Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.07.2015 şi înregistrată sub nr. de dosar xxx/310/2015 contestatorii S.F.M şi G.G. au formulat în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI xxx &ASOCIAŢII contestaţie la executare şi contestaţie la titlu împotriva executării silite pornite de xxx şi xxx în dosarul de executare nr. …/2015 la cererea intimatei în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistenţă juridică nr. … din data de 18.02.2014 seria …/2014 învestit cu formulă executorie prin încheierea din data de 08 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul …/299/2015, solicitând:
– anularea încheierii de învestire cu formulă executorie din data de 08 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul …/299/2015; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite emisă la data de 01.07.2015 de xxx şi xxx.
– anularea încheierii din data de 02.07.2015 privind cheltuielile de executare;
– anularea adresei de înfiinţare a popririi emisă la data de 02.07.2015 de xxx şi xxx;
– anularea tuturor formelor şi actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. …/2015 aflat pe rolul xxx şi xxx;
– suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei;
– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii contestatorii au arătat următoarele:
I. în ce priveşte încheierea din data de 08 mai 2015, prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie, solicită anularea acesteia întrucât aceasta a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale: Lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de asistenta juridica (netipizat).
Se apreciază că în cauză Contractul de asistenţă juridică nr. … din 18.02.2014 serie 7…… putea fi doar o anexă a contractului tipizat, deoarece doar contractul tipizat (emis de Barou, membru UNBR) poate avea caracter de titlu executoriu. Mai mult, doar contractul tipizat oferă elemente de siguranţă (serie şi înregistrare în evidenţe verificabile) ce au fost avute în vedere de legiuitor pentru conferirea caracterului de titlu executoriu al acestui contract. Logica acestei concluzii este una simplă şi are în vedere dispoziţiile legale care reglementează aspectele legate de contractul de asistenţă juridică, cele din Legea 51/1995 şi cele din Statutul profesiei de avocat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin (3) din Legea 51/1995, “contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu”. în acelaşi timp, dispoziţiile art. 108 alin (2) din Statutul profesiei de avocat prevăd că “forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică sunt stabilite prin prezentul statut”. De asemenea, art. 122 din Statut prevede la alin. (4): “Contractul de asistenţă juridică va fi tipărit în formulare tipizate şi înseriate ce vor conţine sigla U.N.B.R., cea a baroului emitent, denumirea “Uniunea Naţională a Barourilor din România” şi cea a baroului emitent. Seria va avea o componenta literală comună fiecărui barou şi o componentă cifrică formată din 6 cifre, urmată de menţionarea anului emiterii formularelor. înserierea este rezervată de către barou fiecărei forme de exercitare a profesiei”. Norma cuprinsă în alin. 4 al art. 122 este una imperativă onerativă, adică ea prevede în mod expres obligaţia de a avea o anumită conduită, în cazul nostru obligaţia ca în contractul de asistenţă juridică să fie conţinute toate elementele enumerate. Altfel, contractul de asistenţă juridică nu poate fi legal încheiat, din moment ce el nu este legal redactat.
Deci, pentru a fi titlul executoriu, contractul de asistenţă juridică trebuie să fie legal încheiat şi pentru a fi legal încheiat, el trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă prevăzute de Statutul profesiei de avocat la art. 122. Pe cale de consecinţă, dacă nu îndeplineşte toate condiţiile de formă, el nu poate avea caracter de titlu executoriu.
Dispoziţiile procedurale, prin art. 641 alin (3) CPC, prevăd că, pentru a dispune învestirea cu formulă executorie, “instanţa va verifica dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege”. Adică, rolul judecătorului era de a verifica dacă acest contract conţine toate elementele prevăzute de art. 122 alin (4) din Statutul profesiei de avocat (forma contractului). Or, în cazul de faţă, raportat la cele de mai sus, este evident că judecătorul nu a făcut o verificare reală, ci doar una formală, acordându-i, fără temei, actului prezentat (contractul netipizat, neînseriat conform dispoziţiilor legale, fără siglele Baroului îşi UNBR, fără componentă literală în cadrul seriei) caracter de titlu executoriu.
În consecinţă, încheierea de admitere a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică prezentat este nelegală, urmând să fie anulată de instanţa de executare.
II. În ceea ce priveşte încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 01.07.2015, emisă de xxx şi xxx, contestatorii invocă următoarele:
A. Lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei
Potrivit dispoziţiilor art. 663 CPC, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Alin (1) al acestui articol prevede că “executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă”.
Alin (2), (3) şi (4) ale art. 663 definesc noţiunile de cert, lichid şi exigibil. Astfel, “creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu”, ea “este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui” şi “este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Se arată că intimata, prin executor judecătoresc, a înţeles să demareze această executare silită, contestată în prezenta cauză, având la bază facturi “pro forma”. Factura “pro forma” nu reprezintă o solicitare de plată, doar factura fiscală îndeplinind această fost în sensul că intimata va factura un onorariu orar, dar onorariul total nu va putea depăşi suma de 10.000 euro.
Pe parcursul derulării contractului, pentru serviciile prestate, intimata transmitea borderourile de activităţi şi părţile agreau împreună, pe baza explicaţiilor oferite, cuantumul onorariului datorat. Niciodată nu au achitat şi nu au înţeles să achite vreodată sume pe care nu le-au agreat de comun acord cu intimata.
