DREPT PROCESUAL CIVIL. EXECUTARE SILITĂ ÎNCEPUTĂ DUPĂ INTRAREA ÎN VIGOARE A NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. CĂI DE ATAC.
Executarea silită fiind începută după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, este evident că şi căile de atac exercitabile împotriva hotărârii pronunţate cu privire la contestaţia la executare sunt cele reglementate de disp art. 717 alin. 1 din noul Cod, text care prevede că astfel de hotărâri pot fi atacate numai cu apel, excepţie făcând hotărârile pronunţate în temeiul art. 711 alin. 4 şi art. 714, în sfera cărora nu se înscrie însă hotărârea din speţă.
Prin urmare, din perspectiva disp. art. 483 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţe de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, recursul exercitat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
– art.3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/ 2010
– art. 483 alin. 2 noul Cod de procedură civilă
– art. 711 alin. 4 noul Cod de procedură civilă
– art. 714 alin. 4 noul Cod de procedură civilă
– art. 717 alin. 1 noul Cod de procedură civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/2015-R din 26.02.2015 (dosar nr. 122/218/2014)
Prin sentinţa civilă nr.1088/07.04.2014 pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr.122/218/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la executare conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, invocată de contestatoarea SC G. S. S.R.L. prin administrator M. G.C., cu sediul în Satu Mare, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA-DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI IASI, cu sediul în Iaşi şi s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata şi prin urmare s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită din Dosarul nr. 160/2013 al BEJ P. I.V. , cu suma de 200 lei reprezentând consultaţii în legătură cu executarea; fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în dosarul execuţional 160/2013 al BEJ P. I.V. s-a demarat procedura de executare silită contra contestatoarei-debitoare pentru recuperarea sumei de 1.210 EURO (în lei la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară achitării tarifului) debit reprezentând tarif de despăgubire conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, obligaţie de plată cuprinsă în titlu executoriu-proces verbal de constatare a contravenţiei nr. 4751136 din 18.01.2011 încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei creditoare.
Procesul verbal a fost comunicat contestatoarei-contraveniente la 25.01.2014, aşa cum rezultă din scriptele înaintate de intimată odată cu întâmpinarea, neexistând dovezi că acest act a fost atacat cu plângere, aşadar criticile cu privire la nulitatea procesului verbal nu pot fi primite în cadrul contestaţiei la executare în condiţiile în care exista o cale de atac împotriva titlului executor.
În cauză nu sunt aplicabile disp. art.14 alin.1 din OG 2/2001 care prevăd prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale şi nu a tarifului de despăgubire (chiar şi aşa procesul verbal a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii), astfel că aplicabile cu privire la prescripţia dreptului de a cerere executarea silită a tarifului de despăgubire, sunt disp.art.6 din Decretul Lege 165/1958, respectiv termenul de 3 ani, executarea silită fiind declanşată anterior împlinirii acestui termen.
Tariful de despăgubire este inclus în procesul verbal, fiind astfel titlu executoriu şi pentru această sumă alături de amendă, înştiinţarea de plată detaliind cuantumul tarifului, modul de convertire a acestuia din euro în lei precum şi modalitatea de plată.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 23 şi 42 din OG 2/2001 cu privire la stabilirea şi executarea despăgubirii stabilite pe bază de tarif.
În somaţia mobiliară emisă la 6.01.2014 (contestaţie formulată la 14.01.2014 în termenul de 15 zile prev. de art.714 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă) se mai solicită şi suma de 956,67 lei cheltuieli de executare silită în care se include şi suma de 200 lei ,,consultaţie în legătură cu executarea” (conform încheierii executorului judecătoresc din 6.01.2014), sumă pretinsă în mod nejustificat, în opinia instanţei (cu toate că nu se regăseşte în lista cu cheltuieli de executare silită cuprinsă în anexa nr. 1 din Statutul executorilor judecătoreşti, eliminată prin Decizia nr. 58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurenţei), din perspectiva faptului că recuperarea acestei sume nu presupune consultarea unor specialişti din afara domeniului dreptului.
În consecinţă instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la executare conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, invocată de contestatoarea SC G. S. S.R.L. prin administrator M. G.C., cu sediul în Satu Mare, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA-DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI IASI, cu sediul în Iaşi.
În baza art. 711 şi urm. Cod procedură civilă a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata, s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită din Dosarul nr.160/2013 al BEJ P. I.V., cu suma de 200 lei reprezentând consultaţii în legătură cu executarea.
