Cod operator: 11276
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 88/Ap
Şedinţa publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
Pe rol se află soluţionarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare X (Bancă), cu sediul în …, împotriva sentinţei civile nr. 3219/04.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. …/296/2014, în contradictoriu cu intimaţii A şi B, cu dom. ales la Cab. Av. …, situat în …, având ca obiect contestaţie la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 23.02.2015, când susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunţarea în cauză la data de azi;
INSTANŢA
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3219/04.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. …/296/2014, a fost respinsă ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea X, cu sediul în …, în contradictoriu cu intimaţii A, B, ambii cu domiciliul în … şi domiciliul procedural ales în …, la av. …. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei şi a intimaţilor cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Dispoziţiile legale aplicabile în cauză, în raport cu data formulării cererii de executare silită (03.03.2014 – fila 25 dosar), sunt cele ale Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012. Potrivit art. 711, alin. (1) C.proc.civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”.
Prin încheierea nr. 1027/10.03.2014, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. …/296/2014 (fila 36), a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc L.N., la cererea creditorilor A şi B, împotriva debitoarei X, fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu constând în Sentinţă civilă nr. 2221/27.03.2013, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. …/296/2012, respectiv Decizia civilă nr. 246/R/11.11.2013, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. …/296/2012.
Astfel, prin somaţia emisă în data de 18.03.2014 de către BEJ L.N. în dosarul execuţional cu nr. …/2014 (fila 39), contestatoarei i-a fost pusă în vedere obligaţia de a achita suma de 774,77 CHF, la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi suma de 2.782,26 lei, incluzând cheltuielile de executare identificate prin încheierea din data de 18.03.2014 (fila 47).
Prin cererea înregistrată la BEJ L.N. în dosarul execuţional cu nr. …/2014 la data de 23.05.2014 (fila 46), intimaţii au arătat că renunţă la executarea silită iniţiată împotriva contestatoarei.
Drept urmare, având în vedere poziţia procesuală a contestatoarei, raportat la prevederile art. 716 şi art. 719 C.proc.civ., instanţa de fond a respins ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea X, în contradictoriu cu intimaţii A şi B, iar, în ceea ce priveşte cererile părţilor referitoare la cheltuielile de judecată constând din onorariu avocaţial (dovedit de intimaţi conform chitanţei nr. 71/26.05.2014 – fila 47, iar de contestatoare conform extrasului de cont de la fila 59), instanţa de fond a reţinut că admiterea acestor cereri nu poate avea loc decât în condiţiile reţinerii culpei procesuale a vreuneia dintre părţi. Astfel, conform art. 453, alin. (1) C.proc.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Or, respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect ca urmare a renunţării la executarea silită nu implică nicidecum recunoaşterea culpei procesuale a contestatoarei pentru ca intimaţii să fie îndrituiţi la recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Sub acest aspect, este de observat că, potrivit art. 669 alin. (2) C.proc.civ., „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia”.
În raport cu aceste prevederi, instanţa de fond a reţinut că, în contextul în care, prin însăşi contestaţia la executare, contestatoarea a arătat că a achitat debitul ce îi incumba în temeiul titlului executoriu, cu excepţia cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită cererea sa de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Astfel, declanşarea executării silite împotriva contestatoarei nu poate fi imputată intimaţilor în contextul în care contestatoarea avea la dispoziţie procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii prevăzute de art. 1.005-1.012 C.proc.civ. pentru a pune la dispoziţia creditorilor întreaga sumă datorată potrivit titlului executoriu (inclusiv cheltuielile de judecată).
Or, este de observat că plata invocată de contestatoare a fost efectuată la data de 26.03.2014 (fila 8 dosar fond), somaţia din data de 18.03.2014 fiind comunicată acesteia în data de 28.03.2014 (fila 40 dosar fond). În aceste condiţii, faţă de renunţarea la executare silită, în sarcina contestatoarei nu pot fi puse cheltuielile de executare, raportat la prevederile art. 669 alin. (2), teza finală C.proc.civ., însă acest lucru nu presupune faptul că intimaţii vor fi ţinuţi să suporte cheltuielile de judecată ocazionate contestatoarei de prezentul litigiu, declanşat la iniţiativa sa. Totodată, aceştia din urmă nu pot obţine obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (care nu se confundă cu onorariul avocaţial pentru depunerea cererii de executare silită, care se include în noţiunea de „cheltuieli de executare”, conform art. 669 alin. 3 pct. 3 C.proc.civ.) în absenţa dovedirii culpei procesuale a contestatoarei, ceea ce implica pronunţarea unei soluţii cu privire la temeinicia contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru, instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în situaţia în care contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Aşadar, în cazul admiterii contestaţiei la executare, pentru recuperarea cheltuielilor făcute cu taxa judiciară de timbru, legea prevede o soluţie diferită de cea de la art. 453 alin. (1) C.proc.civ., în sensul că nu partea căzută în pretenţii este cea obligată să achite contestatorului suma reprezentând taxa judiciară de timbru, ci acesta din urmă are posibilitatea de a obţine restituirea taxei judiciare de timbru, în măsura rămânerii definitive a hotărârii de admitere a contestaţiei la executare. Or, în cauza de faţă, neprocedându-se la analiza temeiniciei contestaţiei la executare, faţă de intervenirea renunţării intimaţilor la executarea silită şi faţă de poziţia procesuală a contestatoarei, nu se poate da eficienţă dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, în cauză nefiind vorba de o soluţie de admitere ori admitere în parte a contestaţiei la executare.