Se mai arată că în cursul lunii septembrie 2014, observând că intimata transmite facturi “pro forma” conţinând sume nejustificat de mari, contestatorii au decis să o informeze că doresc renegocierea contractului în sensul de a nu se mai percepe onorariu orar, ci onorariu de succes. Imediat după aceste discuţii, dar înainte de semnarea actului adiţional, intimata a emis facturile pro forma nr. 2..,2.. şi 2.., toate cu aceeaşi dată, respectiv 11.09.2014, pentru pretinse servicii prestate cu mult înainte de emiterea lor. Mai exact, au fost cuprinse servicii presupus prestate în lunile aprilie, mai, iunie, deşi în luna iunie fusese emisă pro forma nr. 190/12.06.2014, pentru servicii prestate până la acea dată. Apariţia în cadrul unei facturi ulterioare a aceloraşi servicii echivalează cu perceperea de două ori a aceluiaşi onorariu. Cu titlu de exemplu, facturile nr. 1../07.04.2014 şi nr. 190/12.06.2014 conţin în borderourile ataşate aceleaşi servicii, respectiv: pregătire anexe pentru depunerea acţiunii în data de 06.03.2014, pregătirea depunerii acţiunii în data de 10.03.2014. (Cristian Paziuc) – activităţile apar identic pe ambele facturi, depunere cerere de chemare în judecată şi plata taxa de timbru în data de 10.03.2014, verificare stadiu dosar în zilele de 21 şi 23.05.2014 (Marian Bădescu). În aceeaşi manieră sunt emise toate celelalte facturi “pro forma”, adică acelaşi serviciu se “facturează” de două ori, în facturi diferite. De asemenea, “pro forma” din data de 15.04.2015 se referă la perioade deja “facturate”.
Contestatorii arată că potrivit contractului, de asistenţă juridică, plata onorariului se efectua lunar. în acest sens, intimata le transmitea, sau ar fi trebuit să transmită în fiecare lună factura “pro forma” însoţită de borderourile de activităţi aferente, nu după două, nu după trei, nu după 12 luni de la prestarea serviciului şi în niciun caz să “factureze” de două ori.
Se mai arată că pro forma 190/12.06.2014 folosit în dosarul de executare, în care este menţionat clientul MONDO TAXI INC. nu are ce căuta în dosarul de executare.
În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art.712 şi urm. NCPC, precum şi celelalte dispoziţii legale amintite în cuprinsul acţiunii.
În susţinerea contestaţiei, contestatorii au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, expertiză contabilă, precum şi de orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din cercetarea judecătorească .
La data de 21.07.2015 contestatorii S.F.M şi G.G., au depus la dosar cerere precizatoare (file 12-13, vol.I) împotriva executării silite pornite de xxx şi xxx în dosarul de executare nr. …/2015 la cererea intimatei SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI xxx & ASOCIAŢII în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistenţă juridică nr. … din data de 18.02.2014 seria …/2014 învestit cu formulă executorie prin încheierea din data de 08 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul …/299/2015, prin care au completat motivele cererii introductive .
Astfel, contestatorii au arătat că nu recunosc ca executate serviciile pretins prestate de intimata din prezenta cauză, deoarece acestea nu au fost executate.
Astfel, se arată că deşi intimata pretinde că a prestat serviciile juridice cuprinse în borderourile de lucru, aceste servicii nu s-au prestat. În plus, nu au solicitat intimatei serviciile juridice pe care aceasta pretinde că le-a prestat şi care se regăsesc în borderourile ataşate facturilor “pro forma”.
De asemenea, se arată că unele servicii au fost tarifate de două ori (acelaşi serviciu, regăsit identic pe mai multe facturi). În plus, serviciile de coordonare a activităţii unor avocaţi din cadrul societăţii, de către alţi avocaţi din cadrul aceleiaşi societăţi nu pot fi incluse la servicii juridice prestate subsemnaţilor. De fapt, acestea nici nu sunt servicii juridice, cu reprezintă activitate de instruire a avocaţilor biroului.
Contestatorii mai arată că nu au înţeles niciodată să suporte costuri legate de pregătirea sau supervizarea avocaţilor din cadrul societăţii. Un avocat care are nevoie de supervizare, nu poate pretinde tarifarea clientului cu de la 60 la 150 de euro pe ora de lucru. Pregătirea profesională a avocaţilor, în cazul în care ar fi necesară, ar trebui făcută fie pe cheltuiala societăţii de avocaţi, fie pe cheltuiala avocatului care beneficiază de pregătire, dar în niciun caz pe cheltuiala clientului.
La data de 31.07.2015 contestatorii xxx şi xxx.,au depus la dosar o precizare (file 24-25, vol.I), prin care au arătat că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
De asemenea, au arătat că nu le-a fost comunicată Încheierea de investire cu formulă executorie din data de 08.05.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi au anexat un set de înscrisuri (file 26-49, vol.I).
La data de 21.08.2015 intimata SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI xxx & ASOCIAŢII a formulat întâmpinare (file 51-58, vol.I)), prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
În prezentarea situaţiei de fapt intimata a arătat că la data de 18.02.2014, între SCA xxx &Asociaţii, pe de o parte, xxx şi xxx., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. … (în continuare „Contractul de asistenţă”) având ca obiect asigurarea de către subscrisa de servicii juridice constând în realizarea oricăror demersuri juridice necesare pentru valorificarea drepturilor debitorilor privind sau decurgând, direct sau indirect, din aplicaţia „Star Taxi” şi din activitatea cu scop lucrativ bazată pe utilizarea acestei aplicaţii, inclusiv, dar fără a se limita la redactarea, semnarea şi transmiterea sau depunerea de notificări şi cereri în justiţie, inclusiv cereri de chemare în judecată, precum şi reprezentarea celor doi Debitori în faţa instanţelor de judecată, inclusiv, dar fără a se limita la societatea xxx SRL, societatea xxx SRL, societatea xxx SRL, societatea xxx SRL, domnii xxx şi xxx, precum şi la orice alte persoane fizice sau juridice implicate direct sau indirect în realizarea şi/sau exploatarea aplicaţiei „xxx”. Prin art. 2.1. din Contractul de asistenţă, părţile au stabilit că „pentru activităţile care fac obiectul contractului, Clientul va plăti onorarii stabilite pe baza timpului efectiv prestat de către avocaţi, în funcţie de ratele orare ale acestora, astfel: Managing Partner – 200 Euro/oră; Partner – 150 Euro/oră; Associate -100 Euro/oră; Junior Lawyer – 60 Euro/oră; La sumele rezultate din însumarea ratelor aferente timpului efectiv lucrat se adaugă TVA “.
