Prin cererea înregistrată în data de 27.01.2012 pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. 426/270/2012 contestatoarea S.C. O.P. S.A a formulat, în contradictoriu cu intimatul H.I.R., contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1739/2011 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.J., solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate, restabilirea situaţiei anterioare executării prin restituirea sumelor executate, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul prin avocat a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare.
Prin Sentinţa civilă nr. 813/12.03.2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 426/270/2012 s-au dispus următoarele: s-a admis excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare cu privire la somaţia nr. 1739/12.12.2011 şi procesul verbal de stabilire cheltuieli din 12.12.2011 emise de BEJ B.J. în dosarul de executare nr. 1739/2011; s-a respins contestaţia la executare împotriva acestor acte formulată de SC ”O.P.” SA, ca fiind tardiv introdusă, s-a admis în parte contestaţia la executare, s-au anulat celelalte acte de executare silită emise de BEJ B.J. în dosarul de executare silită nr. 1739/2011; s-a respins capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare declanşării executării silite ca rămas fără obiect; s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 1739/2011 al B.E.J. B.J. – Moineşti până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii; s-a dipus ca Judecătoria Oneşti – Camera de valori să restituie contestatoarei, în condiţiile art. 7231 Cod procedură civilă, suma de 1000,20 lei din recipisa de consemnare nr. 3427/2012 prin care contestatoarea a consemnat cauţiune la dispoziţia instanţei; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1357/D/15.09.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău secţia civilă în dosarul nr. 977/110/2009 astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1745/28.11.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatul, partea cuvenită din cota de 5% profit realizat pe anii 2005, 2006, 2007 actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective.
Având în vedere acest titlu executoriu, debitoarea a notificat intimatul prin intermediul BEJ B.E., să se prezinte la sediul biroului pentru a i se achita drepturile salariale şi cheltuielile de judecată prevăzute în titlul executoriu menţionat.
Intimatul nu s-a prezentat la sediul BEJ B.E., iar debitoarea a consemnat la dispoziţia creditorului suma de 3940 de lei reprezentând drepturi salariale şi cheltuieli de judecată stabilite în temeiul deciziei civile nr. 1745/28.11.2011, acest aspect fiind constatat şi consemnat în procesul verbal încheiat în acest sens la sediul biroului (fila 14). Acest proces verbal este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 586-588 Cod procedură civilă, consemnarea sumei datorate la dispoziţia creditorului fiind liberatorie pentru debitor.
Cu toate acestea, ulterior, în baza aceluiaşi titlu executoriu, avocat D.D., în numele creditorului intimat, formulează cerere pentru punerea în executare a acestui titlu, cerere adresată BEJ B.J..
În urma acestei cereri s-a format dosarul de executare silită nr. 1739/2011 al BEJ B.J..
Prin încheierea dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 09.12.2011 de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 7238/270/2011 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei în baza titlului executoriu anterior menţionat.
Prin somaţia nr. 1739/2011 emisă la data de 12.12.2011 debitoarei i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea somaţiei să achite creditorului drepturile salariale în temeiul titlului executoriu. La aceeaşi dată executorul a întocmit procesul verbal de stabilire cheltuieli.
Intimatul creditor a invocat excepţia tardivităţii introducerii prezentei contestaţii la executare, excepţie asupra căreia, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanţa de fond s-a pronunţat cu precădere.
Conform dispoziţiilor art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă. În speţă, cele două acte de executare, somaţia şi procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare, întocmite la data de 12.12.2011, au fost comunicate contestatoarei la data de 4.01.2012, astfel cum rezultă din dovada depusă în acest sens în dosarul de executare, iar contestaţia a fost introdusă la data de 27.01.2012, depăşind astfel termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale anterior menţionate.
În consecinţă, instanţa va admite excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare cu privire la somaţia nr. 1739/12.12.2011 şi procesul verbal de stabilire cheltuieli din 12.12.2011 emise de BEJ B.J. în dosarul de executare nr. 1739/2011, urmând a respinge contestaţia împotriva acestor acte ca fiind tardiv introdusă.
În afara acestor acte de executare, executorul a mai întocmit şi alte acte de executare, cum ar fi procese verbale stabilire cheltuieli de executare ulterioare şi înfiinţare poprire, cu privire la care contestatoarea este în termen de a le contesta.
