DOMENIU CONTESTATIE LA EXECUTARE
Contestaţie la executare. Urmărirea silită a unui bun proprietate devălmaşă pentru datoria personală a unuia dintre soţi.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 14159/21.11.2011
Deliberând asupra cauzei de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, contestatoarea C.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata AFP SECTOR 2, contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate de intimată împotriva debitorului C.D. – (soţul contestatoarei), solicitând anularea tuturor formelor de executare silita efectuate in dosarul menţionat, precum si suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că, în fapt, în procedura execuţională iniţiată în dosarul menţionat au fost scoase la licitaţie publică mai multe imobile – situate in Bucureşti, sector 2, – care sunt bunuri comune, aflate în devălmăşie, dobândite de către debitorul C.D. împreună cu contestatoarea C.A. în timpul căsătoriei. Contestatoarea a arătat că unicul debitor al intimatei este soţul acesteia, având în vedere că sumele datorate cu titlu de TVA nevărsată la bugetul de stat îşi au izvorul în tranzacţii imobiliare efectuate exclusiv de către acesta, în calitate de persoană fizică autorizată, astfel încât nu pot fi considerate datorii comune ale soţilor. A mai precizat ca, in cauza, cota parte de revine coproprietarilor devălmaşi nu se cunoaşte de vreme ce de esenţa proprietăţii devălmaşe este proprietatea comuna a soţilor fără însă a se cunoaşte care este cota ideala si abstracta ce aparţine fiecăruia din bunul aflat in coproprietate si privit in materialitatea lui; prin continuarea executării silite împotriva bunurilor comune ale soţilor, interesele sale patrimoniale sunt grav vătămate. Procedura execuţională prin care au fost scoase la licitaţie publica imobilele, reiese din anunţul privind vânzarea pentru bunuri imobile din data de 20.07.2010.
Contestatoarea a mai menţionat ca, in cauza, chiar in publicaţia de vânzare din data de 20.07.2010, precum si in decizia de impunere, ca si debitor al intimatei apare exclusiv C.D. si nu C.A.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că derularea procedurii execuţionale îi aduce prejudicii iminente în condiţiile în care aceasta va fi lipsită de propriile bunuri pentru un debit care nu îi aparţine.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 399 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 204 lei reprezentând taxă de timbru şi 5,30 lei timbru judiciar.
În susţinerea cererii, contestatoarea a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei in lipsa, in temeiul art. 242 al. 2 C.p.civ.
La dosar au fost depuse, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Instanţa, în baza art. 167 C.proc.civ., a încuviinţat contestatoarei proba cu înscrisuri solicitată.
La data de 07.11.2011, intimata a comunicat, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele din dosarul de executare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 28.12.2009, a fost emisă de către AFP SECTOR 2 decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care desfăşoară activităţi independente in mod individual si/sau intr-o forma de asociere asupra contribuabilului PF C.D., prin care a fost stabilită în sarcina acestuia obligaţia de plată a sumei de 3.404.215 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată şi a sumei de 2.660.804 cu titlu de majorări de întârziere, în total 6.065.019 lei. Împotriva acestei decizii, debitorul a depus contestaţie la Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care a fost respinsă prin decizie. De asemenea, debitorul a introdus cerere de anulare a deciziei de impunere menţionate şi a raportului de inspecţie fiscală, cerere respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 101/12.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, irevocabilă prin nerecurare, după cum rezultă din adresa trimisă de AFP SECTOR 2.
La data de 26.01.2010, a fost emis titlul executoriu pe numele debitorului C.D. pentru suma de 6.065.019 lei, iar la data de 20.07.2011 a fost emis Anunţul privind vânzarea pentru bunuri imobile, în care se menţiona vânzarea la licitaţie a imobilului situat în Bucureşti, sectorul 2.
Din titlul de proprietate privind acest imobil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. R.I.D. reiese faptul că acesta reprezintă proprietatea comună în formă devălmaşă a soţilor, fiind bun dobândit în timpul căsătoriei, în conformitate cu art. 30 alin.1 C.fam.
Potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Astfel, chiar dacă partea contestatoare a formulat în mod global cererea ca fiind o contestaţie la executare împotriva executării silite în ansamblul ei, instanţa reţine că aceasta a invocat motive de nelegalitate numai în ceea ce priveşte un singur act de executare, şi anume anunţul privind vânzarea pentru bunurile imobile emis la data de 20.07.2011 in dosarul de executare.
În conformitate cu art. 32 C.fam, reprezintă datorii comune care pot fi satisfăcute din bunurile aflate în proprietatea devălmaşă a soţilor numai cele expres şi limitativ prevăzute în textul legal. Instanţa constată că sumele datorate cu titlu de TVA intimatei nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de lege, deşi operaţiunile asupra cărora a fost calculată taxa au fost efectuate pe numele ambilor soţi, întrucât persoana fizică C.D. a desfăşurat activităţi economice cu caracter de continuitate, decizia de impunere fiind emisă exclusiv pe numele său.
Mai mult decât atât, potrivit art. 493 alin. 1 C.proc.civ, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora. În cauza de faţă, având in vedere proba cu înscrisuri administrata, instanţa retine ca nu a fost realizat partajul bunurilor înaintea începerii urmăririi silite asupra acestora, mai ales că, fiind în coproprietate devălmaşă, nu se cunosc cotele ideale ce aparţin fiecărui coproprietar, astfel ca anunţul privind vânzarea pentru bunuri imobile a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Pentru considerentele menţionate, instanţa urmează să admită în parte contestaţia la executare formulată şi să anuleze actul de executare reprezentat de anunţul privind vânzarea pentru bunuri imobile emis la data de 20.07.2011 în dosarul de executare cu al intimatei.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, potrivit art. 403 C.proc.civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Având în vedere că soluţionarea acestei cereri accesorii se realizează prin prezenta hotărâre, odată cu cererea principală, instanţa constată că cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, faţă de perioada în care prezenta interes ca această măsură să fie dispusă.