În consecinţă, raportat la prevederile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, art. 453 alin. (1) C.proc.civ., respectiv art. 669 alin. (2) C.proc.civ., instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea părţilor cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea X solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei în sensul obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată şi restituirea taxei de timbru. În subsidiar, solicită obligarea intimaţilor şi la plata taxei de timbru.
În susţinerea apelului arată că faţă de împrejurarea că intimaţii au formulat cerere de renunţare la executarea silită în dosarul execuţional nr. …/2014 al BEJ L.N., într-adevăr contestaţia la executare formulată de către apelanta contestatoare nu mai poate fi considerată ca având obiect. Însă, faţă de împrejurarea că apelanta a formulat contestaţie la executare la data de 14.04.2014, iar cererea de renunţare la judecată a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 23.05.2014, este evident că, în lumina dispoziţiilor art. 451-455 C.proc.civ., se impune ca apelanta contestatoare să fie dezdăunată sub aspectul cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea prezentului litigiu.
Astfel, raportat la taxa de timbru achitată, apelanta solicită instanţei să dispună schimbarea hotărârii în sensul restituirii acesteia în favoarea sa.
De asemenea, raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 744 lei (potrivit extrasului de cont depus), apelanta consideră că se impunea suportarea acestuia de către intimaţi, având în vedere faptul că, împotriva sa au început formele de executare silită prin încheierea nr. 1027/2014 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosar nr. …/2014 al BEJ L.N., precum şi prin încheierea nr. 7218/03.2014 şi somaţia mobiliară emise de către acelaşi birou de executor. Raportat la aceste forme de executare silită, în termen legal apelanta a formulat contestaţie la executare, care a fost înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 14.04.2014; ulterior formulării de către apelanta a acestei contestaţii, la data de 23.05.2014, intimaţii din prezenta cauza au formulat o cerere de renunţare la executarea silită, sistând astfel orice demers împotriva contestatoarei.
Or, în aceste condiţii şi ţinând cont de faptul că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune, a achitat suma datorata intimaţilor la data de 07.03.2014, aşadar anterior datei la care a fost încuviinţată executarea silită (10.03.2014) şi demarată orice forma de executare, apelanta susţine că este evident că intimaţii sunt în culpă procesuală, impunându-se obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat sau taxa de timbru.
Pentru aceste considerente, apelanta solicită admiterea căii de atac promovate, schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată şi restituirea taxei de timbru achitate, iar în subsidiar, solicită obligarea intimaţilor şi la plata taxei de timbru.
În drept, invocă art. 453, art. 466 şi urm. C.proc.civ.
Intimaţii nu formulează întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Apelanta solicită restituirea taxei de timbru pe care a achitat-o, aferentă contestaţiei la executare ce reprezintă obiectul prezentului litigiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.” Aceste taxe sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti. Prin urmare, apelanta a înregistrat cererea pe rolul Judecătoriei Satu Mare, instanţă care a constituit dosar, a emis acte de procedură şi a efectuat toate cheltuielile ocazionate de soluţionarea unei astfel de cereri. Având în vedere că taxele de timbru, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, reprezintă contravaloarea unor astfel de cheltuieli, aceasta nu mai poate fi restituită. Pe de altă parte, nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 din acelaşi act normativ care, în mod excepţional, permit restituirea taxei în cazul admiterii, definitive, a contestaţiei la executare întrucât nu suntem în această ipoteză, contestaţia fiind respinsă ca lipsită de obiect.
În ceea ce priveşte obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat suportat de către apelantă la prima instanţă, nu poate fi dispusă. Acest onorariu a fost achitat de către apelanta care a declanşat litigiul şi apoi s-a desistat, prin executarea obligaţiei de plată ce a constituit obiectul executării silite contestate, culpa procesuală la care se referă dispoziţiile art. 453 NCPC şi de existenţa căreia este condiţionată obligarea la plata cheltuielilor de judecată, aparţinându-i. De altfel, tocmai în considerarea stării de fapt reţinute, prima instanţă, practic, a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Din aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefundat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de contestatoarea X, cu sediul în …, în contradictoriu cu intimaţii A şi B , ambii cu domiciliul în … şi domiciliul ales la Cabinet Avocat …, situat în …împotriva sentinţei civile nr. 3219/04.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. …/296/2014.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ ŞI EXECUTORIE.
Pronunţată în condiţiile art. 396 alin.2 NCPC la 02 Martie 2015.
