Pe calea contestaţiei la executare formulată în baza art. 598 C.p.p nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare dintr-un alt stat în condiţiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanţă din România.
Prin cererea formulată de condamnatul G.G. la data de 14 ianuarie 2016, acesta a arătat că a formulat contestaţie împotriva mandatului de executare nr. 81 din 20 aprilie 2015 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 463/54/2015, arătând că a fost condamnat abuziv nefiind el cel care a comis infracţiunea.
Curtea examinând contestaţia a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 27 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 463/54/2015, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania, privind transferarea cetăţeanului român G.G. în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România. Au fost constatate îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată.
A fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Nürnberg în dosarul nr. 1KLs 353. Js 18005/2012, definitivă la data de 03.09.2013 prin care cetăţeanul român G.G. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilegal de substanţe narcotice în cantitate majoră, prev. de art. 1 alin. 1 coroborat cu anexa I alin. 1 nr. 1 şi art. 30 alin.1 nr. 2 din Legea penală germană a narcoticelor, respectiv art. 25 alin. 2 din Codul penal German, reţinându-se că la data de 8.08.2012 în urma unui control rutier de rutină efectuat în popasul Hilpoltstein (autostrada federală A9), în bagajul său au fost găsite trei parchete conţinând tablete ecstasy care cântăreau 8,388,95 grame (între 38 şi 40% MDMA bază) ceea ce corespunde unui număr de 34.825 tablete.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate G.G. , în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Nürnberg în dosarul nr. 1KLs 353. Js 18005/2012, definitivă la data de 03.09.2013, într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 391 zile, calculată de autorităţile judiciare din Germania ca detenţie preventivă de cercetare până la data de 03.09.2013 şi în continuare de la 03.09.2013, la zi.
Potrivit art.598 alin.1 C.p.p contestaţia la executare se poate formula împotriva unei hotărâri penale în următoarele situaţii:
a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b)când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare,
c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d)când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare se referă la o hotărâre judecătorească pronunţată de autorităţile judiciare germane, hotărâre ce a fost recunoscută de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa penală nr. 56 din 27 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. 463/54/2015 şi prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate G.G. , în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare.
Potrivit art. 135 alin. 3 din Legea 302/2004 obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificare condiţiilor prev. de art.136 din aceeaşi lege respectiv: hotărârea este definitivă şi executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României o infracţiune, persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România, nu este incident vreun motiv de nerecunoaştere sau neexecutare, executarea pedepsei în România este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Contestatorul a invocat nelegalitatea hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare germane susţinând că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat şi a solicitat reducerea pedepsei.
Pe calea contestaţiei la executare formulată în baza art. 598 C.p.p nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare dintr-un alt stat în condiţiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanţă din România.
În cauză nu subzistă niciunul din cazurile de contestaţie la executare prev. de art.5 98 C.p.p. şi ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. contestaţia formulată a fost respinsă ca nefondată.
