Culpa pentru formularea contestaţiei la executarea silită însăşi după expirarea termenului de 15 zile aparţine apelantei


Culpa pentru formularea contestaţiei la executarea silită însăşi după expirarea termenului de 15 zile aparţine apelantei, ea neputând pretinde, în mod obiectiv, creditorului să cunoască schimbarea adresei unde locuieşte, cât timp nu şi-a schimbat domiciliul în sensul legii sau nu l-a anunţat pe creditor, deşi avea această obligaţie în temeiul contractului de credit. Or, nimeni nu îşi poate invoca propria culpă sau lipsă de diligenţă pentru a pretinde un drept.

Decizia civilă nr. 639/07.06.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatoarea SIP, în contradictoriu cu intimata S. SARL, prin SC K.R. SRL, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ CC în dosarul de executare nr. 3xx/2015, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, iar prin sentinţa civilă nr. 1xxxx/1x.1x.201x, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executarea silită însăşi, invocată din oficiu, a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare, iar cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea Seciu Irina Paula, solicitând anularea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivare a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată şi a arătat că în mod neîntemeiat a reţinut prima instanţă că termenul de formulare a contestaţiei a început să curgă la 2x.0x.201x, pe motiv că i-ar fi fost comunicată somaţia. A precizat că destinatarul care a primit somaţia nu a fost ea, ci altă persoană, pe care nu o cunoaşte şi care probabil locuia la acea adresă, dar care nu avea calitatea de destinatar al actului, aşa cum greşit s-a menţionat. A invocat că pe toate procesele verbale de comunicare apare alt nume decât al său, precum şi o altă semnătură, deşi se menţionează ca destinatar SIP.

Apelanta a arătat că nu mai locuieşte efectiv în imobil de foarte multă vreme, ci locuia cu chirie la altă adresă, din 2011. A învederat că avea totuşi acelaşi loc de muncă, astfel încât dacă exista bună-credinţă se putea face comunicarea la societatea unde lucra, aşa cum s-a procedat când a fost înştiinţată verbal de un reprezentant al societăţii că urmează să i se înfiinţeze poprire pe salariu, ulterior primind şi o adresă scrisă în acest sens, dată la care a considerat că a aflat, oficial, de existenţa executării.

Verificând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ., Tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod legal şi temeinic a reţinut prima instanţă că, potrivit art. 715 alin. 1 pct. 3 C..proc.civ., contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Astfel, termenul de formulare a contestației la executare împotriva executării silite înseşi a început să curgă  la data de 2x.0x.2015, în momentul în care acesteia i-au fost comunicate somaţia din 1x.0x.2015, încheierea nr. 3xx/1x.0x.2015, încheierea de încuviinţare a executării şi copia certificată a titlului executoriu. Procesul-verbal de înmânare depus în copie la dosar atestă că aceste acte de procedură au fost depuse la cutia poştală, în lipsa destinatarului, la domiciliul contestatoarei, în Galaţi, B-dul C. nr. 1X, bl. PXX, ap. 7X.

Contrar susţinerilor apelantei-contestatoare, comunicarea a fost legal făcută la această adresă, cât timp aceasta era adresa sa de domiciliu, cu care figura în evidenţele autorităţilor, împrejurarea că aceasta locuia în fapt la altă adresă nefiind opozabilă creditoarei, cât timp această modificare a domiciliului de fapt nu a fost operată în evidenţele serviciului de evidenţa populaţiei sau măcar anunţată creditoarei, după cum contestatoarea se obligase conform art. 7 alin.1 lit. f din condiţiile generale ale contractului de credit bancar nr. XXXXXXX.

Totodată, deşi contestatoarea a invocat că actele de procedură au fost primite de altă persoană, din procesul verbal mai sus menţionat rezultă că acestea au fost depuse la cutia poştală.

Apelanta a învederat că avea acelaşi loc de muncă, astfel încât dacă exista bună-credinţă se putea face comunicarea la societatea unde lucra, însă instanţa de apel constată că o asemenea obligaţie de comunicare alternativă a somaţiei de executare şi la locul de muncă nu este prevăzută de dispoziţiile legale.

În sprijinul apărării sale, apelanta a invocat că a fost înştiinţată verbal de un reprezentant al societăţii că urmează să i se înfiinţeze poprire pe salariu, ulterior primind şi o adresă scrisă în acest sens.

În cazul măsurii popririi, dispoziţiile legale (art. 783 alin.1 C.pr.civ.) prevăd că poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1) C.pr.civ. (în cazul dedus judecăţii, angajatorul apelantei), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar. Se prevede că despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.

Or, din procesele verbale încheiate în 1x.0x.2015, rezultă că înştiinţarea privind poprirea a fost comunicată apelantei la acelaşi domiciliu legal, nu la locul de muncă, de unde a aflat de existenţa popririi, după cum ea însăşi a arătat în cererea de apel, prin comunicare verbală de la un reprezentant al angajatorului.

În aceste condiţii, culpa pentru formularea contestaţiei la executarea silită însăşi abia în  2x.0x.201x, după expirarea termenului de 15 zile ce a început să curgă în 2x.0x.201x, îi aparţine apelantei, ea neputând pretinde, în mod obiectiv, creditorului să cunoască schimbarea adresei unde locuieşte cât timp nu şi-a schimbat domiciliul în sensul legii sau nu l-a anunţat pe creditor. Or, nimeni nu îşi poate invoca propria culpă sau lipsă de diligenţă pentru a pretinde un drept, precum cel de a exercita contestaţie la executarea silită însăşi.

Pentru considerentele anterioare, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat.