Contestaţie la executare. Hotărâre penală străină recunoscută în România. Efectele actelor judiciare străine asupra duratei pedepsei executate în România, în urma recunoaşterii lor pe cale incidentală.
Având în vedere că dispoziţiile Legii Republicii Italiene nr.241/2006 şi-au produs efectele juridice asupra situaţiei executării pedepsei închisorii şi având în vedere că graţierea este o instituţie aplicabilă corespunzător şi în legislaţia română, producând efecte cu privire la executarea pedepselor, tribunalul apreciază că se impune recunoaşterea pe cale incidentală, în cursul judecăţii prezentului dosar, potrivit dispoziţiilor baza art.119 raportat la art.118 din Legea nr.302/2004, a actelor judiciare emise de autorităţile judiciare italiene referitoare la punerea în executare a Legii nr.241/2006 a Republicii Italiene.
În ce priveşte cele trei ordonanţe emise de autorităţile judiciare din Italia, prin care s-a redus pedeapsa executabilă aplicată contestatorului cu 855 de zile, din analiza dispoziţiilor Legii nr.354/26.07.1975 a Republicii Italiene, referitoare la ,,Normele privind sistemul penitenciarelor şi punerea în aplicare a măsurilor privative de limitare a libertăţii”, respectiv a dispoziţiilor privind eliberarea anticipată, tribunalul reţine că această reglementare este similară dispoziţiilor privind liberarea condiţionată din Codul penal român.
Rezultă că, în ambele reglementări, se stabileşte un mecanism de stimulare a condamnaţilor pentru reeducare, în scopul liberării din penitenciar mai înainte de executarea în întregime a pedepsei aplicate, diferenţa dintre sistemul italian şi cel român fiind acela că în sistemul italian evaluarea şi calculul perioadelor considerate ca ispăşite, de care va beneficia condamnatul, se stabilesc periodic semestrial, pentru stimularea permanentă a condamnaţilor, în timp ce în sistemul român evaluarea şi calculul perioadei de liberare condiţionată se stabileşte o singură dată, la momentul la care condamnatul ar putea beneficia de liberarea mai înainte de termen.
Rezultă că, în ambele reglementări, se stabileşte un mecanism de stimulare a condamnaţilor pentru reeducare, în scopul liberării din penitenciar mai înainte de executarea în întregime a pedepsei aplicate, diferenţa dintre sistemul italian şi cel român fiind acela că în sistemul italian evaluarea şi calculul perioadelor considerate ca ispăşite, de care va beneficia condamnatul, se stabilesc periodic semestrial, pentru stimularea permanentă a condamnaţilor, în timp ce în sistemul român evaluarea şi calculul perioadei de liberare condiţionată se stabileşte o singură dată, la momentul la care condamnatul ar putea beneficia de liberarea mai înainte de termen.
Având în vedere că contestatorul condamnat a beneficiat de dispoziţiile legii italiene pe perioada cât a executat pedeapsa în acest stat, tribunalul apreciază că aceste dispoziţii urmează a-şi produce efectele asupra executării în ansamblu a pedepsei aplicate, fiind compatibile şi similare cu dispoziţiile legii române în materie.
În consecinţă, în temeiul art.119 raportat la art.118 din Legea nr.302/2004, va dispune recunoaşterea, pe cale incidentală a actelor judiciare emise de autorităţile competente ale Republicii Italiene, referitoare la efectele juridice ale participării condamnatului la reeducare, respectiv a ordonanţelor ce constată faptul că, urmare a comportamentului bun al acestuia, poate fi liberat din penitenciar cu 855 zile mai devreme de executarea în întregime a pedepsei aplicate.
(Tribunalul Constanţa, sentinţa penală nr.59/02.2011, definitivă prin nerecurare)
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr.632/118/2010, contestatorul condamnat B.P. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate ca fiind efectiv executate un număr de 1950 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală din 24.11.1998 de Curtea cu Juraţi din Roma, recunoscută prin sentinţa penală nr.297 din 19.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus executarea unei pedepse de 25 ani închisoare.