Intimata arată că a desfăşurat în interesul Debitorilor atât activităţi de consultanţă juridică, cât şi de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti, aceştia nu şi-au executat obligaţiile de plată a onorariilor stabilite de comun acord, de aceea, la data de 09.10.2014, părţile au convenit încheierea Actului Adiţional nr. 1 prin care au stabilit, conform art. 2.1.a., că „Clienţii vor achita contravaloarea activităţilor desfăşurate până la data încheierii prezentului act adiţional”, prevederile art. 2.1.e. statuând totodată, că „ obligaţiile clienţilor sunt solidare “.
Cu toate acestea, cei doi contestatori au continuat să nu îşi onoreze obligaţiile de plată faţă de societatea de avocatură, motiv pentru care, la data de 29.04.2015, subscrisa a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti o cerere de învestire cu formulă executorie a Contractului de asistenţă, admisă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 08.05.2015.
În vederea valorificării creanţei împotriva Debitorilor, la data de 01.07.2015, intimata a solicitat xxx şi xxx încuviinţarea executării silite şi desfăşurarea executării silite împotriva acestora, în toate modalităţile prevăzute de lege, fiind demarată procedura execuţională.
Intimata consideră că acţiunea formulată este neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:
– I. Validitatea contractului de asistenţă juridică
In viziunea contestatorilor, încheierea de învestire cu formulă executorie a Contractului de asistenţă este lovită de nulitate deoarece instanţa de judecată nu ar fi examinat în ce măsură titlul executoriu respectă cerinţele de formă instituite de Legea nr. 51/1995 şi de Statutul profesiei de avocat. în susţinerea acestui argument, Debitorii dezvoltă următoarea construcţie juridică: pentru a fi titlu executoriu, contractul de asistenţă juridică trebuie să fie legal încheiat. Pentru a fi legal încheiat, el trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă prevăzute de Statutul profesiei de avocat la art. 122 (includerea siglei UNBR şi a baroului emitent, indicarea componentei literale a seriei de înregistrare etc. – n.n.). Pe cale de consecinţă, dacă nu îndeplineşte toate condiţiile de formă, el nu poate avea caracter de titlu executoriu ” (pag. 3, para. 2 din cerere). După cum vom demonstra în paragrafele subsecvente, interpretarea propusă de către contestatori este infirmată de prevederile legale şi statutare aplicabile în cazul de faţă.
Astfel, potrivit art. 121 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, „contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem “, teza a II-a a aceleaşi dispoziţii stabilind că „acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii”. Din prevederile citate reiese cu claritate faptul că valabilitatea actului juridic în discuţie nu este condiţionată de îndeplinirea vreunei condiţii speciale, fiind suficientă respectarea condiţiilor de validitate de drept comun enumerate de dispoziţiile art. 1179 C. civ., respectiv capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, existenţa unui obiect determinat şi licit şi a unei cauze licite şi morale.
Se arată că în materia contractului de asistenţă juridică, elementele de validitate indicate anterior sunt particularizate de dispoziţiile art. 122 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, conform cărora: „ Contractul de asistenţă juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia; b) datele de identificare ale clientului; c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare şi conservare a patrimoniului clientului;d) onorariul; e) atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia; f) modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client; g) semnăturile părţilor”.
Analizând conţinutul Contractului de asistenţă încheiat cu cei doi debitori, se poate observa faptul că toate cerinţele menţionate mai sus sunt pe deplin respectate. Astfel, în preambulul convenţiei sunt precizate în mod explicit atât datele de identificare ale subscrisei, cât şi cele ale Debitorilor, iar în cuprinsul art. 1-6 sunt detaliate obiectul, nivelul onorariilor şi modalitatea de soluţionare a eventualelor litigii născute între părţi. Totodată, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. g) din Statutul profesiei de avocat, contractul cuprinde semnăturile reprezentantului societăţii de avocatură şi ale celor doi debitori.
În aceste circumstanţe, este de necontestat faptul că raporturile juridice dintre părţi s-au născut în mod valabil, subscrisa fiind astfel îndreptăţită să solicite executarea obligaţiei de plată a onorariilor pentru activităţile profesionale prestate în beneficiul Debitorilor. Lipsa formularului tipizat, a siglei baroului emitent sau a componentei literale a seriei de înregistrare nu poate conduce la o concluzie contrară. Astfel, aceste formalităţi reprezintă doar elemente de referinţă ce trebuie avute în vedere de către formele de exercitare a profesiei la momentul perfectării contractelor de asistenţă, absenţa lor neputând atrage nulitatea contractului. Această interpretare este confirmată de dispoziţiile art. 122 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat ce conferă formelor de exercitare a profesiei dreptul de a personaliza modelul de tipizat pus la dispoziţie de către barou.
– II. Caracterele creanţei valorificate silit
Cu privire la critica de nelegalitate invocată de către contestatori ce vizează lipsa caracterului cert şi exigibil al creanţei , intimata apreciază că raţionamentul contestatorilor nu are o bază legală, ci ignoră cu bună-ştiinţă prevederile contractuale. Potrivit art. 2.2 din Contractul de asistenţă, „plata onorariului se va efectua lunar, pe baza unei facturi pro forma emise de Avocaţi, în termen de 10 zile de la data comunicării facturii”, iar art. 2.4 statuează totodată faptul că „în termen de 5 zile de la efectuarea plăţii, Avocaţii vor emite factura fiscală în vederea întocmirii evidenţelor contabile potrivit legii”.