Debitoarea a formulat la data de 27.01.2012 atât prezenta contestaţie la executare cât şi cerere de suspendare provizorie a executării silite, cerere admisă de preşedintele instanţei prin încheierea pronunţată la data de 31.01.2012 în dosarul nr. 405/270/2012.
Contestatoarea invocă în prezenta contestaţie mai multe motive de nulitate a executării silite declanşate de BEJ B.J., un prim motiv fiind acela că intimatul creditor a primit suma datorată în temeiul titlului executoriu.
Instanţa reţine, astfel cum a fost prezentată anterior situaţia de fapt, că într-adevăr procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc B.E. la data de 05.01.2012 prin care acesta constată că s-a consemnat la dispoziţia creditorului intimat suma de 3940 de lei, liberează debitoarea de obligaţia de plată stabilită prin acest titlu, cunoscut fiind principiul executării unei obligaţii stabilite prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu de bunăvoie, principiu consacrat de art. 3711 alin. 1 Cod procedură civilă.
Faptul că ulterior creditorul se răzgândeşte în privinţa cuantumului creanţei, care nu este determinat în titlul executoriu, ci doar determinabil (partea cuvenită din cota de 5% profit realizat pe anii 2005, 2006, 2007), nu îl îndreptăţeşte pe acesta să pună în executare încă o dată acelaşi titlu executoriu, care, astfel cum s-a arătat anterior, a fost executat de bunăvoie de către debitoare.
În consecinţă, instanţa, în temeiul art. 399 Cod procedură civilă, va admite în parte prezenta contestaţie la executare şi va anula celelalte acte de executare silită emise de BEJ B.J. în dosarul de executare silită nr. 1739/2011.
Având în vedere considerentele expuse pentru care instanţa de fond a admis contestaţia, a considerat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare. Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut că s-a invocat şi faptul că avocat D.D. nu a fost împuternicită de creditorul intimat pentru formularea cererii de punere în executare silită a titlului executoriu, motiv asupra căruia instanţa este în imposibilitate de a se pronunţa având în vedere că avocatul a depus la dosarul de executare silită o împuternicire avocaţială nesemnată de client şi a precizat un contract nr. 335009/2011, contract pe care avocat D.D. nu l-a depus în instanţă, deşi i s-a solicitat expres acest lucru tocmai pentru ca instanţa să poată verifica dacă a avut un mandat valabil din partea creditorului pentru a cere punerea în executare silită a hotărârii judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât există mai multe cauze pe rolul acestei instanţe cu acelaşi obiect în care creditori în baza aceluiaşi titlu executoriu precizează că nu au dat mandat avocatului D. pentru sesizarea organului de executare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa a dispus suspendarea executării până la rămânerea irevocabilă a contestaţiei, având în vedere soluţia pronunţată în contestaţie şi considerentele ce au stat la baza pronunţării în acest sens.
În ceea ce priveşte cauţiunea, instanţa de fond a reţinut că debitoarea contestatoare a achitat o cauţiune totală de 71.041,70 lei cu recipisa nr. 3427/2012 pentru cererea de suspendare a executării silite în dosarele de executare nr. 1695-1746/2011, 1748-1773/2011 ale BEJ B.J., ce fac obiectul contestaţiilor la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Oneşti între nr. 406-415, 417-471 şi 473-478/2012. În consecinţă, cauţiunea aferentă prezentei cereri de suspendare a executării este în cuantum de 1000,20 lei, Privitor la capătul de cerere pentru restabilirea situaţiei anterioare declanşării executării silite, instanţa l-a respins ca rămas fără obiect având în vedere precizările contestatoarei în sensul că executorul nu a mai emis acte de executare a debitoarei.
