Executarea silită a unei creanţe fiscale presupune emiterea şi comunicarea în prealabil a deciziei de impunere în condiţiile legii


Asupra cauzei de faţă:

Contestatorul M. G.  în contradictoriu cu  intimata  A. F. P. M. a solicitat instanţei să dispună anularea  titlul executoriu şi a formelor de executare  din dosarul execuţional numărul  520 din 2009 al intimatei arătând că intimata a demarat împotriva lui  procedura executării silite în condiţiile în care nu datorează sumele de bani stabilite în sarcina lui, nu are încheiat nici un contract de asigurare de sănătate, iar începând cu data de 1.04.2011 activitatea contestatoarei a încetat, efectuând în acest sens operaţiunile la Registrul Comerţului prin urmare, contestatoarea PFA M. G. nu avea cum să fie obligată la plata sumelor către C. J. A. S. pentru anul 2012.

Prin întâmpinare intimata se opune la admiterea contestaţiei arătând că sumele care se execută au fost transferate prin Ordinul comun nr.806/608/934/2012 ,C. A. S. nu a predat până în prezent dosarele administrativ fiscale prin care s-au stabilit sumele de plată iar situaţia creată se datorează nerespectării de către C. A. S. a  Ordinului comun prin care era obligată să predea dosarele contribuabililor.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

La data de 4 decembrie 2012 A. F.P. M.  a întocmit un tabel pe care l-a intitulat titlu executoriu în cuprinsul căruia a stabilit că contestatorul, M. G.  ar datora suma de 3320 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care datorează venituri din activităţi independente şi persoanele care nu realizează venituri. La rubrica „documentul prin care s-a evidenţiat suma de plată” intimata a trecut mai multe decizii fără să precizeze cine le-a emis şi fără să le deţină (după cum recunoaşte în cuprinsul întâmpinării) .

La aceiaşi dată l-a somat pe contestator să plătească suma respectivă.

Contestaţia este întemeiată :

Astfel potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală executarea silită a debitorilor fiscali trebuie să fie precedată de stabilirea creanţei pe care aceştia o datorează. Stabilirea creanţei se face printr-o decizie de impunere care , potrivit art. 87 din acest cod, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.

Art.43 din Codul de procedură fiscală reglementează conţinutul actului administrativ fiscal, în general, astfel :

Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

 h) ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.

Rezultă fără echivoc că nu se poate trece la executarea silită a unei creanţe fiscale fără ca debitorul respectiv să fie înştiinţat în prealabil prin acte administrative de natură fiscală care, printre altele cuprind denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele, datele de identificare a contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, temeiul de drept, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia, menţiuni privind audierea contribuabilului.

Obligaţia organelor fiscale de a emite aceste acte ,corespunde dreptului pe care îl are contribuabilul de a le primi şi posibilitatea de a le ataca.

A.F.P. M.  nu se poate degreva de această obligaţie invocând pretinsa culpă a C. A. S. care nu ar fi  predat până în prezent dosarele administrativ fiscale, deoarece  contestatorul M. G.  nu are nici o culpă şi nici contestatorul la rândul ei nu poate invoca neexecutarea obligaţiei de către un terţ pentru a nu îşi plăti datoriile fiscale.

A. F. P. poate prelua de la C. A. S. numai creanţele reale fiind obligată să verifice în acest sens dacă s-au emis deciziile de impunere şi dacă aceste acte au rămas definitive. Emiterea titlului executoriu ( sub forma unui tabel ? ) fără a verifica dacă creanţa există reprezintă o violare a dispoziţiilor fiscale.

Aşa fiind instanţa  va anula  titlul executoriu şi formele de executare  din dosarul execuţional numărul  520  din 2009 al intimatei.

În baza art. 274 Cod procedură civilă va obligă intimata să îi plătească contestatorului suma de  500  lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.