S.C. 697/06.04.2012
Contestaţie la executare
Contract de credit încheiat în condiţiile mandatului în interes comun
Constată că , prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8.11.2011 , contestatoarea S. M. , domiciliată în D. , str. D. G. , nr.- , jud. S. , a solicitat , în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. S..F.N. S.A. , cu sediul în B. , B-dul D. P. , nr.- , parter , sector – , anularea tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva sa şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr.914/2011 a Judecătoriei Mediaş , suspendarea executării silite ; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea contestaţiei se arată că între contestatoare şi creditoarea intimată nu a fost încheiat vreun contract de credit , iar contractul de credit care constituie titlu executoriu în cauză nu este semnat de către contestatoare .
În drept sunt invocate prevederile art.399 şi urm. C.proc.civ., art.3731 alin.4 pct.3 C.proc.civ.şi art.379 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată ( fila 62 şi urm. ) intimata s-a opus admiterii contestaţiei .
În motivarea întâmpinării intimata susţine că afirmaţiile contestatoarei sunt contrazise de faptul că aceasta este cea care apare pe cererea pentru emiterea unui card de credit şi tot contestatoare este cea care a efectuat plăţi în cuantum de peste 4.000 lei , potrivit documentului intitulat „ Istoricul cardului nr…..titular d-na S. M. „.
Intimata a comunicat la dosar copii ale actelor de executare efectuate în dosarul execuţional 2410/2011.
La cererea contestatoarei s-a dispus , la termenul de judecată din data de 25.11.2011 , suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Prin încheierea nr.914/12.08.2011 a Judecătoriei Mediaş s-a încuviinţat executarea silită a creanţei creditoarei intimate împotriva contestatoarei , în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de card de credit nr.9300510877938000/2007 până la concurenţa sumei de 3.537,32 lei şi a cheltuielilor de executare .
Contractul de credit nr.9300510877938000/2007 ( fila 71 şi urm. ) conţine datele de identificare ale contestatoarei , în calitate de deţinător şi de solicitant al emiterii unui card de credit , iar semnătura aplicată este atribuită tot acesteia . Aceeaşi semnătură apare şi pe documentele adiţionale contractului de credit , denumite „ Condiţii generale pentru emiterea şi utilizarea cardului E. „ şi „Act adiţional la contractul de credit… „.
Contestatoarea a contestat semnătura care i se atribuie pe aceste înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice pentru determinarea autenticităţii acesteia .
Raportul de expertiză întocmit ( filele 229-235 ) evidenţiază că semnăturile aplicate pe aceste înscrisuri , atribuite contestatoarei , nu au fost executate de aceasta .
Contestatoarea explică la interogatoriu ( fila 102 ) că fiul său a încheiat acel contract de credit şi a trecut-o pe ea în calitate de solicitant şi de deţinător al cardului de credit , folosind datele ei de identificare şi adeverinţa ei de venituri , în condiţiile în care el nu întrunea condiţiile pentru a putea încheia în numele său acel contract , neavând venituri salariale .
Contestatoarea afirmă că fiul său a cumpărat de la magazinul „C.” din D. 2 televizoare şi un aragaz , iar pentru plata preţului în rate a optat pentru încheierea acelui contract de credit .
Instanţa a luat contestatoarei un interogatoriu suplimentar ( fila 245 ) .
Din răspunsurile date de contestatoare la acest nou interogatoriu au reieşit următoarele aspecte :
La momentul încheierii contractului de credit şi al cumpărării produselor respective , contestatoarea şi fiul său locuiau în acelaşi imobil , gospodărindu-se împreună , anume în D. , pe strada D. G. , nr.-, jud. S. , în condiţiile în care fiul contestatoarei , deşi major , urma o şcoală .
Bunurile cumpărate au fost instalate în locuinţa contestatoarei , în care locuia la vremea respectivă şi fiul său , şi , deci au folosit familiei lor , privită în ansamblu.
Contestatoarea a fost de acord cu achiziţionarea acestor produse pentru folosinţa comună a familiei sale .
