SENTINŢA CIVILĂ NR. 1024/05.12.2011 (contestaţie la executare+suspendare propriu-zisă a executării)
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect „contestaţie la executare – suspendare propriu zisă a executării”, acţiune formulată de contestatoarea U. A. T. A OR. L. G., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J O. C., S.C. T. R. U. D. C. SRL şi terţul poprit T. OR. L. G.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, contestatoarea fiind reprezentată de dna. av. Dinulescu, iar intimata reprezentată de dl. av. Motea Nicuşor Daniel, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apărătorul contestatoarei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocaţială şi contractul de furnizare nr. 5263/06.07.2009 şi arată că alte cereri de formulat sau probe de administrat nu mai are, solicitând judecarea cauzei pe fond.
Apărătorul intimatei precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat şi solicită judecarea cauzei pe fond.
Instanţa, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fond.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare. Dna. av. arată că toate sumele din sentinţa civilă nr. 356/23.02.1010, respectiv suma de 476.682,45 lei a fost recuperată, motiv pentru care nu înţelege pentru ce sumă s-a emis procesul verbal din data 11.07.2011, proces verbal pe care îl consideră nelegal. Totodată se arată că executorul judecătoresc nu a comunicat procesul verbal de încetare a executării silite prin poprire.
Apărătorul intimatei solicită respingerea contestaţiei, întrucât executarea silită a continuat la cererea intimatei şi arată că sumele cuprinse în Procesul – Verbal din data 11.07.2011 fac obiectul Sentinţei Civile nr. 356/23.02.2010 la care au solicitat a se adaugă penalităţi de 0,05% pe zi de întârziere. Astfel, având în vedere faptul că neîndeplinirea de bunăvoie de către debitor a obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, o perioadă mai mare de timp, îndreptăţeşte creditoarea, potrivit art. 371 ind.2 alin. (3) C proc. civ., să solicite recalcularea sumei, iar executorul judecătoresc să procedeze la actualizare, fără ca acesta ori creditorul să trebuiască să se adreseze instanţei de judecată în acest sens.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.08.2011 sub nr.1381/249, contestatoarea U. A. T. A OR. L. G. a formulat contestaţie împotriva formelor de înfiinţare a popririi pornite de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 127/2010, privind pe creditoarea S.C. T. R. U. D. C. S.R.L. şi terţul poprit T. OR. L. G., solicitând:
– anularea tuturor formelor de înfiinţare a popririi pornite de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 139/2010 şi încetarea executării silite, precum şi
– suspendarea tuturor formelor de înfiinţare a popririi pornite de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 139/2010.
Totodată solicită cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul proces
În motivarea cererii arată că prin sentinţa civila nr. 356/23.02.2010 pronunţata de Tribunalul Călăraşi, a fost obligată la plata sumei de 431.061,42 lei cu titlu de pretenţii, la plata sumei de 25.648,15 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în total suma de 461.209,57 lei.
Arată că prin încheierea din data de 06.10.2010, a Judecătoriei Lehliu Gară, s-a admis cererea creditoarei de încuviinţare a executării silite, iar prin procesul verbal nr. 139/2010, executorul judecătoresc O. C., în lipsa debitoarei, a constatat sumele de bani pe care urmează a le achita, respectiv:
– suma de 461.209,57 lei cu titlul de pretenţii şi cheltuieli de judecată, conform sentinţei civile nr. 356/23.02.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi;
– suma de 2.500 lei cu titlul de cheltuieli onorariu avocat;
– suma de 9.937 lei cu titlul de cheltuieli onorariu executor;
– suma de 525 lei cu titlul de cheltuieli executare silită;
– suma de 2.510,88 lei cu titlul de c/val TVA.
Mai arată că, ulterior, BEJ O. C. a comunicat T. L. G. executarea silită a sentinţei civile nr. 356/23.02.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, prin înfiinţarea popririi asupra conturilor, până la concurenţa sumei de 476.682,45 lei, prin adresa de înfiinţare a popririi din data de 23.11.2010. Arată că, în urma înfiinţării popririi suma de 476.682,45 lei a fost achitată, sens în care au fost încheiate procesele verbale prin care au fost distribuite sumele de bani către creditor.
