Contestaţie la executare. Titlu executoriu fiscal.
Posibilitatea contestarii titlului executoriu fiscal pe calea contestatiei la executare subzista numai in masura in care actul ce constituie titlu de creanta fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe petenta PSSI în contradictoriu cu intimata Direcţia de venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea titlului executoriu nr. X, a somaţiei nr. Y şi a procesului verbal de cheltuieli de executare nr. Z emise de intimată, cu suspendarea executării până la soluţionarea cauzei.
A invocat excepţia prescripţiei dreptului organului fiscal de a stabili şi pretinde obligaţii fiscale de plată.
Analizand cauza, instanta retine ca intimata a format dosarul de executare nr. Q privind pe petenta, stabilind in sarcina acesteia obligatia de plata a datoriei fiscale in cuantum total de 4.523 lei, fiind emis titlul executoriu nr. X comunicat debitoarei prin somatia nr. Y.
Petenta contesta debitul, aratand ca acesta nu este datorat întrucât terenul este extravilan şi nu intravilan şi deci nu este impozabil , că intimata nu i-a comunicat modul de calcul al acestuia şi că actele de executare sunt nelegale. Petenta mai solicită şi obligarea intimatei la comunicarea unei noi înştiinţări de plată dacă aceasta există.
Potrivit art. 110 alin. 3 C.proc. fiscala, titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, iar potrivit art. 141 alin. 2 C.proc. fiscala, titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent.
Fata de motivul invocat de petenta , respectiv contestarea debitului ,se constata ca aceasta contesta titlul de creanta si nu titlul executoriu, cu atat mai mult cu cat in cuprinsul cererii arata ca acest titlu de creanta nu exista si nu i-a fost comunicat.
Astfel, devin incidente dispozitiile art. 172 alin. 3 C.roc. fiscala, potrivit carora contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare judecatoreasca sau o hotarare data de un organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. Acest text de lege a format obiectul unui recurs in interesul legii ca a fost admis prin decizia nr. 14/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dispunandu-se in sensul ca judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atat impotriva executarii silite insesi, a uni act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii, cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea. Din considerentele acestei decizii, obligatorie pentru instantele de judecata conform art. 329 alin. 3 C.pr.civ. rezulta in mod indubitabil ca, daca pentru contestarea titlului de creanta fiscala nu s-a reglementat accesul la o instanta judecatoreasca, pe calea contestatiei la titlul executoriu pot fi invocate aparari de fond cu privire la valabilitatea creantei fiscale. In consecinta, se arata ca posibilitatea contestarii titlului executoriu fiscal pe calea contestatiei la executare subzista numai in masura in care actul ce constituie titlu de creanta fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Asa cum s-a retinut mai sus, petenta contesta nerealitatea sumelor stabilite prin titlul de creanta, contestand astfel titlul de creanta. Cum acest act poate forma obiectul unei plangeri in fata instantei de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004 rezulta ca nu este posibila contestarea sa pe calea contestatie la executare conform art. 172 alin.3 C.pr.fisc.
Contestatoarea avea deschisa calea contestatie prevazuta de art. 205-218 C.pr.fisc., insa nu a inteles sa recurga la aceasta si sa obtina recalcularea creantelor fiscale retinute insarcina sa, motivul invocat in sensul lipsei comunicarii titlului de creanta sau al modului de calcul neprezentand nici o relevanta sub acest aspect.
In speta dedusa judecatii titlu de creanta il reprezinta declaratia de impunere completata chiar de petentă intrucat potrivit art. 85 alin. 1 lit. a C.pr.fisc., impozitele se stabilesc, printre altele, pe baza declaratiei fiscale, in conditiile art. 82 alin. 2 si art. 86 alin. 4 C.pr.fisc. Acest ultim text de lege asimileaza declaratia fiscala cu decizia de impunere si produce efecte juridice ca o instiintare de plata de la data depunerii sale.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 172 alin. 1 si 3, 173 si 174 C.pr.fisc., vazand si decizia in interesul legii nr. 14/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se va respinge contestaţia la executare prin care se critică modul cum a fost calculat debitul datorat şi obligarea intimatei la comunicarea unei noi înştiinţări de plată, ca inadmisibilă.