Pentru că fiul său nu îndeplinea condiţiile cerute pentru cumpărarea în rate în modalitatea încheierii unui contract de credit , contestatoarea s-a oferit să dea acestuia o copie după actul ei de identitate şi o adeverinţă privind propriile ei venituri salariale , pentru a putea fi cumpărate acele bunuri .
Contestatoarea afirmă că a conştientizat la momentul respectiv că „ se pretinde cumpărătorului să realizeze venituri pentru că altfel nu i s-ar fi vândut acel bun cu plata în rate” ; acest fapt coroborat cu împrejurarea că ea şi-a dat datele de identificare , însoţite de o copie a actului de identitate şi o adeverinţă de venituri salariale şi cu împrejurarea că ştia că fiul său nu întruneşte condiţiile pentru a fi cumpărător al acelor produse şi titular de card de credit , dovedeşte că , contestatoarea şi-a dat acordul ca ea să figureze în calitate de cumpărător , respectiv titular de card .
Aşadar , contractul de vânzare cumpărare a acelor bunuri şi contractul de credit s-au încheiat în baza voinţei comune a contestatoarei şi a fiului acesteia , însă contestatoarea şi-a asumat efectele acestor contracte implicit faţă de creditoare ; ea afirmă la interogatoriu că atunci când a convenit cu fiul său cumpărarea acelor bunuri a convenit cu acesta ca ratele să fie plătite din veniturile familiei sale ( anume ale ei şi ale soţului ei ), excluzând contribuţia fiului său ( cu toate că acesta s-a oferit să contribuie din solda pe care o obţinea ca şi elev la o şcoală militară ). Extrasele de cont emise de creditoare erau comunicate la domiciliul contestatoarei şi toate plăţile au fost făcute de ea .
În mod evident reiese că , contestatoarea şi-a asumat plata debitului .
Acest acord manifestat de contestatoare reprezintă în fond un mandat dat fiului său , tratat în doctrină ca şi „ mandat în interes comun” , interesul fiind comun mandatarului şi mandantului .
Astfel cum reiese din răspunsurile date la interogatoriu , contestatoarea a contestat actele de executare silită doar pentru faptul că nu înţelegea de ce mai are încă de plătit , în condiţiile în care , după calculele ei , debitul ar fi trebuit să fie stins ( fila 246 ).
Contestatoarea a fost , însă , nesinceră , atunci când a afirmat că nici ea şi nici fiul său nu au folosit cardul de credit ( pentru că acesta putea fi folosit nu numai pentru plata ratelor ) , şi că acel card s-a aflat permanent în locuinţa sa din D. , în condiţiile în care din extrasul lunar ( aflat la dosar la fila 184 ) rezultă că la data de 14.02.2008 s-a operat o retragere de numerar ( 1.000 lei ) de la un ATM din C. N. . Această împrejurare justifică şi faptul că debitul iniţial ( constând în preţul de cumpărare al acelor bunuri ) a crescut . Creşterea debitului a crescut , însă , nu numai din cauza unor astfel de retrageri de numerar , ci şi datorită neplăţii la scadenţă a ratelor , care a dus la acumularea de penalităţi de întârziere ( astfel cum reiese din actele de executare depuse la dosar ).
Date fiind cele evocate , instanţa reţine că , contestatoarea este ţinută la plata debitului.
Dacă nu ar fi aşa , ar însemna că , în ciuda unor manevre nelegale de care se fac culpabili contestatoarea şi fiul acesteia , creditorul nu şi-ar putea recupera creanţa .
Pentru considerentele expuse , instanţa reţine că motivul invocat de contestatoare pentru a obţine anularea actelor de executare este nefondat , astfel că va respinsă contestaţia la executare .
Se va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 354 lei achitată în dosarul 4418/257/2011 cu chitanţa nr.4478838/1/8.11.2011 , precum şi a cauţiunii în cuantum de 354 lei achitată în dosarul de faţă cu chitanţa nr.4518575/1/30.11.2011 , contestatoarei , în condiţiile prescrise de art.7231 alin.3 C.proc.civ.