Astfel, arată că a achitat în integralitate sumele la care au fost obligaţi conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010.
În continuare arată că la data de 11.07.2011 le-a fost comunicat procesul verbal de cheltuieli din aceeaşi dată, încheiat în dosarul de executare nr. 139/2010 şi că, în baza procesului verbal sus menţionat, li s-a pus în vedere să achite suma de 127.606,23 lei, reprezentând pretenţii penalităţi de 0,05% pe zi de întârziere conform adresei creditorului S.C. T. R. U. D. C. S.R.L. nr. 386/01.06.2011, la care se adaugă cheltuieli de executare, conform titlului executoriu reprezentând sentinţa civila nr. 356/23.02.2010.
Arată că sumele trecute în procesul verbal încheiat la data de 11.07.2011 nu fac obiectul sentinţei civile nr. 356/23.02.2010 şi nu este de acord cu achitarea lor, sens în care a formulat prezenta contestaţie.
Mai arată că, din conţinutul procesului verbal şi din calculul anexat, rezultă că penalităţile solicitate au fost calculate de către creditoarea S.C. T. R. U. D. C. S.R.L, conform adresei nr. 386/01.06.2011 şi nu fac obiectul titlului executoriu invocat, respectiv sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010.
De asemenea mai arată că, urmare a comunicării acestui proces verbal a trimis o adresă către BEJ O. C. în care şi-a precizat punctul de vedere cu privire la pretenţiile creditoarei, însă, cu toate acestea, în data de 10.08.2011 i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi cu privire la suma de 111.316,61 lei, cu titlul de pretenţii, penalităţi, cheltuieli de judecată, onorariu avocat, cheltuieli onorariu executare silită.
Arată că ataşat acestei adrese de înfiinţare a popririi, BEJ O. C. a comunicat şi procesul verbal din data de 10.08.2011, încheiat în dosarul de executare nr. 139/2010. Prin procesul verbal din data de 10.08.2011, încheiat în lipsa părţilor, arată că BEJ O. C., în baza titlului executoriu reprezentând sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, i-a pus în vedere că are de achitat următoarele sume:
-100.020,01 lei, cu titlul de pretenţii – penalităţi, conform titlului executoriu şi a adresei nr. 509/26.07.2011 a creditoarei;
-4.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, sumă ce a fost deja inclusă în suma de 461.209,57 lei, solicitată conform procesului verbal din data de 23.11.2010;
-2.500 lei cu titlul de onorariu avocat, sumă ce a fost deja inclusă în suma de 461.209,57 lei, solicitată conform procesului verbal din data de 23.11.2010;
-3.095 lei cu titlul de onorariu executor;
-370 lei cu titlul de cheltuieli de executare;
-831,60 lei cu titlul de c/val TVA;
Arată că BEJ O. C. a mai ataşat adresei de înfiinţare a popririi şi calculul creditoarei cu privire la penalităţile solicitate, din care rezultă că aceste penalităţi au fost calculate după pronunţarea sentinţei civile nr. 356/23.02.2010, nu fac obiectul titlului executoriu, sens în care acestea nu au temei legal pentru a fi solicitate în acest dosar de executare.
Mai arată că, a fost ataşată factura nr. 0035916/26.07.2011, în cuantum de 35.128,15 reprezentând penalităţi, conform sentinţei civile nr. 356/2010, valoare parţială. În dispozitivul sentinţei civile, instanţa de judecată i-a obligat doar la plata debitului şi a penalităţilor în cuantum de 25.648,15 lei, nefiind obligată să achite şi alte penalităţi.
Arată că, în cazul în care creditoarea consideră că îi mai datorează şi alte penalităţi are posibilitatea formulării unei acţiuni în instanţă în vederea solicitării acestor pretenţii, urmând ca instanţa de judecată să se pronunţe în acest sens.
De asemenea mai arată că modul de calcul efectuat de creditoare, conform celor 2 adrese comunicate către BEJ O. C., în baza cărora a fost solicitată înfiinţarea popririi diferă şi nu poate fi analizat decât în cadrul unei acţiuni în instanţă, prin administrarea de probe.