Astfel, se arată că părţile au convenit un mecanism contractual specific serviciilor prestate de către o societate de avocatură, stabilind că obligaţiile de plată a onorariilor sunt generate exclusiv prin emiterea unei facturi pro forma, iar nu în baza unei facturi fiscale. Aceasta din urmă este întocmită doar ulterior efectuării plăţii şi reprezintă executarea unei obligaţii distincte ce îi incumbă subscrisei în virtutea calităţii de prestator de servicii. Aşa fiind, debitorii au acceptat în mod expres derogarea de la regimul juridic de drept comun, consimţind să achite onorariile ca urmare a solicitării subscrisei materializată prin intermediul unei facturi pro forma.
Mecanismul este perfect compatibil cu Codul fiscal, care prevede că prestatorul comunică beneficiarului o situaţie a serviciilor prestate şi aceea este considerată data prestării,conform art. 134′ alin. (7) şi art.155 alin.16 din Codul fiscal.
– III. Motivarea încheierii de încuviinţare a executării silite, în opinia debitorilor, un alt viciu al procedurii execuţionale ar decurge din conduita executorului judecătoresc, care ar fi emis încheierea de încuviinţare a executării silite „bazându-se în exclusivitate pe contractul de asistenţă juridică “. motivat de faptul că „creanţa urmărită în această executare silită nu este una determinată prin titlul executoriu, ci, în cel mai bun caz, ea este determinabilă, cu ajutorul titlului executoriu şi al altor înscrisuri (…) în cazul creanţelor determinabile, nu presupusul creditor este cel care trebuie să determine creanţa, ci chiar executorul judecătoresc ” .
În acest sens intimata apreciază că cei doi debitori califică în mod eronat obligaţiile ce îi incumbă executorului judecătoresc la momentul soluţionării unei cereri de executare silită. Astfel, în ipoteza în care titlul executoriu de care se prevalează creditorul vizează o creanţă determinabilă, iar nu determinată în mod explicit, acesta este ţinut să precizeze prin cererea de executare valoarea concretă a creanţei sale, anexând totodată înscrisurile justificative din care rezultă cuantumul acesteia. De altfel, este firesc ca partea ce iniţiază procedura execuţională să procedeze la individualizarea creanţei sale determinabile şi să indice criteriile în funcţie de care aceasta dobândeşte caracter determinat.
Organul de executare, pronunţându-se asupra cererii de executare silită, va analiza doar corectitudinea calcului efectuat de către creditor, precum şi dacă suma pretinsă reprezintă rezultatul aplicării criteriilor de referinţă indicate în titlul executoriu. în cazul în care creditorul realizează el însuşi calculul creanţei sale, executorului judecătoresc îi incumbă doar obligaţia de a verifica dacă rezultatul este determinat în mod just, nefiind necesar să prezinte în cuprinsul încheierii de încuviinţare ansamblul operaţiilor efectuate în vederea stabilirii valorii creanţei. Cu alte cuvinte, dacă transformarea unei creanţe determinabile într-o creanţă determinată constituie un demers al creditorului, organul de executare nu trebuie să detalieze modul de calcul al acesteia, ci doar să precizeze dacă creanţa întruneşte cerinţa lichidităţii şi care este cuantumul acesteia.
Intimata apreciază că în speţă, prin cererea de executare silită înaintată xxx şi xxx, a solicitat obligarea debitorilor la plata sumei 20.059,74 EUR (TVA inclus), anexând în acest sens facturile pro forma care detaliază serviciile juridice prestate în interesul contestatorilor, precum şi onorariile aferente.
Intimata mai arată că prin aceeaşi cerere, s-a menţionat expres care sunt criteriile în funcţie de care s-a calculat creanţa, respectiv schema onorariilor percepute în raport de nivelul de senioritate al avocaţilor implicaţi, iar executorul judecătoresc a apreciat în mod corect că prin raportare la înscrisurile depuse de creditoare, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 663 C. proc. civ.
De asemenea, intimata mai arată că debitorii nu demonstrează care este vătămarea suferită prin lipsa indicării, în cadrul încheierii de încuviinţare a executării silite, a modului de calcul al creanţei deţinute de subscrisa. Aceştia nu prezintă niciun argument pentru care valoarea creanţei stabilită de organul de executare este eronată şi, în acest mod, le sunt lezate interesele. Or, inexistenţa unei vătămări a debitorului executat silit nu poate antrena nulitatea încheierii de încuviinţare a executării silite.
Pe cale de consecinţă, critica debitorilor privind obligaţia executorului judecătoresc de a determina cuantumul creanţei subscrisei este nefondată, organul de executare fiind ţinut să examineze exclusiv corectitudinea calculelor efectuate de către creditor şi a înscrisurilor justificative anexate cererii de executare silită.
– IV. Temeinicia încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare
Intimata arată că în cadrul secţiunii III din contestaţie, cei doi debitori reclamă vicii ale încheierii executorului judecătoresc din data de 02.07.2015 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, considerând că (i) onorariul organului de executare depăşeşte plafonul legal maximal şi că (ii) onorariul aferent consultaţiei acordate subscrisei este nejustificat prin prisma calităţii creditorului.
In ceea ce priveşte prima critică, se poate observa că debitorii ignoră modificările legislative intervenite asupra Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor maximale şi minimale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti. Astfel, acest act normativ a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012 care prevede că onorariul maximal în cazul înfiinţării unei popriri pentru o creanţă în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei, iar nu exclusiv 2% din valoarea creanţei, cum greşit consideră debitorii.
In situaţia de faţă, creanţa valorificată silit este în cuantum de 89.765,33 lei (echivalentul sumei de 20.059,74 EUR), astfel că valoarea maximă a onorariului executorului judecătoresc este de 5.900 + 2% x9.765,33 = 5.900 + 195,30 = 6.095,30 lei fără TVA, această sumă fiind chiar cea indicată în încheierea executorului judecătoresc din data de 02.07.2015. Ca atare, rezultă cu claritate că onorariul stabilit de către organul de executare în cazul de faţă se încadrează în limitele legale stabilite de Ordinul nr. 2561/C/2012.
