Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3835/204/2014, contestatoarea Ş.P.V.L. C. prin reprezentanţii săi legali a formulat contestaţie la executare împotriva executării pornită la cererea intimatului A.E.N, în cadrul dosarului de executare 426/2014 al BEJ A.Î.N şi Î.D.M prin care a solicitat anularea măsurii proprii a tuturor actelor de executare, suspendarea executării silite şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin Decizia nr.2062 /2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr.498/2014, a fost obligată la plata către intimat a salariilor de care a fost lipsit în perioada 02.05.2012 -28-06.2013 , iar în baza acestui titlu executoriu a început executarea silită de către BEJ A.Î.N şi Î.D.M. cu încălcarea competenţei teritoriale întrucât conform dispart.651 CPC în cazul urmăririi a bunurilor mobile, competent este executorul judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel unde se află domiciliul său după caz sediul debitorului respectiv Curtea de Apel Ploieşti.
A mai arătat contestatoarea, că şi încheierea de încuviinţare a executării silite este lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată cu încălcarea disp. art 665 al.5 pct.l CPC , iar în ceea ce priveşte executarea silită ea debitoarea contestatoarea a început deja executarea de bunăvoie a Deciziei civile nr.2062/2014 fiind vorba de drepturi salariale în cauză sunt aplicabile disp.art.21 din OG 103/2013 astfel încât s-a acordat prima tranşă conform legii, iar în cursul termenului prevăzut de lege orice procedura de executare silită se suspendă.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât blocarea conturilor îi produce un prejudiciu material viitor şi previzibil precum şi perturbarea gravă a funcţionări instituţiei.
In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. art.711 al.l şi 3 CPC , art.718 al.l-6 CPC art.722 CPC.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copii certificate la dosar înscrisuri din dosarul de executare nr.426/2014.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată iar potrivit disp.art.413 pct. CPC să se dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr.,4200/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect revizuirea deciziei civile nr.2062/2014.
A arătat intimatul că potrivit dispoziţiilor legale, respectiv art. 782 al.2 CPC în cazul popririi, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel de la domiciliul sau sediul debitoarei, al instituţiei, de credit unde debitorul şi-a deschis contul respectiv sediul terţului poprit în cazul în speţă poprirea înfiinţându-se pe conturile contestatoarea de la sediul băncii centrale din Bucureşti.
A mai arătat intimatul, că în cauză nu sunt incidente , disp.art.21 din OUG 103/2013 întrucât nu a avut calitatea de personal al contestatoarei, iar drepturile ce i s-au recunoscut reprezintă repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a faptei culpabile a părţi.
A depus intimatul la dosar Decizia de Revizuite D.C. nr.20162/2014 a Curţii de Apel Bucureşti.
Contestatoarea a depus la dosar Răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a contestaţiei la executare în temeiul disp.art.413 pct.l CPC precum şi respingerea tuturor apărărilor formulate de intimat ca neîntemeiate, ea a respectat întocmai prevederile legale şi a pus în executare de bunăvoie Decizia 2062/2014 conform OUG 103/2013 şi admiterea motivele de nelegalitate a executării silite începută cu nerespectarea competenţei teritoriale a executorului judecătoresc .
La termenul din 29 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr.2062/2014.
La solicitările repetate ale instanţei atât către contestatoare pentru a achita taxele legale cât şi către BEJ A.Î.N. şi Î.D. M. au fost înaintate în copii certificate , înscrisurile din dosarul de executare nr.426/2014.
In cauză au fost administrate probe cu înscrisurile depuse de părţi la
dosar.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
Prin Decizia 2061/2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul civil nr.498/87/2013, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului salariile de care a fost lipsit pe perioada 02.05.2012 până la repartizarea pe post respectiv 28.06.2013 şi întrucât nu s-a executat de bunăvoie titlul executoriu, el a fost pus în executare de BEJ A. î N. şi î. D. M. formându-se Dosarul de executare nr.426/2014.
Impotnva executării silite începută în Dosarul nr.427/2014, contestatoarea debitoare a formulat contestaţie la executare prin care s-a invocat în primul rând motive de nelegalitate, în concret începerea executării silite cu încălcarea competenţei teritoriale de către executorul judecătoresc conform disp.art.651 al.l CPC.
Analizând prioritar motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, instanţa constată că cererea de executare silită a fost formulată de creditor la BEJ A. I. N. şi I. D.M. cu sediul profesional în oraşul Videle jud. Teleorman , pe lângă Curtea de Apel Bucureşti , iar acesta a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei la instituţiile bancare din Bucureşti -aspecte ce rezultă din înscrisurile certificate pentru conformitate din dosarul de executare nr.426/2014 înaintate instanţei.