În ceea ce priveşte sumele solicitate de creditoare cu titlul de cheltuieli de judecată şi onorariu avocat arată că au fost achitate creditoarei prin distribuirea sumei de 476.682,45 lei, acestea neputând fi solicitate şi achitate de două ori, fiind îmbogăţire fără justă cauză, având în vedere că suma de 100.021,01 lei solicitată de creditoare nu face obiectul titlului executoriu menţionat, respectiv sentinţa civilă nr. 356/2010.
Solicită admiterea prezentei contestaţii şi obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de executare.
Până la soluţionarea prezentei contestaţii s-a solicitat suspendarea executării silite prin înfiinţarea popririi.
În drept s-a invocat dispoziţiile art. 399 – 401 C. proc. civ.
În dovedirea contestaţiei solicită proba cu înscrisuri.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru.
S-au ataşat prezentei cererii următoarele documente: delegaţie, procesul verbal nr. 139/2010 – de cheltuieli, încheiat de BEJ O. C. la data de 11.07.2011, adresa nr. 386/01.06.2011 emisă de SC T. R. U. D. C. SRL, privind modul de calcul al penalităţilor la data de 31.05.2011, sentinţa civilă nr. 356/2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, adresa înaintată de contestatoare către BEJ O. C., adresa nr. 1636/10.08.2011 a AFP Lehliu Gară, cu privire la înfiinţarea popririi, adresa emisa de BEJ O. C. cu privire la înfiinţarea popririi, procesul verbal din data de 10.08.2011 – de cheltuieli întocmit de BEJ O. C., adresa nr. 509/26.07.2011 emisă de SC T. R. U. D. C. SRL, privind modul de calcul al penalităţilor la data de 26.07.2011, factura nr. 0035916/26.07.2011, emisă de SC T. R. U. D. C. SRL pentru suma de 36128,15 lei reprezentând valoare parţială penalităţi conform sentinţei civile nr. 356/2010.
La data de 10.10.2011 contestatoarea a mai depus la dosar adresa nr. 9226/06.06.2011 emisă de AFP Lehliu Gară, privind sumele virate către BEJ O. C. la data de 06.06.2011 ora 1150.
La termenul din 10.10.2011 intimata SC T. R. U. D. C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca nefondată şi netemeinică.
În motivarea întâmpinării arată că prin sentinţa civilă nr.356/23.02.2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 431.061,42 lei cu titlul de pretenţii, la plata sumei de 25.648,15 lei cu titlul de penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în total suma de 461.209,57 lei. Prin încheierea din data de 06.10.2010 a Judecătoriei Lehliu Gară, s-a admis cererea creditoarei SC T. R. U. D. C. SRL de încuviinţare a executării silite.
Mai arată că prin procesul verbal nr. 139/2010, executorul judecătoresc O. C. a constatat sumele de bani ce urmează a se achita.
Menţionează faptul că până la această dată sumele achitate conform proceselor verbale către creditoare sunt: la 17/05/2011- 182.648,00 lei, la 01/06/2011- 77.230,00 lei, la 20/06/2011- 124.052.68 lei, la 07/07/2011 – 47130,74 lei, în total = 431,061.42 lei.
Datorită acestui fapt creditoarea a revenit cu adresă către executorul judecătoresc O. C. prin care a cerut achitarea integrală a debitului datorat şi recalcularea sumei.
Arată că sumele cuprinse în procesul – verbal din data 11.07.2011 fac obiectul sentinţei civile nr. 356/23.02.2010 la care a solicitat a se adăuga penalităţi de 0,05% pe zi de întârziere.
Invocă faptul că neîndeplinirea de către debitor, de bunăvoie, a obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, o perioadă mai mare de timp, o îndreptăţeşte, potrivit art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., să solicite recalcularea sumei, iar executorul judecătoresc să procedeze la actualizare, fără ca acesta ori creditorul să trebuiască să se adreseze instanţei de judecată în acest sens.