În baza art.453 alin.2 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal apelanta SC G. S. SRL prin reprezentant M. G.C., solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, iar în subsidiar suspendarea executării silite ce se derulează în dosarul de executare nr. 160/2013, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare, în conformitate cu prev. de art.718 alin. 2 pct. a9, Cod de procedură civilă; admiterea prezentei contestaţii la executare aşa cum aceasta a fost formulată, si pe cale de consecinţă anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 160/2013, în privinţa realizării sumei totale de 1.210 euro (la cursul BNR valabil pt. ultima zi din luna anterioară datei achitării), şi a sumei de 956,67 lei reprezentând cheltuieli de executare; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 308/Ap din data de 23.09.2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 122/218/2014, s-a admis apelul apelantei SC G. S. SRL, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare, prin reprezentant M. G.C., cu sediul în Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 1088/ 07.04.2014 pronunţată de Judecătoria Carei, în dosar nr.122/218/2014, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi.
S-a modificat în tot sentinţa apelată.
S-a admis contestaţia la executare.
S-au anulat actele de executare silită din dos.exe.nr.160/2013 al BEJ P. I.V.
A fost obligată intimata să plătească apelantei 593 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tariful de despăgubire reglementat de art.8 alin.3 şi următoarele din OG.nr.15/2002 este o despăgubire, neavând natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale, prin urmare, dispoziţiile art.37 din O.G. nr.2/2001, articol care se află în capitolul intitulat „executarea sancţiunilor contravenţionale” nu conferă procesului-verbal constatator a contravenţiei, natura juridică de titlu executoriu în ceea ce priveşte tariful de despăgubire.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art.632 alin.1 din Cod de procedură civilă, executarea silită se desfăşoară numai în baza unui titlu executoriu, instanţa a admis apelul, a modificat în tot sentinţa apelată, a admis contestaţia la executare, şi a anulat actele de executare silită din dosar de executare nr. 160/2013 al BEJ P. I.V.
În temeiul art.453 alin.1 din Cod de procedură civilă, instanţa a obligat intimata să plătească apelantei 593 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURI IAŞI, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate în sensul respingerii contestaţiei la executare.
Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:
-în cuprinsul procesului verbal nr. 4751136/18.01.2011 în baza căruia s-a solicitat executarea silită, este menţionată obligaţia debitorului de a achita, în afară de amenda contravenţională, şi tariful de despăgubiri;
-tariful fiind inclus în procesul verbal, acesta este titlu executoriu şi pentru suma respectivă, alături de amendă, înştiinţarea de plată făcând corp comun cu procesul verbal:
-în acelaşi sens dispun şi dispoziţiile art. 23 şi 42 din OG nr. 2/2001;
-art. 25 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deşi face referire la înştiinţarea de plată, nu distinge în privinţa caracterului de titlu executoriu, având în vedere că înştiinţarea de plată face parte integrantă din procesul verbal de contravenţie, rezultă că acesta are aceeaşi forţă probatorie, dar şi acelaşi caracter care şi procesul verbal, respectiv de titlu executoriu;
-spre deosebire de amenda contravenţională, care este pusă în executare în condiţiile Codului de procedură civilă, sancţiunea privind plata despăgubirii se supune, din punct de vedere al executării, dreptului comun, guvernat de procedura civilă.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat, în principal, respingerea recursului, cu motivarea că recurenta pin motivele de recurs nu aduce nici un element nou faţă de cele invocate în faţa instanţei de apel, intimata precizând că „înştiinţarea de plată” prin care se stabileşte obligaţia de plată a tarifului de despăgubire a persoanelor care nu deţin o rovinetă valabilă, chiar dacă este încheiată odată cu încheierea procesului-verbal respectiv, este un act administrativ distinct, faţă de cea stabilită cu titlu de sancţiune principală, în procesul verbal de contravenţie întocmit conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, intimata considerând că în atare situaţie creditorul nu deţine un titlu executoriu care să poată fi executat silit.
În subsidiar, intimata solicită admiterea contestaţiei la executare, anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 160/2014 în privinţa realizării sumei totale de 1210 Euro şi a sumei de 956,67 lei reprezentând cheltuieli de executare.
La termenul de judecată din 26.02.2015, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma excepţiei de inadmisibilitate a recursului invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010, dispoziţiile noului Cod de procedură civilă se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În speţă, executarea silită a fost declanşată la cererea creditoarei COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURI IAŞI, fiind încuviinţată de Judecătoria Carei prin încheierea nr. 2544 dată în camera de consiliu din 7 noiembrie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 632 alin. 1 coroborat cu art. 665 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.
Executarea civilă fiind începută după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, este evident că şi căile de atac exercitabile împotriva hotărârii pronunţate cu privire la contestaţia la executare sunt cele reglementate de dispoziţiile art. 717 alin. 1 din Noul Cod, text care prevede că astfel de hotărâri pot fi atacate numai cu apel, excepţie făcând hotărârile pronunţate în temeiul art. 711 alin. 4 şi art. 714 alin. 4, în sfera cărora însă nu se înscrie hotărârea pronunţată în litigiul de faţă.
În contextul sus-arătat, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 483 alin. 2, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, perspectivă din care recursul exercitat în prezenta cauză apare ca fiind inadmisibil.
Faţă de considerentele ce preced, instanţa a respins ca inadmisibil recursul, devenind de prisos cercetarea motivelor de recurs.