Cât priveşte caracterul nejustificat al onorariului perceput pentru consultanţa acordată subscrisei în vederea constituirii actelor execuţionale, trebuie precizat faptul că legea nu distinge în funcţie de calitatea de profesionist sau neprofesionist a creditorului. Mai mult, în speţă suma percepută de către executor este una modică (200 lei) în raport cu creanţa pusă în executare (aprox. 90.000 lei) şi reprezintă contravaloarea consultanţei privind chestiuni administrative (pregătirea documentelor necesare pentru demararea executării silite), iar nu juridice, cum greşit consideră debitorii. Drept urmare, susţinerile contestatorilor privind caracterul nejustificat al acestui tip de onorariu sunt neîntemeiate, neputând fi luate în considerare de către instanţa de judecată în aprecierea legalităţii prezentei proceduri execuţionale.
– V. Raportul juridic generator al obligaţiei executate silit
Intimata arată că în cuprinsul ultimei secţiuni a contestaţiei, deşi debitorii recunosc încheierea contractului de asistenţă cu subscrisa, susţin că „discuţia şi înţelegerea noastră cu societatea de avocaţi privind onorariul a fost în sensul că intimata va factura un onorariu orar, dar onorariul total nu va putea depăşi suma de 10.000 EUR” (pag. 5, para 4. din cerere).
Contrar acestor argumente, este esenţial de subliniat faptul că în Contractul de asistenţă încheiat cu cei doi debitori nu este stipulat niciun plafon maximal al onorariilor, ci doar ratele orare percepute pentru serviciile prestate de fiecare avocat din cadrul societăţii. Totodată, dispoziţiile art. 4.2 stabilesc în mod expres că „raporturile dintre părţi nu pot fi dovedite decât cu prezentul contract”. Date fiind aceste circumstanţe, susţinerile debitorilor privind existenţa unei limite a onorariului sunt lipsite de orice relevanţă juridică.
Contestatorii pretind totodată că, facturile nr. 1../07.04.2014 şi nr. 190/12.06.2014 conţin în borderourile ataşate aceleaşi servicii, respectiv: pregătire anexe pentru depunerea acţiunii în data de 06.03.2014, pregătirea depunerii acţiunii în data de 10.03.2014 (xxx) – activităţile apar identic pe ambele facturi; depunere cerere de chemare în judecată şi plată taxă de timbru în data de 10.03.2014, verificare stadiu dosar în zilele de 21 şi 23.05.2014 (xxx) ” (pag. 6, para. 4 din cerere).
Afirmaţiile debitorilor relevă o greşită înţelegere a situaţiei de fapt şi a demersurilor juridice întreprinse de subscrisa în favoarea acestora. Astfel, în vederea îndeplinirii obiectului contractului de asistenţă juridică şi pentru ca drepturile debitorilor decurgând din aplicaţia xxx să fie valorificate în condiţii de celeritate, subscrisa a introdus în numele acestora atât o cerere de ordonanţă preşedinţială, cât şi o acţiune de drept comun. Acest aspect este demonstrat atât de actele procedurale redactate (Anexa 1), cât şi de menţiunile existente pe portalul instanţelor de judecată (Anexa 2). Mai mult, dualitatatea demersurilor juridice rezultă şi din antetul facturilor invocate de către contestatori, unde se face distincţie între serviciile aferente acţiunii de fond, şi cele prestate în legătură cu cererea de ordonanţă preşedinţială. Aşa fiind, serviciile indicate de către contestatori (pregătire anexe, verificarea stadiu dosar) au fost prestate pentru fiecare dintre cele demersuri, nefiind facturate de două ori, cum greşit consideră cei doi debitori.
În dovedirea susţinerilor intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi a anexat un set de acte (file 59-611, vol.I).
În drept, au fost invocat dispoziţiile art. 121 alin. (1), 122 alin. (1) şi (5) din Statutul profesiei de avocat, art. 663, art. 715 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
La data de 14.08.2015 s-a depus de către xxx şi xxx duplicatul dosarului execuţional nr…./2015 (file 613-723, vol.I).
La termenul de judecată din 10.09.2015 instanţa a luat act de precizarea contestatorilor în sensul că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării silite (fila 1 , vol.II).
La termenul de judecată din 08.10.2015 instanţa a încuviinţat părţilor probele cu înscrisuri şi contestatorilor proba cu interogatoriu (fila 4, vol.II).
La data de 15.10.2015 contestatorii au depus la dosar interogatoriul intimatei (file 5-8, 11-17 vol.II).
La termenul de judecată din 05.11.2015 contestatorii au depus la dosar un set de înscrisuri (file 19-23, vol.II).
La termenul de judecată din 12.11.2015 intimata a depus la dosar răspunsurile la interogatoriu (file 25-29, vol.II), precum şi un set de înscrisuri (file 30-39, vol.II).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
La data de 01.07.2015 creditoarea-intimată SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI xxx & xxx Bucureşti a formulat către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi xxx şi xxx Bucureşti cerere de executare silită ( f 616-617 vol.I) împotriva debitorilor – contestatori xxx –xxx. si xxx – in toate modalităţile prevăzute de lege – a obligaţiilor de a da suma de 20.059,74 Euro (TVA inclus) rezultată din titlurile executorii constând in Contractul de asistenţă juridică nr. …/18.02.2014 serie …/2014 si Actul adiţional nr. 1 la acest contract încheiat la data de 09.10.2014.
Creditoarea a anexat titlurile executorii menţionate ( f 620-624 vol.I), Încheierea din 08.05.2015 dată in dosarul nr. …/299/2015 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti ( f 619 vol.I) prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. …/18.02.2014 seria …/2014 ; a anexat si facturile pro forma emise in baza contractului (f 625-639 vol.I).
Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi xxx şi xxx Bucureşti a procedat la formarea dosarului execuţional nr. …/2015, iar prin Încheierea din data de 01.07.2015 a încuviinţat executarea silită ce urmează a se efectua conform art. 622 alin. 3 Cod pr. civilă împotriva debitorilor in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistenţă juridică nr. …/18.02.2014 serie …/2014 investit cu formulă executorie prin Încheierea din data de 08.05.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti in dosarul nr. …/299/2015 pentru recuperarea creanţei in sumă de 20.059,74 Euro cu titlu de debit precum si cheltuieli de executare si a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse in titlul executoriu ( f 640 vol.I).
Prin Încheierea din 02.07.2015 s-au stabilit in temeiul art. 669 alin. 4 Cod pr. civilă in sarcina debitorilor cheltuieli executare silită in sumă totală de 7.811,08 lei, determinate in raport cu data prezentei Încheieri , după cum urmează :
– onorariul executorului judecătoresc ( stabilit in conformitate cu Anexa Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiţiei , publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. …6 din 20.11.2006) – 6.295,31 lei , din care : a) onorariu aferent activităţii de executare silită – 6.095,31 lei si b) onorariul aferent consultanţei acordate creditorului in vederea constituirii actelor execuţionale – 200 lei;
– taxa pe valoarea adăugată (24% ) aplicată onorariului executorului judecătoresc , taxă care, fiind aferentă unei cheltuieli de executare, respectiv onorariul executor judecătoresc , reprezintă , la rândul său , o cheltuială de executare silită in sensul art. 669 alin. 3 pct. 7 Cod pr. civilă – 1.510,87 lei;
– taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 4,9 lei.
Executorul judecătoresc a dispus la data de 02.07.2015 – cu respectarea disp. art. 783 alin. 1 Cod pr. civilă – înfiinţarea popririi bancare fără somaţie , in baza Încheierii de încuviinţare a executării . Astfel a fost emisă adresă de înfiinţare a popririi nr. …/2015/02.07.2015 către 32 de unităţi bancare ( f 644-673 vol.I) precizându-se titlul executoriu in temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea; adresa a fost comunicată unităţilor bancare împreună cu Încheierea de încuviinţare a executării silite si cu Încheierea de cheltuieli de executare. Despre măsura luată au fost înştiinţaţi debitorii , cărora li s-au comunicat – astfel cum rezultă din procesele verbale de înmânare ( f 703 si 705 vol.I) – următoarele : adresa de înfiinţare a popririi nr. …/2015/02.07.2015 in copie certificată, Încheierea privind cheltuielile de executare din nr. …/2015/02.07.2015 in original, Încheierea privind încuviinţarea executării silite din data de 01.07.2015 in copie certificată, Contractul de asistenţă juridică nr. …/18.02.2014 serie …/2014 investit cu formulă executorie prin Încheierea din data de 08.05.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti in dosarul nr. …/299/2015 in copie certificată.
Prima critică a debitorilor-contestatori in prezenta contestaţie vizează Încheierea din data de 08 mai 2015 prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie, solicitându-se anularea acesteia întrucât aceasta a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale: lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de asistenta juridica (netipizat).
Apreciază contestatorii că în cauză contractul de asistenţă juridică nr. … din 18.02.2014 serie 7…… putea fi doar o anexă a contractului tipizat, deoarece doar contractul tipizat (emis de Barou, membru UNBR) poate avea caracter de titlu executoriu. Mai mult, doar contractul tipizat oferă elemente de siguranţă (serie şi înregistrare în evidenţe verificabile) ce au fost avute în vedere de legiuitor pentru conferirea caracterului de titlu executoriu al acestui contract conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995. Contractul nu îndeplineşte toate condiţiile de formă prev. de art. 122 din Statutul profesiei de avocat , aşa încât nu poate avea caracter de titlu executoriu.
Critica este neîntemeiată deoarece, din examinarea contractului de asistenţă juridică nr. …/18.02.2014 serie …/2014 ( f 620-622 vol.I) rezultă că acesta respectă cerinţele impuse de art. 121 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat si anume „ este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem si îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii”. Se mai constată că acest contract cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 122 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, respectiv :”datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia; b) datele de identificare ale clientului; c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare şi conservare a patrimoniului clientului;d) onorariul; e) atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia; f) modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client; g) semnăturile părţilor”.
In cuprinsul contractului sunt precizate în mod explicit atât datele de identificare ale intimatei-creditoare, cât şi cele ale contestatorilor-debitori, fiind detaliate obiectul, nivelul onorariilor şi modalitatea de soluţionare a eventualelor litigii născute între părţi. Totodată, în conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. g din Statutul profesiei de avocat, contractul cuprinde semnăturile reprezentantului societăţii de avocatură şi ale celor doi debitori.
Lipsa formularului tipizat sau a componentei literale a seriei de înregistrare ( in condiţiile in care există in antet menţiunea expresă a baroului din care face parte intimata) nu poate conduce in nici un caz la concluzia ca respectivul contract de asistenţă juridică nu ar fi legal încheiat, astfel cum in mod neîntemeiat pretind contestatorii.
Aşa fiind , instanţa examinând in cadrul prezentei contestaţii la executare, conform art. 641 alin. 5 teza a II-a Cod pr. civilă, legalitatea Încheierii din data de 08.05.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti in dosarul nr. …/299/2015 ( 619 vol.I) – constată legalitatea acesteia , întrucât in mod corect s-a apreciat că înscrisul ( contractul de asistenţă juridică sus-menţionat) întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu ( respectiv cerinţele art. 121 alin. 1 si art. 122 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat).
A doua critică vizează Încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 01.07.2015 emisă de executorul judecătoresc , fiind învederate următoarele aspecte :
– lipsa caracterului cert , lichid si exigibil al creanţei , prin prisma disp. art. 663 Cod pr. civilă;
– încheierea nu conţine motivele pe care se sprijină;
Relativ la primul aspect, contestatorii învederează că intimata , prin executorul judecătoresc, a demarat executarea silită având la bază facturi pro forma , care nu reprezintă o solicitare de plată , doar factura fiscală îndeplinind această cerinţă. Contestatorii au arătat că nu recunosc creanţa intimatei, existenţa acesteia nu a fost dovedită prin înscris însuşit de părţi prin semnătură sau in alt mod admis de lege, facturile pro forma si borderourile de servicii nu au fost niciodată acceptate de ei.
