63638/18.05.2006(f.199-205 dosar recurs), semnătura de pe contractele individuale de muncă nu au fost executate de contestatoarea B M M, totuşi aceasta a fost gestionară de fapt, situaţie în care operează prezumţia de vinovăţie, prezumţie pe care gestionarul o poate răsturna, probând inexistenţa lipsurilor (ceea ce nu este cazul în speţă, prejudiciul existând) sau existenţa unor cauze obiective care exclud culpa sa. Recurenta – contestatoare nu a dovedit existenţa unor cauze obiective care să îi excludă vinovăţia. Astfel, deşi a susţinut că autorul furtului comis a fost identificat, ea nu a adus dovezi privind condamnarea presupusului autor al furtului, ci doar modul în care a fost soluţionat dosarul penal nr.3799/P/2004, în care se cercetează infracţiunea de furt. Rezultă deci că nu s-a probat vinovăţia altei persoane pentru prejudiciul produs intimatei, împrejurarea care ar exonera-o pe contestatoare de răspundere.
Deci, a reţinut Curtea de Apel Piteşti faptul că în momentul în care contestatoarea a fost de acord ca în spaţiul pe care îl avea în gestionare să aibă acces şi alte persoane, şi-a asumat riscul de a avea lipsă în gestiune, astfel încât, recurenta nu a reuşit să răstoarne prezumţia de culpă prin dovedirea unor cauze obiective care să excludă vinovăţia acesteia.
Prin decizie Curtea de Apel Piteşti a stabilit că în conformitate cu art.52 alin.2 din Codul muncii, ca urmare a constatării nevinovăţiei recurentei prin Rezoluţia nr.47/4/P/2004 din 25.09.2004 (f.224 – 225 dosar recurs), aceasta este îndreptăţită să primească, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, motiv pentru care intimata va fi obligată şi la plata acestor drepturi băneşti, intimata fiind obligată şi la plata contribuţiilor de stat aferente drepturilor băneşti de mai sus, precum şi la completarea carnetului de muncă al contestatoarei în temeiul Decretului 92/1976, menţinându-se sentinţa în ceea ce priveşte admiterea cererii reconvenţionale.
La data de 05.03.2010 intimata solicitat reintegrarea în muncă şi plata drepturilor salariale, cerere reluata la data de 03.02.2011 (filele 78-79 din dosar), neprimind răspuns la aceste solicitări.
Până în prezent contestatoarea nu a emis decizie de reintegrare în muncă a intimatei.
În vederea realizării creanţei sale, intimata a formulat la data de 22.02.2011 cerere de executare silită.
S-a format dosarul nr. 67/2011 al BEJ C D .
Pentru stabilirea întinderii creanţei în faza de executare s-a întocmit raport de expertiza contabilă de către expert B A M pentru care s-a achitat suma de 1000 lei cu titlul de onorariu conform chitanţei depusă la fila 87 din dosar.
În raportul de expertiză experta a calculat drepturile salariale pentru perioada 01.12.2004-31.07.2011, conform hotărârii judecătoreşti, având în vedere faptul că la data întocmirii raportului intimata nu era reintegrată în muncă.
A calculat experta cu titlul de drepturi salariale atât salariul efectiv cât şi comisionul de vânzări precum şi contravaloarea bonurilor de masa.
De asemenea, experta a calculat contravaloarea impozitelor datorate de angajat şi angajator.
S-a stabilit că suma totală datorata de intimată este de 63339 lei + 15144 lei formata din salariu, bonuri de masa, comision de vânzări, impozite datorate de angajat şi de angajator.
Din aceasta suma s-a scăzut suma datorata de intimata contestatoarei conform titlului executoriu, respectiv s-a efectuat compensarea.
Conform raportului de expertiză contestatoarea datorează intimatei suma de 39 754 lei cu titlul de drepturi salariale.