Invocă şi faptul că scopul legiuitorului a fost de a feri creditorul de dezavantajele apărute în situaţia în care debitorul refuză o perioadă de timp executarea obligaţiei şi de a diminua formalismul procedural care ar fi impus formularea unei noi cereri de chemare în judecată pentru obligarea debitorului la diferenţa de valoare dintre suma stabilită prin titlul executoriu şi valoarea aceleiaşi creanţe la momentul plăţii efective, operaţiune care implică cheltuieli suplimentare şi timp, în contextul în care întreaga legislaţie europeană tinde spre minimalizarea formalismului. În consecinţă, măsura actualizării poate fi realizată de către executorul judecătoresc, chiar dacă nu a fost cuprinsă în titlul executoriu.
Arată că şi Curtea Constituţională a reţinut faptul că art. 3712 alin. 3 C.proc.civ. nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională dată în mod firesc în sarcina organului de executare, în cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc neavând de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu; sub acest aspect operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă, care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea.
De asemenea arată că o altă interpretare din partea instanţei ar semnifica încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 al aceleiaşi Convenţii. Astfel, un proces echitabil nu acoperă numai procedura până la pronunţarea hotărârii, ci şi executarea acesteia, iar statul şi instituţiile publice au obligaţia de a se supune dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti pronunţate contra lor, aşa cum a decis Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c. Greciei.
Mai mult decât arată că, în interpretarea art. 6 CEDO, Curtea a decis că există obligaţia pozitivă a statului şi a instituţiilor publice de a se „plia” la hotărârile judecătoreşti definitive şi obligatorii prin care au fost obligate la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceara unei persoane fizice sau juridice care a obţinut o creanţa contra statului sau contra unei instituţii publice în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască să iniţieze procedura executării pentru satisfacerea creanţei sale ( Metaxas c. Greciei). Prin urmare, a statuat Curtea că statul şi instituţiile publice nu pot să refuze, să omită sau să întârzie executarea unor asemenea hotărâri, în caz contrar încălcându-se atât art.6 din Convenţie, cât şi art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei, având în vedere că o creanţă constituie un „bun” în sensul Convenţiei, dacă este suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă (cauza Beis c. Greciei, cauza Rafinăriile greceşti Sttran si Stratis Andreatis c. Greciei), precum în cauza de faţă.
În drept: art. 115-117, art. 3712 alin. 3 C.proc.civ.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3373/116/2009, contestatoarea U. A. T. A OR. L. G.,, a fost obligată să-i achite intimatei S.C. T. R. U. D. C. SRL, în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinţei, suma de 431061,42 lei, reprezentând c/val utilaj, precum şi a penalităţilor în sumă de 25648,15 lei. De asemenea, contestatoarea a fost obligată şi la plata sumei de 4500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În total 461.209,57 lei.
În ceea ce priveşte penalităţile, acestea au fost acordate în cuantumul solicitat de către intimata-creditoare, de 25648,15 lei, cuantum ce nu a fost contestat de către contestatoarea-debitoare, nefiind stabilite de către instanţă criteriile pe baza cărora au fost calculate.
Prin Încheierea pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară la data de 06.10.2010, în dosarul nr. 1358/249/2010, s-a încuviinţat executarea silită a debitoarei U. A. T. A OR. L. G., la solicitarea creditoarei S.C. T. R. U. D. C. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, formându-se pe rolul BEJ O. C., din L. G., dosarul de executare nr. 139/2010.
Conform procesului-verbal (de cheltuieli) nr. 139/14.10.2010 s-a stabilit de către executorul judecătoresc faptul că sumele de recuperat sunt următoarele: 461209,57 lei – conform titlului executoriu, 2500 lei – cu titlul de cheltuieli onorariu de avocat, 9937 lei cu titlul de onorariu executare silită, 335 lei cu titlul de cheltuieli executare silită, 2465 lei cu titlul de TVA (fila 15 dosar de executare). Total (calculat de instanţă) = 476446,57 lei.
Drept urmare a fost întocmită somaţia nr. 139/14.10.2010 (fila 16 dosar executare), ambele (proces-verbal de cheltuieli şi somaţie) fiindu-i comunicate debitoarei la data de 15.10.2010 (fila 17 dosar de executare).
