S.C. 819/19.04.2012
Contestaţie la executare
Excepţiile pe care le poate opune avaliatul creditorului în cadrul executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.02.2012, trimisă prin poştă la data de 03.02.2012, contestatoarea O. M. a formulat în contradictoriu cu debitor SC A. SRL contestaţie la executare împotriva formelor de executare din dosarul execuţional 338/2011 al executorului judecătoresc T. O. N. şi a solicitat suspendarea provizorie a executării silite.
În fapt, contestatoarea a arătat că în calitate de administrator la SC V. SRL, actualmente SC B.– V. SRL, a reprezentat societatea în relaţiile cu furnizorii, printre care se numără şi intimata SC A. SRL. Societatea a emis două bilete la ordin către intimată, avalizate de către contestatoare. A apreciat că în mod greşit s-a pornit executarea silită împotriva sa, întrucât, mai întâi trebuia executată societatea debitoare, cu ocazia avalizării nerenunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune. A menţionat că pe rolul Tribunalului B. s-a deschis procedura insolvenţei împotriva societăţii debitoare, iar creditoarea va fi cuprinsă în tabelul creanţelor. Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, acţiunile judiciare şi măsurile de executare silită se suspendă de drept în privinţa creanţelor asupra debitorului sau asupra bunurilor sale, iar, conform art. 1681 C. civ., garantul se poate servi împotriva creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei.
În drept, contestatoarea a indicat prevederile art. 581, 400 al. 1, 403 al. 1 şi 4 C. pr. civ.
Alăturat cererii contestatoarea a depus înştiinţarea de înfiinţare a popririi comunicată de executorul judecătoresc la data de 19.01.2012 ( f. 5-7 ).
La solicitarea instanţei executorul judecătoresc a comunicat instanţei copii certificate după actele dosarului execuţional ( f. 13-36 ), iar contestatoarea a depus documente privind schimbarea denumirii societăţii, deschiderea procedurii insolvenţei şi relaţiile comerciale cu creditorul ( f. 39-48 ).
Prin întâmpinare, intimata SC A. SRL a solictat respingerea contestaţiei la executare.
Pe cale de excepţie a invocat tardivitatea cererii, întrucât somaţia execuţională i-a fost comunicată contestatoarei la data de 10.11.2012.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, întrucât aceasta nu a respectat integral acordul de plată a sumelor datorate, a făcut referire la prevederile art. 1669 C. civ., din interpretarea cărora ar rezulta că creditorul are libertatea de a solicita recuperarea datoriei atât de la debitor, cât şi de la avalist, obligaţia fiind solidară, iar avalistul ar face plata către creditor, se poate subroga ulterior în drepturile creditorului faţă de debitor. Mai face precizarea că intrarea în insolvenţă a debitoarei constituie o excepţie personală a acestuia şi nu poate fi opusă decât de societatea comercială şi nu de avalist.
În drept, intimata a indicat prevederile art. 401 C. pr. civ., art. 1669 şi 1681 C. civ.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă.
În funcţie de documentele din dosarul execuţional, contestatoarea a formulat o cerere precizatoare solicitând introducerea în cauză a terţilor popriţi şi a insistat asupra anulării formelor de executare prin poprirea conturilor contestatoarei, suspendarea executării silite şi cheltuieli de judecată( f. 54 ).
Dintre terţii popriţi doar Banca C. C. a confirmat blocarea conturilor contestatoarei prin proprire ( f. 73, 82 ).
La termenul de judecată din data de 22.03.2012 contestatoarea solicitat, iar instanţa a luat act despre renunţarea la cererea de suspendare provizorie a executării silite ( f. 76 ).
Contestatoarea a mai depus la dosar cererea înregistrată de intimată la Tribunalul B. pentru înscrierea creanţei sale ( f. 85 ) şi a depus extras dintr-o lucrare de drept comercial ( f. 86-87 ).
Din actele dosarului de executare rezultă că, în baza relaţiilor comerciale, SC V. SRL a emis două bilete la ordin către intimata SC A. SRL, avalizate de către contestatoarea O. M.. În urma achitării doar în parte, creditorul a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită, cererea fiind încuviinţată prin încheierea civilă nr. -/2011 a Judecătoriei M-.
După comunicarea somaţiei nr. 338/08.11.2011, între creditor şi debitor a intervenit o convenţie de plată eşalonată a restului datoriei, creditorul solicitând executorului oprirea formalităţilor de executare silită la data de 14.11.2011.