Pornind de la raportul de expertiza executorul judecătoresc a întocmit proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, stabilindu-se în sarcina contestatoarei obligaţia de a achita cu acest titlu suma de 5598,15 lei formata din 3500 lei onorariu executare, 200 lei cheltuieli de executare pentru care nu există dovezi în dosarul de executare, 188 lei TVA, 10,15 lei taxa de timbru şi 1000 lei onorariu expert.
S-a declanşat executare silita prin poprire, fiind emise adrese de înfiinţare a popririi la instituţiile bancare din Piteşti pentru suma totală de 45 352,15 lei formata din debit principal 39754 lei şi cheltuieli de executare 5598 lei.
La rândul său contestatoarea a formulat cerere de executare silită în vederea realizării creanţei din titlul executoriu formându-se dosarul de executare nr. 106/2009 al BEJ V I.
În acest dosar s-a întocmit proces verbal de stabilire cheltuieli de executare, cuantumul acestora fiind de 4806 lei, s-a întocmit raport de expertiza de d-nul expert B actualizându-se creanţa contestatoarei şi cheltuielile de executare, stabilindu-se faptul că suma datorata de intimată, ca urmare a reactualizării, este de 53 300 lei la data de 07.11.2011.
De menţionat este faptul că la data efectuării reactualizării creanţa intimatei era lichidă şi exigibilă iar în cadrul executării pe care a declanşat-o se efectuase compensarea cu creanţa contestatoarei rezultata din titlul executoriu.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ultimul act de executare s-a efectuat la data de 07.11.2011, fiind reprezentat de raportul de expertiză.
Intimata a contestat creanţa din acest dosar de executare motivat de faptul că a operat perimarea întrucât nu s-au mai efectuat acte de executare o perioada mai lungă de 6 luni.
În cauză s-a întocmit raport de expertiza de către d-na expert G V.
Conform raportului de expertiza întocmit în cauză cuantumul drepturilor salariale cuvenit intimatei în perioada 01.12.2004-16.08.2011 este de 34 167 lei, neincluzând tichetele de masa, comisionul de vânzări şi impozitele datorate de angajat şi angajator.
Conform raportului de expertiza întocmit în cauză cuantumul drepturilor salariale cuvenit intimatei în perioada 01.12.2004-16.08.2011 este de 34 167 lei, neincluzând tichetele de masa, comisionul de vânzări şi impozitele datorate de angajat şi angajator.
Valoarea tichetelor de masa pentru aceeaşi perioada este de 8 785,91 lei.
Conform deciziei nr. 363/26.08.2004 emisa de contestatoare salariaţii angajaţi ca vânzători gestionarii beneficiază de comision din vânzările realizate la chioşc stabilit cu fiecare salariat în parte. Salariaţii care au lipsă în gestiunea sau absenţe nemotivate nu primesc comision din vânzări (fil. 296).
Conform deciziei nr. 363/26.08.2004 emisa de contestatoare salariaţii angajaţi ca vânzători gestionarii beneficiază de comision din vânzările realizate la chioşc stabilit cu fiecare salariat în parte. Salariaţii care au lipsă în gestiunea sau absenţe nemotivate nu primesc comision din vânzări (fil. 296).
Intimata nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste faptul că a stabilit cu contestatoarea acordarea comisionului din vânzări şi cuantumul acestuia, respectiv nu a solicitat nicio probă în acest sens.
Mai mult decât atât prin hotărâre irevocabilă s-a constata că intimata a avut lipsa în gestiune fiind obligata să repare prejudiciul cauzat contestatoarei .
Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu şi concluziile raportului de expertiză completat întocmit de d-na expert G V.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatului B E J C V D, exceptie absoluta si peremptorie care are prioritate cu privire la solutionare în raport de fondul cauzei, instanta urmeaza sa admita exceptia invocata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecatoresc este învestit sa îndeplineasca un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeasi lege executorul judecatoresc are atributia de a pune în executare a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 si 58 din legea nr. 188/2000 prevad ca actele executorilor judecatoresti sunt supuse, în conditiile legii, controlului instantelor judecatoresti competente, cei interesati sau vatamati prin actele de executare putând formula contestatie la executare, în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
În acest context, având în vedere ca rolul executorului judecatoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o actiune în fata instantei judecatoresti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atributiilor de serviciu, calitate procesual activa si pasiva în cadrul unei contestatii la executare având doar partile interesate sau vatamate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasiva a executorului judecatoresc nu este determinata nici macar de opozabilitatea hotarârii judecatoresti pronuntate cu privire la actul de executare efectuat de catre acesta, în masura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instantelor de judecata si, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat sa respecte o hotarâre judecatoreasca irevocabila.
În acelasi sens a statuat si art. 399 alin. 2 C.p.c. potrivit caruia nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita însasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal.
In cadrul contestatiilor la executare litigiul se poarta doar intre partile din cadrul executarii silite, in speta de fata intre creditor şi debitor, biroul executorului judecatoresc neavand calitate procesuala pasiva in astfel de cauze, in cadrul carora se contesta actele de executare intocmite, drept pentru care instanţa va admite excepţia şi va respinge contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B E J CI V D
Potrivit dispoziţiilor art. 399 C.pr.civ. (1) Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. (2) Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
Conform dispoziţiilor art. . 404 C.pr.civ. (1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Prin titlul executoriu în sarcina contestatoarei s-a stabilit o obligaţie de a face constând în reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior ca urmare a anularii deciziei de desfacerea a contractului de muncă.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 53/2003 modificata contestatoarea avea obligaţia să execute imediat după pronunţarea hotărârii dispoziţia cuprinsă în titlul executoriu, respectiv să emită decizie de reintegrare în muncă, independent de atitudinea intimatei.
Contestatoarea a rămas în pasivitate, până în prezent neîndeplinindu-şi aceasta obligaţie.
Mai mult decât atât, intimata formulat cereri scrise prin care a solicitat reintegrarea începând din anul 2010 depuse la dosar, cereri ce nu a fost soluţionate.
În situaţia în care contestatoarea îşi îndeplinea obligaţia prin emiterea deciziei de reintegrare iar intimata nu se prezenta, avea posibilitatea să emită o nouă decizie de desfacere a contractului de muncă pentru absenţe nemotivate.
Cert este că nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilita prin hotărâre irevocabilă contestatoarea, astfel încât datorează drepturile salariale de la data suspendării contractului de muncă şi până în prezent.
Însă, în raportul prin expertiză s-au calculat drepturi salariale pentru perioada avuta în vedere şi în cadrul dosarului de executare întrucât pe calea contestaţiei la executare se verifică legalitatea actelor de executare.
Faţă de aceasta situaţie instanţa reţine că în mod corect în faza de executare expertul a calculat corect drepturi salariale până la data de 31.07.2011, data întocmirii raportului de expertiză, contestaţia fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Potrivit dispoziţiilor art. 57-58 din Lg. nr. 571/2001 impozitele datorate de angajat şi de angajator se calculează, se reţin la sursă şi se virează de angajator bugetului de stat.
Aceste impozite se virează la bugetul de stat după momentul calculării drepturilor salariale şi achitării acestora către angajat, în termenele prevăzute de lege.
În consecinţa impozitele aferente salariilor nu pot forma obiectul executării silite declanşata de angajat, sub acest aspect raportul de expertiză prin care aceste impozite se includ în cuantumul creanţei este nelegal, contestaţia fiind întemeiată.
Fapta angajatorului de a nu calcula şi vira impozitele aferente drepturilor salariale constituie infracţiune potrivit dispoziţiilor Legii nr. 571/2003, aceasta în situaţia neîndeplinirii obligaţiei îşi asuma responsabilitatea faptei sale.