S-a avut în vedere şi că obligarea intimatei la comunicarea unei noi înştiinţări de plată este o cerere inadmisibilă întrucât excede cadrului procesual ales, aceasta putând fi analizată tot prin procedura descrisă mai sus, respectiv după recalcularea debitului datorat.
În ceea ce priveşte legalitatea actelor de executare , instanţa reţine următoarele:
Prin somaţia nr. X emisă în dosarul de executare nr. Q şi comunicată petentei, aceasta a fost notificată, ca în termen de 15 zile de la primirea somaţiei, să achite suma de 4.523 lei, din care suma de 195 lei, impozit teren arabil intravilan , suma de 1.917 lei, impozit restant, suma de 52 lei , penalităţi de întârziere calculate până la data de 27.07.2010 pentru debit şi suma de 2.359 lei, penalităţi impozit restant, în caz contrar, urmând a se proceda la continuarea măsurilor de executare silită.
În conformitate cu disp. art. 141 alin. 11 din O.G. nr. 92/2003, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Potrivit disp. alin. 2 al aceluiaşi articol, titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, potrivit disp. art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Prin raportare la dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa apreciază că motivul de nelegalitate invocat de contestatoare cu privire la prescripţia dreptului organului de executare de a stabili şi pretinde obligaţii fiscale de plată este întemeiat, întrucât termenele de prescripţie ale drepturilor de creanţă menţionate în titlul executoriu nu pot fi analizate de instanţă deoarece menţiunile din titlul executoriu nu au fost detaliate conform art. 141 alin. 11 din O.G. nr. 92/2003. Mai mult, intimata arată prin întâmpinare că impozitul este datorat din anul 2001 deşi petenta l-a declarat abia în anul 2003 şi că aceasta a fost informată prin adresa nr. X la care s-a anexat înştiinţarea de plată că terenul a fost reimpus la plata impozitului începând cu anul 2001. Tot intimata arată că această adresă a fost returnată cu menţiunea destinatar lipsă domiciliu iar prin adresa aflată la fila 59 din dosar a informat-o pe petentă despre situaţia sa fiscală la data de 01.01.2010 şi în care nu se regăseşte debitul contestat prin prezenta cerere.
Cum petenta ştia că deţine un teren extravilan conform titlului de proprietate nr. Z- iar din înţtiinţarea de plată din 23.04.2003 – fila 60- rezultă că impozitul datorat pentru teren este 0 coroborat cu adresa nr. Y emisă de Oficiul Poştal 45 Bucureşti – fila 63- din care rezultă că petenta nu avea de plată nici un debit către intimată rezultă că aceasta nu avea de ce să mai depună o nouă declaraţie fiscală.
Pentru aceste considerente, ţinând cont de nelegalitatea procedurii execuţionale declanşate în temeiul unor drepturi de creanţă prescrise, cât şi intocmirea actelor de executare cu încălcarea dispoziţiilor art. 43 şi 141 din C.proc. fisc., instanţa va admite contestaţia la executare şi, pe cale de consecinţă, va anula titlul executoriu nr. X precum şi toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. Q de intimată.
Având în vedere că, potrivit disp. art. 148 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită încetează dacă a fost desfiinţat titlul executoriu, instanţa va constata încetarea executării silite pornite în temeiul titlului executoriu nr. X emis de intimată, drept consecinţă a anulării acestui act.
În raport de solicitarea petentei, faţă de modul de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinând culpa procesuală a intimatei, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C. proc. civ., instanţa o va obliga la plata către contestatoare a sumei în cuantum de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanţei anexate la dosar.