Ca urmare a nerespectării termenelor de plată a ratelor, la data de 06.12.2011 creditorul a solicitat continuarea executării silite.
În consecinţă, executorul judecătoresc a solicitat înfiinţarea popririi pe veniturile obţinute de avalist, comunicând contestatoarei acest lucru la data de 19.01.2012 ( f. 29 ).
În termenul legal contestatorul avalist a formulat contestaţie la executare.
Contestatoarea a probat că societatea debitoare SC V. şi-a schimbat denumirea în SC B. V. SRL, iar împotriva acestei societăţi a fost deschisă procedura insolvenţei.
Apărarea contestatoarei vizează prevalarea de excepţia suspendării de drept a executării silite ca urmare a intrării debitorului în insolvenţă, apreciind că debitorul trebuia executat silit cel dintâi, întrucât nu a renunţat la beneficiul de discuţiune şi diviziune cu ocazia avalizării.
Plecând de la motivarea de fapt şi de drept a contestaţiei la executare, instanţa constată că, în opinia contestatoarei, avalul biletelor la ordin este privit ca o fidejusiune cambială.
Avalul reprezintă un act juridic prin care avalistul se obligă să garanteze obligaţia asumată de debitorul avalizat.
În ce priveşte natura juridică a avalului, instanţa împărtăşeşte o altă opinie, expusă de autorul invocat de contestatoare în înscrisurile depuse la dosar, respectiv considerarea avalului ca o obligaţie independentă, prin care creditorul dobândeşte, pe lângă debitorul iniţial, un nou debitor – avalistul. Prin urmare, în opinia instanţei, avalistul nu este un fidejusor al debitorului, ci este un garant al plăţii, alături de debitor.
Odată lămurită natura juridică a avalului, problema în discuţie vizează excepţiile pe care le poate opune avalistul creditorului.
Contestatorul avalist a opinat că poate opune toate excepţiile pe care le poate invoca debitorul principal, invocând dispoziţiile art. 1681 C. civ. Trecând peste faptul că, în opinia instanţei, garanţia personală a fidejusiunii nu ar trebui aplicată avalistului, chiar textul invocat cuprinde o nuanţare semnificativă: „garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei; însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”.
Aşadar, chiar în cazul acceptării aplicării regulilor fidejusiunii, vechiul cod civil făcea distincţie între excepţiile strâns legate de raportul fundamental şi cele strict personale ale debitorului, ultimele neputând fi invocate de garantul personal.
Excepţiile care pot fi invocate de avalist sunt cele care privesc valabilitatea formală a biletului la ordin, raportul fundamantal sau cele referitoare la exercitarea acţiunii cambiale ( valabile şi în cazul biletului la ordin ). De asemenea, avalistul mai poate invoca excepţiile sale personale.
În ce priveşte excepţiile personale ale debitorului avalizat, acestea nu pot fi invocate de avalist, întrucât ele vizează raportul juridic născut între creditor şi debitorul avalizat.
Clasificarea excepţiilor depusă în scris la dosar, dintr-o lucrare de specialitate, priveşte excepţiile obiective, acestea privind titlul, obligaţia sau condiţiile de exercitare a acţiunii cambiale şi excepţiile subiective, acestea privind persoana posesorului titlului sau raportul fundamental.
Autorul invocat încadrează doar falimentul posesorului titlului printre excepţiile subiective absolute.
Intrarea debitorului în insolvenţă, aşa cum corect a observat şi contestatoarea, nu este inclusă în niciuna din categorii. În opinia instanţei, discuţia este inutilă. Indiferent de încadrarea excepţiei în una sau alta dintre categorii, intrarea în insolvenţă, cu consecinţa suspendării de drept a executării silite, priveşte exclusiv persoana debitorului avalizat. În ce-l priveşte pe avalist, aşa cum am arătat la analiza naturii juridice a avalului, acesta are un raport juridic distinct cu creditorul, o altă obligaţie independentă de cea născută între debitor şi creditor, astfel că poate fi urmărit separat de creditor, chiar în ipoteza intrării debitorului în insolvenţă, această excepţie putând fi invocată exclusiv de către debitor în cazul urmării silite, nu şi de către avalist.
Faţă de motivele expuse anterior, instanţa va respinge cererea formulată de contestatorul avalist în contradictoriu cu creditorul şi terţii popriţi.