De asemenea, contestatorul a mai solicitat, în temeiul art.88 Cod penal, să se deducă din mandatul de executare a pedepsei acest număr de 1950 zile de închisoare executate.
În şedinţa publică din 07.02.2011, contestatorul a completat cadrul procesual cu o nouă cerere, respectiv ca prin hotărârea judecătorească, pe cale incidentală, să se recunoască actele judiciare emise de autorităţile italiene, cu referire la executarea pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală din 24.11.1998 pronunţată de Curtea cu Juraţi din Roma.
În motivarea cererilor, contestatorul condamnat arată că Decizia în interesul legii nr.9/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că recunoaşterea actelor judiciare străine pe cale incidentală poate fi făcută şi în faza de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
În ce priveşte deducerea perioadei de 1950 zile închisoare, contestatorul arată următoarele :
– prin sentinţa penală din 24.11.1998 pronunţată de Curtea cu Juraţi din Roma, contestatorul B.P. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 1000 euro amendă penală ;
– prin ordonanţa nr.6516/00 din 07.12.2001 dată de Tribunalul de supraveghere din Roma, i s-a redus pedeapsa cu 270 de zile ;
– prin ordonanţa nr.638/05 din 10.08.2005 dată de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere Viterbo, i s-a redus pedeapsa de ispăşire cu 315 zile ;
– prin ordonanţa nr.455/2008 din 06.11.2008 dată de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere Livorno, i s-a redus pedeapsa executabilă cu 270 de zile ;
– prin Legea nr.241/2006 a Republicii Italiene i s-a graţiat o parte din pedeapsă, de 3 ani închisoare ;
– prin ordonanţa din 28.11.2006 a Curţii de Apel Roma s-a constatat graţiată durata de 3 ani închisoare şi 516,46 euro din pedeapsa de 25 ani închisoare şi 1000 euro aplicată prin hotărârea din 24.11.1998 a Curţii de Apel Roma, dată în aplicarea Legii Republicii Italiene nr.241/2006 ;
– prin ordinul de eliberare din închisoare nr.557/2000 emis de Biroul Executări al Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma la data de 11.11.2006, s-a stabilit termenul scadent al executării condamnării la 09.06.2018 ;
– prin sentinţa penală nr.297 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr.5840/2/2008, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale din 24.11.1998 pronunţată de Curtea cu Juraţi din Roma, prin care contestatorul B.P. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor – în corespondent al Codului penal român – de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit.a,d Cod penal şi tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b şi alin.21 lit.a,b,c Cod penal.
În această sentinţă nu s-a luat în considerare reducerile din pedeapsă obţinute de contestator ca urmare a executării pedepsei pe teritoriul Italiei. A fost emis mandatul de executare pentru pedeapsa de 25 ani închisoare, din care s-a dedus perioada de la 15.01.1998 la zi.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul reţine că prin sentinţa penală din 24.11.1998 pronunţată de Curtea cu Juraţi din Roma, contestatorul Badea Paul a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 1000 euro amendă penală.
Prin sentinţa penală nr.297 din 19.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr.5840/2/2008, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale din 24.11.1998 pronunţată de Curtea cu Juraţi din Roma, prin care contestatorul B.P. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor – în corespondent al Codului penal român – de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit.a,d Cod penal şi tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b şi alin.21 lit.a,b,c Cod penal.