Aceste apărări nu pot fi primite, in condiţiile in care între părţi s-a încheiat in mod legal la data de 18.02.2014 contractul de asistenţă juridică nr. … serie …/2014 , convenţie care are, potrivit disp. art. 1270 alin. 1 Cod civil, putere de lege intre părţile contractante.
Conform clauzelor contractuale convenite de părţi , respectiv art. 2.2 : „plata onorariului se va efectua lunar, pe baza unei facturi pro forma emise de Avocaţi, în termen de 10 zile de la data comunicării facturii” si art. 2.4 : „în termen de 5 zile de la efectuarea plăţii, Avocaţii vor emite factura fiscală în vederea întocmirii evidenţelor contabile potrivit legii”.
Aşa fiind , se constată că debitorii au acceptat in mod expres ca obligaţiile stabilite in sarcina lor , anume plata onorariilor, să fie generate exclusiv prin emiterea facturilor pro forma, urmând ca facturile fiscale să fie întocmite numai ulterior efectuării plăţilor.
Creanţa este certă si lichidă , întrucât facturile pro forma centralizează prestaţiile si determină cuantumul onorariilor astfel cum au fost stabilite de catre părţi, in mod convenţional, criteriile de determinare prin clauzele de la art. 2.1 si 2.2; creanţa este exigibilă deoarece termenul de plată de 10 zile de la data comunicării facturilor – a expirat, intimata făcând dovada acestor comunicări către debitori ( f 69-76 vol.II).
Mai mult, din corespondenţa prin poşta electronică purtată intre părţi (79-83 vol.II) reiese cu certitudine că debitorii au recunoscut caracterul cert , lichid si exigibil al creanţei împotriva lor; se apreciază ca fiind in concret relevantă exprimarea contestatorului G.G. in mail-ul adresat către xxx la data de 03.10.2014 : „ orice aţi decide, voi achita tot ce este de achitat cât de repede pot”.
Relativ la al doilea aspect, anume că Încheierea de încuviinţare a executării silite nu conţine motivele pe care se sprijină – nici această apărare nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde toate menţiunile cerute de art. 666 alin. 3 cu raportare la art. 657 alin. 1 Cod pr. civilă.
In concret, in ceea ce priveşte creanţa care face obiectul executării silite , se constată că aceasta a fost individualizată de către creditoare, care a indicat criteriile in funcţie de care creanţa determinabilă a dobândit caracter determinat. In acest sens, s-au anexat cererii de executare silită ( in care este menţionată suma pentru care se solicită executarea , respectiv 20.059,74 Euro) atât titlul executoriu cât si facturile pro forma emise de către creditoare conform prevederilor contractuale convenite de părţi.
Executorul judecătoresc a procedat la verificarea înscrisurilor justificative depuse de creditoare anexate cererii de executare silită ( cerere in cadrul căreia creditoarea a detaliat modalitatea in funcţie de care a calculat creanţa, respectiv prevederile contractuale de la art. 2.1) ; a constatat că această creanţă este certă , lichidă si exigibilă, fiind îndeplinite cerinţele art. 663 alin. 1 Cod pr. civilă.
In condiţiile – in care – Încheierea de încuviinţare a executării silite cuprinde toate menţiunile obligatorii cerute de dispoziţiile legale anterior invocate si – in care – debitorii nu au făcut dovada vreunei vătămări produse lor prin aceea că ar fi fost calculată greşit valoarea creanţei stabilită de executorul judecătoresc – instanţa constată ca fiind neîntemeiată cererea debitorilor de anulare a acestei Încheieri.
A treia critică se referă la Încheierea privind cheltuielile de executare silită, susţinută pe două aspecte :
– onorariul executorului judecătoresc nu îndeplineşte condiţiile impuse de Ordinul 2550/2006 al Ministrului Justiţiei;
– onorariul aferent consultanţei acordate creditorului prevăzut la pct. 1 lit. b nu este justificat;
Relativ la primul aspect , contestatorii susţin că executorul judecătoresc şi-a calculat greşit onorariul in cuantum de 6.295,31 lei , fără să explice însă ce operaţiuni implică activitatea pentru care s-a solicitat onorariul , fiind depăşit onorariul maximal impus de Ordinul sus-menţionat.
Susţinerea contestatorilor este neîntemeiată , deoarece , potrivit pct. 4 lit. c din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiţiei modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012 ( in forma in vigoare la data pronunţării Încheierii , 02.07.2015) : pentru creanţele in valoare de peste 80.000 lei dar până la 100.000 lei inclusiv ( cum este si cea de faţă ,respectiv 89.765,33 lei echivalent al sumei de 20.059,74 Euro ) onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei. Astfel , valoarea maximă a onorariului executorului judecătoresc este de 5.900 + 2% x 9.765,33 = 5.900 + 195,30 = 6.095,30 lei fără TVA, această sumă fiind chiar cea indicată în încheierea executorului judecătoresc privind cheltuielile de executare.
Relativ la al doilea aspect, contestatorii susţin că suma de 200 lei reprezentând consultanţă acordată creditorului – nu este justificată, întrucât acesta are calitatea de profesionist in ştiinţe juridice, fiind societate de avocatură si, faţă de onorariul perceput pe ora de lucru, se presupune ca are un înalt standard profesional.
Instanţa apreciază că această sumă nu este nejustificată in raport cu suma pusă in executare, considerându-se că se circumscrie consultanţei privind documentele necesare in vederea demarării executării silite, aspecte de ordin administrativ.
A patra critică vizează aspecte legate de fondul relaţiilor dintre părţi.
