SENTINŢA CIVILĂ NR. 6389 din 5.12.2011- contestaţie la executare/suspendare executare silită
Asupra cauzei civile de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2425/279/2011 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, xx au formulat o contestaţie la executare împotriva executării silite a sentinţei civile nr. xx, pronunţată în dosarul nr. xx a Judecătoriei Piatra Neamţ, solicitată de intimaţii xx. Contestatoarea a arătat, de asemenea, că doreşte suspendarea executării silite.
În motivarea cererii lor, contestatorii au arătat că, prin decizia civilă anterior menţionată , au fost obligaţi să îi plătească pârâţilor suma de 1.333,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceştia au apreciat că sentinţa civilă este netemeinică şi nelegală, cu atât mai mult cu cât ar fi fost strămutaţi în zona lacului de acumulare Bicaz, iar statul le-a atribuit teren în suprafaţă echivalentă ca urmare a exproprierii. Întrucât au considerat că intimaţii nu posedă acte de proprietate pentru terenul care figurează înscris în titlurile de proprietate ale autorilor lor, ar fi promovat acţiunea civilă din dosarul nr. xx, aflat pe rolul aceleaşi instanţe, ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 28/1392/22.05.2001, emis pe numele lui xx, autorul intimaţilor anterior menţionaţi.
Contestatorii au precizat că, deşi ar fi formulat adresă către executorul judecătoresc în care a arătat că litigiul continuă având aceleaşi părţi şi acelaşi teren, executorul a continuat procedura de executare.
Contestaţia a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 401 din Codul de procedură civilă.
În susţinerea cererii, contestatorii au depus mai multe înscrisuri (filele 6-29).
Deşi legal citaţi în conformitate cu art. 1141 alin. (2) din Codul de procedură civilă, intimaţii nu au formulat întâmpinare, neprecizându-şi poziţia faţă de cererea contestatorilor.
În şedinţa publică din 25.08.2011, contestatorul xx a arătat că renunţă la soluţionarea cauzei, iar instanţa a luat act de această împrejurare, in conformitate cu art. 246 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 26.09.2011, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar constând în taxa de timbru judiciar de 101,64 lei şi a timbrului judiciar de 3 lei. La 3.10.2011, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata cauţiunii în cuantum de 100 lei, sumă pe care a achitat-o în cele din urmă contestatoarea prin chitanţa aflată la fila 66.
Ca urmare a solicitărilor instanţei întemeiate pe art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a fost depus dosarul de executare nr. 227/2010 al B.E.J. Neneci Tănase.
Având în vedere faptul că abia la termenul prezent instanţa a fost legal sesizată cu judecarea cererii de suspendare a executării silite, întrucât abia la acest termen a fost achitată cauţiunea impusă de instanţă în temeiul art. 403 din Codul de procedură civilă şi că raţiunea suspendării silite subzistă numai în măsura în care judecata asupra fondului ar fi fost amânată, instanţa urmează să respingă cererea de suspendare a aexecutării silite şi să constate că xx poate solicita restituirea cauţiunii achitate în cuantum de 100 lei.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. nr. 2392/14.05.2009, pronunţată în dosarul nr. 138/103/2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ (filele 11-14), s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de xx împotriva pârâţilor xx. Reclamanţii, contestatori în prezenta cerere, au fost obligaţi la plata către pârâţi a sumei de 933,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Această sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă la 19.11.2009, ca urmare a respingerii ca nefondat a recursului îndreptat împotriva aceleaşi sentinţe formulat de recurenţii – reclamaţi la Tribunalul Neamţ.
Faţă de neexecutarea de bunăvoie a sentinţei civile, intimaţii s-au adresat, în octombrie 2010 către B.E.J. xx, solicitând recuperarea sumei 933,33 lei. În acest context s-a format dosarul de executare nr. 227/2010, în cadrul căruia a fost emisă somaţia din 10.11.2010, prin care se solicita contestatorilor să achite suma de 933,33 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, suma de 115 lei, reprezentând cheltuieli de executare înaintate de creditori şi suma de 115 lei – onorariu legal al executoriului judecătoresc.
Raportând dispoziţiile legale incidente la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând a o respinge cu următoarele argumente:
Din cuprinsul textelor art. 372, 374 şi 376 din Codul de procedură civilă, reiese că nicio hotărâre nu va putea fi pusă în executare dacă nu a fost învestită cu formulă executorie, pentru aceasta fiind necesar ca hotărârea să fi rămas definitivă ori să fi devenit irevocabilă. În speţa de faţă, instanţa constată că executarea silită a început în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, învestite cu formulă executorie, devenită între timp şi irevocabilă, ceea ce corespunde dispoziţiilor legale ce guvernează executarea silită.
Este neîntemeiată critica contestatoarei prin care aceasta pretindea că sentinţa civilă pusă în executare este nelegală şi netemeinică, întrucât aceasta a avut la dispoziţie calea de atac a recursului împotriva hotărârii menţionate, în cadrul căreia ar fi putut invoca orice neregularităţi. Totuşi, această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă, astfel că legalitatea sau temeinicia sa nu poate fi pusă în discuţie în cadrul contestaţiei la executare.
Cât priveşte existenţa pe rolul instanţei, în curs de judecată, a unui alt dosar având aceleaşi părţi, a cărui soluţie ar putea avea incidenţă cu privire la valabilitatea titlului intimaţilor, instanţa constată că acesta nu are nicio incidenţă în cauză, nu poate conduce la anularea actelor de executare şi nu justifică un motiv al contestatoarei de nerespectare a hotărârii judecătoreşti-titlu executoriu prin care a fost obligată la achitarea sumelor de bani reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de respectivul proces.
În lumina celor de mai sus, instanţa constată că executarea silită începută de B.E.J. xx în dosarul de executare nr. xx s-a realizat potrivit legii, nefiind probat niciun motiv de nelegalitate a executării silite, niciun motiv de nerespectare şi neexecutare a hotărârii judecătoreşti puse în executare.
Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea xx, în contradictoriu cu intimaţii xx.