S-a dispus computarea detenţiei de la 15.01.1998 la zi şi s-a dispus transferul persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Din conţinutul actelor depuse de contestatorul condamnat şi confirmate prin înscrisurile şi relaţiile trimise de organele judiciare ale Republicii Italia pe calea cererii de asistenţă juridică internaţională în materie penală, tribunalul reţine că în cursul detenţiei contestatorului în centrele de executare a pedepsei închisorii din Italia, s-au pronunţat următoarele acte judiciare cu efecte asupra executării pedepsei :
– ordonanţa nr.6516/00 din 07.12.2001 dată de Tribunalul de supraveghere din Roma, prin care s-a redus pedeapsa executabilă aplicată contestatorului B.P. cu 270 de zile ;
– ordonanţa nr.638/05 din 10.08.2005 dată de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere Viterbo, prin care s-a redus pedeapsa de ispăşire aplicată contestatorului condamnat B.P. cu 315 zile ;
– ordonanţa nr.455/2008 din 06.11.2008 dată de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere Livorno, prin care s-a redus pedeapsa executabilă aplicată contestatorului B.P. cu 270 de zile;
– ordonanţa din 28.11.2006 a Curţii de Apel Roma, prin care s-a constatat graţiată durata de 3 ani închisoare şi 516,46 euro din pedeapsa de 25 ani închisoare şi 1000 euro aplicată prin hotărârea din 24.11.1998 a Curţii de Apel Roma, dată în aplicarea Legii Republicii Italiene nr.241/2006;
– ordinul de eliberare din închisoare nr.557/2000 emis de Biroul Executări al Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma la data de 11.11.2006, prin care s-a stabilit termenul scadent al executării condamnării la 09 06 2018.
Prin urmare, tribunalul reţine că, în perioada cât contestatorul executa pedeapsa pe teritoriul Republicii Italiene, fiind sub jurisdicţia legislaţiei acestui stat, a intervenit o lege – Legea nr.241/2006 – care a graţiat o parte din pedeapsa aplicată acestuia, respectiv a graţiat 3 ani închisoare din cei 25 ani aplicaţi, şi 516,46 euro din pedeapsa pecuniară de 1000 euro; în legătură cu această ultimă pedeapsă, tribunalul reţine că prin sentinţa penală nr.297 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu s-a recunoscut şi nu s-a dispus executarea şi a restului de pedeapsă cu amendă penală, deci nu se pune problema executării acesteia.
Reducerea pedepsei de 25 ani închisoare la 22 ani închisoare, ca urmare a graţierii prin Legea nr.241/2006, este menţionată în toate actele de executare emise faţă de contestator de organele judiciare italiene; în acest sens este poziţia juridică a Ministerului Justiţiei din Republica Italia, care precizează că s-a aplicat pedeapsa de 25 de ani închisoare, restul de executat fiind de 22 ani închisoare (fără deducerea perioadei executate efectiv), deci graţierea aplicată prin Legea nr.241/2006 – aflată la dosar – a fost recunoscută şi în cazul condamnatului Badea Paul.
De asemenea, ordonanţa din 28.11.2006 a Curţii de Apel Roma şi ordinul de eliberare din închisoare nr.557/2000 emis de Biroul Executări al Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma la data de 11.11.2006, prin care s-a stabilit termenul scadent al executării condamnării la 09.06.2018, confirmă aplicarea graţierii a 3 ani de închisoare din pedeapsa totală.
Având în vedere că dispoziţiile Legii Republicii Italiene nr.241/2006 şi-au produs efectele juridice asupra situaţiei executării pedepsei închisorii de către contestatorul Badea Paul, şi, de asemenea, având în vedere că graţierea este o instituţie aplicabilă corespunzător şi în legislaţia română, producând efecte cu privire la executarea pedepselor, tribunalul apreciază că se impune recunoaşterea pe cale incidentală, în cursul judecăţii prezentului dosar, potrivit dispoziţiilor baza art.119 raportat la art.118 din Legea nr.302/2004, a actelor judiciare emise de autorităţile judiciare italiene referitoare la punerea în executare a Legii nr.241/2006 a Republicii Italiene, în ce îl priveşte pe condamnatul B.P.
În ce priveşte cele trei ordonanţe emise de autorităţile judiciare din Italia, prin care s-a redus pedeapsa executabilă aplicată contestatorului B.P. cu 855 de zile, din analiza dispoziţiilor Legii nr.354/26.07.1975 a Republicii Italiene, referitoare la ,,Normele privind sistemul penitenciarelor şi punerea în aplicare a măsurilor privative de limitare a libertăţii”, respectiv a dispoziţiilor privind eliberarea anticipată, tribunalul reţine că această reglementare este similară dispoziţiilor privind liberarea condiţionată din Codul penal român.