Astfel , contestatorii susţin că nu datorează creditoarei suma pretinsă, pretinzând că discuţia si înţelegerea cu societatea de avocatură a fost in sensul că aceasta va factura un onorariu orar, dar onorariul total nu va putea depăşi suma de 10.000 Euro.
De asemenea, au învederat că nu recunosc ca executate serviciile pretins prestate de intimata din prezenta cauză, deoarece acestea nu au fost executate. Deşi intimata pretinde că a prestat serviciile juridice cuprinse în borderourile de lucru, aceste servicii nu s-au prestat. În plus, nu au solicitat intimatei serviciile juridice pe care aceasta pretinde că le-a prestat şi care se regăsesc în borderourile ataşate facturilor “pro forma”. Unele servicii au fost tarifate de două ori (acelaşi serviciu, regăsit identic pe mai multe facturi). În plus, serviciile de coordonare a activităţii unor avocaţi din cadrul societăţii, de către alţi avocaţi din cadrul aceleiaşi societăţi nu pot fi incluse la servicii juridice prestate contestatorilor. De fapt, acestea nici nu sunt servicii juridice, cu reprezintă activitate de instruire a avocaţilor biroului.
Au mai invocat contestatorii apariţia în cadrul unei facturi ulterioare a aceloraşi servicii care , in opinia lor,echivalează cu perceperea de două ori a aceluiaşi onorariu. Cu titlu de exemplu, au indicat facturile nr. 1../07.04.2014 şi nr. 190/12.06.2014 conţin în borderourile ataşate aceleaşi servicii, respectiv: pregătire anexe pentru depunerea acţiunii în data de 06.03.2014, pregătirea depunerii acţiunii în data de 10.03.2014. (xxx) – activităţile apar identic pe ambele facturi, depunere cerere de chemare în judecată şi plata taxa de timbru în data de 10.03.2014, verificare stadiu dosar în zilele de 21 şi 23.05.2014 (xxx). Mai pretind contestatorii că în aceeaşi manieră sunt emise toate celelalte facturi “pro forma”, adică acelaşi serviciu se “facturează” de două ori, în facturi diferite. De asemenea, “pro forma” din data de 15.04.2015 se referă la perioade deja “facturate”.
Nici aceste apărări nu pot fi primite si critica este neîntemeiată , pentru următoarele considerente :
Susţinerea contestatorilor cu privire la înţelegerea dintre părţi ca onorariul total să nu depăşească suma de 10.000 Euro – nu este dovedită. In convenţia încheiată ( respectiv contractul de asistenţă juridică) nu este prevăzut vreun plafon maximal al onorariului, iar potrivit art. 4.2 : „ raporturile dintre părţi nu pot fi dovedite decât cu prezentul contract”.
Nu este întemeiată nici susţinerea contestatorilor in sensul apariţiei în cadrul unei facturi ulterioare a aceloraşi servicii care , in opinia lor,echivalează cu perceperea de două ori a aceluiaşi onorariu ( cu referire expresă la facturile nr. 1../07.04.2014 şi nr. 190/12.06.2014: pregătire anexe pentru depunerea acţiunii în data de 06.03.2014, pregătirea depunerii acţiunii în data de 10.03.2014 xxx – depunere cerere de chemare în judecată şi plata taxa de timbru în data de 10.03.2014, verificare stadiu dosar în zilele de 21 şi 23.05.2014 (xxx).
Din examinarea actelor dosarului instanţa constată că nu s-a perceput de către intimată , de două ori, acelaşi onorariu si nici nu au fost facturate de două ori aceleaşi servicii. In acest sens , se reţine că societatea de avocatură a introdus la data de 10.03.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti , in vederea îndeplinirii obiectului contractului de asistenţă juridică încheiat cu debitorii-contestatori, pentru valorificarea drepturilor acestora – două acţiuni distincte si anume : cerea de ordonanţă preşedinţială ( f 60-82 vol. I , obiect al dosarului nr. 8221/3/2014) si acţiunea de drept comun ( f 343-367 – obiect al dosarului 8205/3/2014). Dealtfel , si din examinarea celor două facturi pro forma rezultă că acestea sunt emise pentru servicii prestate in două demersuri judiciare diferite . In factura nr. 190/12.06.2014 ( f 625 vol.I ) si in anexa acesteia ( f 626 vol.I ) se face referire la acţiunea de fond , iar in factura nr. 1../07.04.2014 si anexa sa ( f 628,629 vol.I) se face referire la ordonanţa preşedinţială.
In concluzie, examinându-se prezenta contestaţie la executare si la titlu prin prisma tuturor criticilor invocate de către debitori , cu raportare la prevederile legale în materie ( art. 712 şi urm. Cod pr. civilă) instanţa constată că toate formele de executare au fost emise de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi xxx şi xxx Bucureşti cu respectarea dispoziţiilor procedurale .
Conform art. 712 Cod pr.civilă, care reglementează obiectul contestaţiei la executare : împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Deasemenea, se poate face contestaţie la executare si in cazul in care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită in condiţiile legii.
Prin urmare, motivele ce pot fi primite pe calea contestaţiei la executare vizează atât situaţia în care fie persoanele direct implicate în raporturile execuţionale, respectiv creditorul şi debitorul, fie orice alte persoane invocă o vătămare adusă prin nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea unui act de executare, cât şi situaţia în care se pretind de către terţe persoane faţă de executare silită începută un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Instanţa constată însă că, în cauza de faţă, contestatorii-debitori nu au justificat nici una din aceste situaţii.
Potrivit art. 713 alin. 2 Cod pr. civilă : în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. Criticile contestatorilor si sub acest aspect au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel cum s-a expus anterior detaliat.
Pentru toate aceste considerente, constatându-se că executarea silită începută în cauza de faţă s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor art. 632 şi urm. Cod pr.civ., instanţa va respinge contestaţia la executare si la titlu formulată, ca neîntemeiată.