La data de 23.11.2010 BEJ O. C. a întocmit un nou proces verbal de cheltuieli, în care reţine a fi de recuperat următoarele sume: 461209,57 lei – conform titlului executoriu, 2500 lei – cu titlul de cheltuieli onorariu de avocat, 9937 lei cu titlul de onorariu executare silită, 525 lei cu titlul de cheltuieli executare silită, 2510,88 lei cu titlul de TVA (fila 15 dosar de executare).Total (calculat de instanţă) = 476682,45 lei.
Totodată, la 23.11.2010, BEJ O. C. a înfiinţat poprirea asupra conturilor deţinute de debitoare la T. L. G., până la concurenţa sumei de 476682,45 lei, adresa de poprire şi noul proces verbal de cheltuieli fiind comunicat debitoarei la data de 24.11.2011 (fila 20 dosar de executare).
La data de 19.05.2011 BEJ O. C. a întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor, conform căruia, suma încasată, de 193140 lei a fost distribuită astfel: 182648 lei către creditoarea S.C. T. R. U. D. C. SRL şi 10492 lei cu titlul de onorariu executare silită şi TVA aferent la dispoziţia BEJ O. C. S-a constatat executat parţial titlul executoriu.
La data de 20.05.2011 procesul-verbal de distribuire a sumelor i-a fost comunicat debitoarei (fila 67 dosar de executare).
Conform adresei nr. 386/01.06.2011 emisă de S.C. T. R. U. D. C. SRL, creditoarea a calculat penalităţi pentru perioada septembrie 2009 (15 zile) – 31.05.2011, calcule conform cărora suma de 431061,42 ron este înmulţită cu 569 zile şi cu 0,05%/zi, rezultând suma de 122636,974 ron. Conform aceloraşi calcule ale creditoarei întrucât s-a încasat sume de 182648 lei rezultă un rest de plată de 248413,42 lei pe care l-a înmulţit cu 23 zile şi cu 0,05%/zi, rezultând încă o diferenţă de 2856,75 ron şi un total general de 125493,728 lei.
La data de 11.07.2011 BEJ O. C. a întocmit un nou proces verbal de cheltuieli, pentru o sumă totală de 129399,27 lei, reprezentând: 127606,23 lei pretenţii-penalităţi de întârziere, 1276 lei cu titlul de cheltuieli onorariu de executare, 170 lei cheltuieli de executare, 347,04 lei TVA (fila 73 dosar de executare).
La data de 14.07.2011 BEJ O. C. a emis o adresă către AFP Lehliu Gară prin care aducea la cunoştinţa acestei instituţii (terţ poprit) faptul că dosarele de executare nr. 127, 139 şi 145/2010, privind pe debitorul Primăria Lehliu Gară, au fost soluţionate pe calea popririi conturilor debitorului. Pentru aceasta a constatat anulate măsurile de instituire a popririi solicitate prin adresele nr. 127/23.11.2010, 139/23.11.2010 şi 145/03.12.2010 pe contul debitorului Primăria oraşului Lehliu Gară (fila 83 dosar de executare), adresă comunicată terţului poprit la data de 14.07.2011.
Într-adevăr, conform borderoului ordinelor de plată emis de Trezoreria Lehliu Gară (filele 81-82 dosar de executare), în perioada 18.04.2010-04.07.2011 a fost acoperită întreaga sumă de 476682,45 lei.
Conform art. 3712alin.3 C.proc.civ. dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
În speţă instanţa constată faptul că titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3373/116/2009 nu conţine nici un criteriu în funcţie de care organul de executare să poată actualiza valoarea obligaţiei principale ci, aşa după cum s-a reţinut mai sus, penalităţile au fost acordate în cuantumul solicitat de către intimata-creditoare, de 25648,15 lei, cuantum ce nu a fost contestat de către contestatoarea-debitoare.
Cum suma de 127606,23 lei pretenţii-penalităţi de întârziere (fila 73 dosar de executare) nu a fost stabilită pe baza criteriilor din titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010 şi nici nu reprezintă o actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie şi până la data plăţii efective a obligaţiei, instanţa apreciază întemeiată în parte contestaţia le executare, actele de executare efectuate de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 139/2010, începând cu procesul-verbal de cheltuieli din data de 11.07.2011, pentru suma totală de 129399,27 lei, fiind lovite de nulitate.