Împotriva Sentinţei civile nr. 813/12.03.2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 426/270/2012 a declarat recurs intimatul H.I.R. solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei tardivităţii împotriva executării silite însăşi şi pe fond respingerea contestaţiei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată următoarele:
– contestaţia la executare a fost introdusă împotriva a însăşi executării silite, motivaţia principala fiind ca, in cauza suma a fost achitata prin procedura ofertei reale de plată, astfel ca instanţa trebuia sa respingă contestaţia in tot, ca tardiv formulată;
– în ceea ce priveşte plata efectuată, recurentul a arătat că în contestaţie s-a invocat realizarea plăţii prin procedura ofertei reale, iar instanţa de fond nu face nici o referire în acest sens. De asemenea, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile ofertei reale întrucât nu a existat un refuz al creditorului de a primi plata făcută de debitor, iar plata efectuată a fost parţială;
– Referitor la excepţia litispendenţei ridicată la fond instanţa de fond greşit a respins-o. Instanţa a fost sesizata a se pronunţa asupra excepţiei litispendenţei motivat de faptul ca Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost prima instanţa sesizata cu soluţionarea aceleiaşi contestaţii, cerere înregistrata la data de 26.01.2012, dosarul având nr. 3189/29/2012 cu termen la 22.06.2012, cauza având acelaşi obiect, dosar in care se contesta aceleaşi acte de executare,Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti fiind prima instanţa sesizata in judecarea contestaţiei;
– instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor, în temeiul art. 454 şi urm. C. pr.civ., introducerea în cauză a terţilor popriţi, iar în dispozitivul hotărârii nu face referire la cererea de intervenţie formulată de executorul judecătoresc B.J. şi nici la excepţia litispendenţei;
– instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra faptului că procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare au fost încheiate în mod abuziv.
– exista contract de asistenta juridica încheiat, acesta are un număr, este datat si întruneşte toate condiţiile prevăzute de Legea 51/1995 si Statutul profesiei de avocat. Dovada reprezentării intimatului – creditor a fost făcuta cu împuternicirea avocaţiala.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 137, art. 163, art. 261, art. 274, art. 299 şi urm., art. 304, art. 3041, art. 401, art. 404 şi urm. C. pr.civ.
Faţă de natura litigiului, recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar .
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:
În soluţionarea excepţiei tardivităţii contestaţiei, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 401 lit. a şi c Cod de procedură civilă, potrivit căruia contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă (…) c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia.
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei de fond se contestă însăşi executarea silită invocându-se că suma de bani datorată creditorului în baza titlului executoriu a fost achitată de către contestatoare prin procedura ofertei reale urmată de consemnaţiune, arătându-se că plata sumei rezultă fără tăgadă din procesul verbal de constatare încheiat de BEJ B.E..
Faţă de motivele concrete invocate în susţinerea contestaţiei (achitarea debitului prin procedura ofertei reale, lipsa mandatului av. D. pentru începerea executării silite, începerea executării silite pe baza unui certificat de grefă, creanţa urmărită nu este certă şi lichidă, procesul-verbal de stabilite cheltuieli este nul întrucât nu cuprinde domiciliul debitorului şi al creditorului şi a fost încheiat în mod abuziv şi nelegal) instanţa apreciază că de fapt, în speţă a fost formulată o contestaţie împotriva executării silite însăşi şi împotriva procesului-verbal de stabilire cheltuieli întocmit de către executorul judecătoresc la data de 12.12.2011.
Prin somaţia nr. 1739/2011 emisă la data de 12.12.2011 debitoarei i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea somaţiei să achite creditorului drepturile salariale în temeiul titlului executoriu. La aceeaşi dată executorul a întocmit procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare. Atât somaţia cât şi procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare au fost comunicate debitorului la data de 04.01.2012 aşa cum rezultă din procesul-verbal de primire fila 70 dosar fond, iar contestaţia la executare a fost depusă la instanţa de fond pe data de 27.01.2012, deci după împlinirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale de mai sus.
În mod greşit instanţa de fond a anulat actele de executare ulterioare somaţiei şi procesului-verbal din 12.12.2011 întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, prin cererea de chemare în judecată nu au fost invocate neregularităţi proprii ale acestora (nerespectarea condiţiilor de fond sau formă cu privire la procesul-verbal din 16.01.2011 şi înfiinţarea popririi) ci doar neregularităţi ale executării silite însăşi şi ale procesului-verbal de cheltuieli iniţial.
În consecinţă Tribunalul constată că s-a formulat tardiv contestaţia la executare, astfel că este superfluă analizarea celorlalte motive de recurs.
Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 312 coroborat cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentinţa civilă recurată în sensul că va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia la executare ca tardiv formulată.
Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la respingerea cererii privind restabilirea situaţiei anterioare, restituirea cauţiunii şi cheltuielile de judecată, având în vedere că recurentul nu a formulat critici cu privire la aceste dispoziţii din sentinţa recurată.