Din nici unul dintre înscrisurile aflate la dosarul de executare, nu rezultă că executarea silită s-ar fi început direct la Sucursala vreuneia dintre instituţiile bancare din mun. Câmpina unde se află sediul debitoarei contestatoare, şi nici faptul că s-ar fi început executarea silită prin altă modalitate decât poprirea la sediul debitoarei. .
Mai mult decât atât, după comunicarea făcută de contestatoare Biroului executorului judecătoresc în sensul că a început de bunăvoie plata drepturilor cuvenite prin plata primei tranşe (a se vedea adresa nr.43851/2014 f.78) s-a dispusă de către B. EJ. sistarea popririi, comunicându-se – Adresa de sistare către BCR Bucureşti, B-dul Regina Elisabeta (f.82) rezultând faptul că, conturile debitoarei contestatoare se află la această instituţie bancară.
Conform disp.art.781 al.l NCPC poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în Circumscripţia Curţii de Apel unde îşi are domiciliu sau sediul debitorul sau terţul poprit, aspect reluat şi în al.2 al acestui articol, rezultând că ne aflăm în faţa unei competenţe teritoriale alternative la alegerea şi în beneficiul creditoarei.
In cazul în speţă, atâta timp cât poprirea s-a înfiinţat pe conturile debitoarei contestatoare aflată la o instituţie bancară (terţ poprit ) în mun. Bucureşti , competenţa aparţine oricărui executor judecătoresc din raza de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti în cazul în speţă Localitatea Videle jud. Teleorman, iar potrivit disp. art. 650 cod de proc. civilă, instanţa de executare care soluţionează şi cererile de încuviinţare executare silită este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea (dispoziţii legale în vigoare la acel moment).
In ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţa reţine că debitoarea contestatoare a început plata sumei datorate intimatului creditor prin plata primei tranşe conform disp.art.21 din OUG 103/2013.
Din economia actului normativ mai sus menţionat ce reglementează salarizarea pe anul 2014 a personalului plătit din fondurile publice şi în mod special din disp.art.21 rezultă fară echivoc faptul, că drepturile salariate la care se referă legiuitorul nu sunt cele de natura dreptului pe care îl are creditorul intimat în cauza de faţă.
Intimatul, conform Deciziei civile nr.2062/2014 (f.33) a Curţii de Apel Bucureşti are dreptul de a i se plăti de către contestatoare salariile de care
a fost lipsit pe perioada 02.05.2012-2806.2013 şi nicidecum drepturi salariale restante, cum ar fi sporurile, indemnizaţiile, etc – aflate sub incidenţa art.21 din OUG 103/2013 (drepturi salariale restante).
In mod eronat, a apreciat contestatoarea că restituirea sumelor datorate se va face în mod eşalonat, întrucât intimatul pe toată această perioadă a fost lipsit de orice drepturi băneşti suferind o gravă vătămare aspecte reţinute în considerente de către instanţa de recurs, şi nicidecum de anumite drepturi neacordate şi dobândite prin hotărâri judecătoreşti şi de alte persoane din instituţiile şi autorităţile publice.
Rezultă aşadar, că achitarea unei sume infime reprezentată de prima tranşă (1,25% din 5%) intimatului, în nici un caz nu reprezintă executare de bunăvoie după cum susţine contestatoarea în petitul cererii formulate, executarea urmând a se face potrivit dreptului comun în materia executării silite reglementată de codul de procedură civilă şi nicidecum conform dispoziţiilor speciale derogatorii, numai pentru anumite situaţii strict reglementate de lege şi în care nu se regăseşte şi cea a intimatului.
In ceea ce priveşte art.2 şi 3 din OG 22 /2002 invocată de contestatoare , aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurile necesare îndeplinirii obligaţiilor de plată , esenţial pentru a fi incidente dispoziţiile legale de care se prevalează, iar pe de altă parte nu i s-a reţinut din cont suma de bani dispunându-se astfel cum s-a arătat sistarea popririi.
Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că prezenta contestaţie la executare este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
în temeiul disp. art. 453 cod proc. civilă va fi obligată contestatoarea să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător conform chitanţei depuse la dosar (f.27)
în temeiul disp. art. 719 al. 4 cod proc. civilă după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri un exemplar va fi comunicat executorului judecătoresc.