Instanţa nu poate primi cererea de „anularea tuturor formelor de înfiinţare a popririi pornite de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 139/2010 şi încetarea executării silite” întrucât sub acelaşi număr, 139/2010, s-au desfăşurat şi formele de executare finalizate prin acoperirea integrală a debitului stabilit prin procesul-verbal de cheltuieli din data de 23.11.2010, pentru care la data de 14.07.2011 BEJ O. C. a emis către AFP Lehliu Gară adresa prin care îi aducea la cunoştinţă acestei instituţii (terţ poprit) faptul că dosarul de executare nr. 139 (alături de dosarele nr. 127/2010 şi 145/2010, privind pe debitorul Primăria Lehliu Gară) au fost soluţionate pe calea popririi conturilor debitorului, constatând anulate măsurile de instituire a popririi solicitată prin adresa nr. 139/23.11.2010 pe contul debitorului Primăria oraşului Lehliu Gară.
Instanţa este de acord cu susţinerile intimatei referitoare la deplina aplicabilitate a art. 6 CEDO în faza executării silite, în general şi la sarcina impusă statului şi instituţiilor publice de a executa de bunăvoie titlurile executorii obţinute împotriva lor.
Faptul că debitoarea U. A. T. A OR. L. G. s-a aflat în imposibilitatea de a executa de bună voie titlul executoriu obţinut împotriva sa a reieşit pe deplin din înscrisurile de la dosar, respectiv din situaţia contului debitoarei deschis la Trezoreria Lehliu Gară, precum şi din modul în care diverse sume, mai mici sau mai mari, au fost indisponibilizate în vederea acoperirii debitului pe măsură ce acestea au intrat în contul debitoarei.
A i se impune acum debitoarei, prin continuarea executării silite, să plătească sume care nu fac parte din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 356/23.02.2010, şi care nici nu au fost stabilite pe baza unor criterii izvorâte din acest titlu executoriu, nefiind nici o actualizare în funcţie de rata inflaţiei, ci doar un calcul efectuat de creditoare excede atât legislaţiei naţionale citate mai sus cât şi dispoziţiilor art. 6 din CEDO.
În ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia EDO, instanţa reaminteşte faptul că în considerentele de mai sus nu a înţeles să facă referiri asupra dreptului creditoarei la sumele solicitate, ci numai asupra faptului că aceste sume, din procesul verbal de cheltuieli din data de 11.07.2011, nefiind stabilite pe baza unor criterii izvorâte din titlul executoriu, nu pot fi realizate pe această cale. Astfel, nefiind stabilite printr-un titlu nu se poate vorbi nici despre un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia EDO.
Pentru considerentele de mai sus, urmează a anula procesele-verbale de cheltuieli încheiate la data de 11.07.2011 şi 10.08.2011, adresa de înfiinţare a popririi din data de 10.08.2011 pentru suma de 111.316,61 lei – terţ poprit fiind Trezoreria Lehliu Gară şi actele de executare ulterioare acestora efectuate de BEJ O. C. în dosarul de executare nr. 139/2010.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare propriu-zisă a executării silite, instanţa ia act de faptul că în vederea soluţionării acestui capăt de cerere, contestatoarei i s-a stabilit în sarcină, în temeiul art. 7231 alin.2 C.proc.civ., o cauţiune 15528 lei, respectiv 12% din valoarea contestată, de 129399,27 lei, cauţiune pe care nu a achitat-o, motiv pentru care instanţa urmează a respinge cererea de suspendare propriu-zisă a executării.
Văzând şi dispoziţiile art. 402 alin.2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea U. A. T. A OR. L. G., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J . O. C., S.C. T. R. U. D. C. SRL şi terţul poprit T. OR. L. G.
Respinge cererea de suspendare propriu-zisă a executării silite formulată de contestatoare.
Anulează în parte formele de executare efectuate de BEJ O. C. din dosarul de executare nr. 139/2010, respectiv: procesele-verbale de cheltuieli încheiate la data de 11.07.2011 şi 10.08.2011, adresa de înfiinţare a popririi din data de 10.08.2011 pentru suma de 111.316,61 lei – terţ poprit fiind T. L. G. şi actele de executare ulterioare acestora.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.12.2011.