Procedura de recuperarea a creanţelor fiscale, inclusiv a impozitelor, de către stat este expres reglementata de O.G. nr. 92/2003
Deci statul prin instituţiile sale deţine pârghii legislative în vederea încasării impozitelor, intimata având posibilitatea să sesizeze instituţiile abilitate cu privire la neîndeplinirea obligaţiei constând în virarea impozitelor de către contestatoare.
Potrivit art. 52 alin 1 lit b şi alin 2 din Lg. nr. 53/ 2003 contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Conform dispoziţiilor art. 160 din Lg. nr. 53/2003 salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Deci, potrivit acestor dispoziţii legale precum şi a celor menţionate anterior angajatorul este obligat să plătească angajatului atât pentru perioada în care contractul de muncă a fost suspendat cât şi pentru perioada ulterioară desfiinţării deciziei de desfacere a contractului de muncă salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit, respectiv salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Lg. nr. 142/1998 modificata salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
În cauză, contestatoarea a uzat de aceste dispoziţii legale acordând angajaţilor atât anterior suspendării contractului de muncă al intimatei cât şi ulterior tichete de masă, tichete de care a beneficiat şi intimata până în momentul suspendării contractului.
Acest aspect nu este contestat de contestatoarea .
Tichetele de masa constituie drepturi salariale în sensul art. 160 din Lg. nr. 53/2003 astfel încât contestatoarea are obligaţia să le acorde intimatei de la momentul suspendării contractului şi până la data integrării.
Valoarea tichetelor de masa calculata până la data de 16.08.2011 este de 8785,91 lei potrivit raportului de expertiza întocmit în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art.37 din Lg. nr. 53/2003 drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
Intimata nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste faptul că a stabilit cu contestatoarea acordarea comisionului din vânzări şi cuantumul acestuia, respectiv nu a solicitat nicio probă în acest sens, deşi aceasta obligaţie îi revenea.
Mai mult decât atât prin hotărâre irevocabilă s-a constata că intimata a avut lipsa în gestiune fiind obligata să repare prejudiciul cauzat contestatoarei.
În raport de decizia nr. 363/26.08.2004 de la data constatării lipsei în gestiune, respectiv de la data suspendării contractului de muncă, chiar în condiţiile în care intimata ar fi negociat un comision de vânzări cu contestatoarea nu mai era îndreptăţită să-l încaseze.
Decizia menţionată este emisă de societate, este datată şi înregistrată în evidenţa societăţii sub nr. 363/26.08.2004.
În condiţiile în care apreciază intimata că acest înscris este întocmit pro causa avea posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize în cadrul căreia să se stabilească vechimea scrierii, ceea ce nu a făcut.
Până la proba contrara înscrisul înregistrat în evidenţa societăţii conform menţiunilor pe care le cuprinde , emis de angajator, produce efecte juridice.
În consecinţa, în faza de executare, în mod nelegal expertul a calculat salariul incluzând comisionul de vânzări, sub acest aspect contestaţia fiind întemeiată.
Valoarea tichetelor de masa pentru aceeaşi perioada este de 8785,91 lei.
Deci, suma totală datorata de contestatoare intimatei conform titlului executoriu este de 42952,91 lei pentru perioada 01.12.2004-16.08.2011.
Aceasta suma se compensează cu suma datorata de intimata contestatoarei, conform titlului executoriu-38729,42 lei, compensare efectuată şi în dosarul de executare, rămânând de achitat diferenţa de 4223,49 lei cu titlul de drepturi salariale.
În consecinţa, executarea s-a declanşat în mod nelegal strict pentru aceasta suma, fiind nelegală pentru diferenţa până la 39754 lei.
De asemenea, cuantumul cheltuielilor de executare trebuia stabilit pentru aceasta suma prin raportare la Ordinul nr. 2550/C/2006 – anexa 1.
Onorariu de expert potrivit acestui ordin raportat la suma menţionată, inclusiv TVA este maxim 523,70 lei.
La aceasta suma se adăuga taxa de timbru 10,15 lei.
Raportul de expertiza nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în faza de executare astfel încât contestatoarea nu poate fi obligata la plata onorariului achitat în contul expertului în cuantum de 1000 lei.
În dosarul de executare nu există dovada efectuării unor cheltuieli în cuantum de 200 lei menţionate în procesul verbal întocmit de executor astfel încât nu sunt datorate de contestatoare.
Deci, procesul verbal de cheltuieli de executare a fost întocmit legal pentru suma de 533,85 lei, suma pe care o datorează contestatoarea cu acest titlu.
Compensarea legală operează de drept potrivit art. 1144 C.civ.
Executorul judecătoresc C a dat eficienţa acestor dispoziţii legale şi a efectuat compensarea în mod legal.
În faza de executare intimata nu a solicitata actualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei astfel încât instanţa nu va avea în vedere un alt cuantum al creanţei decât cel menţionat în actele de executare.
Contestatoarea a solicitat efectuarea compensării pentru suma de 53 000 lei cuprinzând creanţa din titlul executoriu şi cheltuieli de executare, sume reactualizate.
Intimata a invocat faptul că nu are caracter cert creanţa invocata de contestatoare constând în cheltuieli de executare şi reactualizare întrucât a operat perimarea executării deoarece nu s-au mai efectuat acte de executare din noiembrie 2011.
Verificând actele de executare efectuate la solicitarea contestatoarei depuse la dosar, instanţa reţine că de la data menţionata de intimata nu s-au efectuat acte de executare, existând posibilitatea să fi operat perimarea executării, sancţiune ce afectează atât raportul de expertiză prin care s-a realizat creanţa cât şi procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Pentru a opera compensarea este necesar ca ambele datorii să fie certe.
În cauză, caracterul cert al creanţei presupune ca existenţa ei să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic.
Creanţa contestatoarei nu este discutabilă din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte suma menţionata în titlul executoriu, însă este discutabilă din punct de vedere juridic suma ce reprezintă cheltuieli de executare şi diferenţa dintre debitul principal şi suma rezultata prin reactualizare.
În consecinţa, compensarea nu poate opera în cauză pentru cheltuielile de executare şi diferenţa dintre debitul principal nereactualizat şi suma rezultata prin reactualizare, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1144 C.civ.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 399 raportat la art. 404 alin 1 C.pr.civ instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi va îndrepta actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 67/2011 al B E J C V D urmând ca executarea sa continue pentru suma de 4223,29 lei reprezentând drepturi salariale şi pentru suma de 533,85 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare integral, va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B M M având în vedere faptul că se va admite în parte contestaţia la executare, va obliga pe intimata B M M să plătească contestatoarei suma de 194,3 lei reprezentând taxă de timbru şi suma de 1500 lei reprezentând onorariu expert, cheltuieli absolut necesare soluţionării cauzei, culpa efectuării acestora aparţinând intimatei şi va obliga pe contestatoare sa plătească intimatei B M M suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M I S.R.L., cu sediul ales în sector 3, Bi, str. L B – la cabinet avocat G M A, nr., bl., et., ap. în contradictoriu cu intimatul B E J C V D, cu sediul în mun. P, B-dul, nr., jud. Argeş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M I S.R.L., cu sediul ales în sector 3, B, str. L B – la cabinet avocat G M A, nr., bl., et., ap. în contradictoriu cu intimata B M M, domiciliata în com. I, jud. Argeş .
Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 67/2011 al B E J C V D urmând ca executarea sa continue pentru suma de 4223,29 lei reprezentând drepturi salariale şi pentru suma de 533,85 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare.
Obligă pe intimata B M M să plătească suma de 194,3 lei reprezentând taxă de timbru şi suma de 1500 lei reprezentând onorariu expert, contestatoarei.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B M M.
Obligă pe contestatoare sa plătească intimatei B M M suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Iulie 2012
Preşedinte,
E F
Grefier,
I C
Red. EF- Tehn. LB 20 Iulie 2012.-5 ex.