Astfel, potrivit art.54 din legea italiană, ,,Condamnatului la pedeapsa cu detenţie, care şi-a dovedit participarea la reeducare, îi este permisă, ca recunoaştere a acestei participări şi în scopul reintegrării sale eficiente în societate, o reducere a pedepsei de 45 zile pentru fiecare semestru din pedeapsa ispăşită”…Condamnarea pentru o infracţiune comisă intenţionat în cursul executării, după acordarea beneficiului, conduce la revocarea acestuia” .
Potrivit informaţiilor trimise de autorităţile judiciare italiene pe calea asistenţei judiciare internaţionale în materie penală, în cazierul judiciar este înscrisă pedeapsa integrală, fără reducerea beneficiilor, iar zilele micşorate din pedeapsa principală se consideră efectiv ispăşite (executate).
Similar, potrivit art.59 şi 61 Cod penal, ,,După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei …condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei . …Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune”.
Având în vedere că contestatorul condamnat B.P. a beneficiat de dispoziţiile legii italiene pe perioada cât a executat pedeapsa în acest stat, tribunalul a aprecit că aceste dispoziţii urmează a-şi produce efectele asupra executării în ansamblu a pedepsei aplicate, fiind compatibile şi similare cu dispoziţiile legii române în materie.
În consecinţă, în temeiul art.119 raportat la art.118 din Legea nr.302/2004, a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală a actelor judiciare emise de autorităţile competente ale Republicii Italiene, referitoare la efectele juridice ale participării condamnatului la reeducare, respectiv a ordonanţelor ce constată faptul că, urmare a comportamentului bun al acestuia, poate fi liberat din penitenciar cu 855 zile mai devreme de executarea în întregime a pedepsei aplicate.
Posibilitatea recunoaşterii hotărârilor penale străine sau a actelor judiciare străine pe cale incidentală, în cadrul dosarelor ce soluţionează cereri intervenite în cursul executării pedepselor a fost stabilită prin decizia în interesul legii nr.9/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art.461 lit.c şi d Cod de procedură penală, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri :
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Tribunalul reţine că la acest moment procesual al cauzei, când s-au recunoscut actele judiciare emise de autorităţile italiene în ceea ce îl priveşte pe condamnatul B.P., aceste acte judiciare îşi produc efectele corespunzătoare pe teritoriul României şi trebuie avute în vedere de instanţa română.
Astfel, se constată că B.P. a invocat în mod întemeiat cazul de contestaţie la executare prevăzut de art.461 lit.d Cod de procedură penală, în raport cu actele judiciare care au recunoscut dreptul la reducerea pedepsei cu 3 ani închisoare, ca urmare a graţierii parţiale.
Sub acest aspect, contestaţia la executare a fost admisă, urmând a se constata ca fiind graţiată durata de 3 ani închisoare din pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată contestatorului condamnat B.P. prin sentinţa penală nr.297 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr.5840/2/2008, a se anula mandatul de executare nr.430/2008 din 10.02.2009 emis în baza sentinţei penale nr.297 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a se dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 22 ani închisoare.
De asemenea, s-a constatat că, urmare a executării parţiale a pedepsei aplicate într-un alt stat, care a aplicat alte dispoziţii legale referitoare la modalitatea calculului termenului în care condamnatul poate fi liberat din executarea pedepsei mai înainte de executarea în întregime a acesteia, există o nelămurire la executare ce trebuie soluţionată prin prezenta hotărâre, fiind incident cazul prevăzut de art.461 lit.c Cod procedură penală.
Astfel, tribunalul reţine că pentru perioada în care condamnatul a executat pedeapsa în Italia, respectiv pentru perioada de la 15.01.1998 la 19.08.2009, când a fost adus pe teritoriul României, contestatorul condamnat B.P. beneficiază de un număr de 855 zile închisoare considerate ca executate, în condiţii similare dispoziţiilor art.59 alin.2 Cod penal. Prin urmare, pentru perioada de executare a pedepsei în Italia, se iau în considerare dispoziţiile legale şi actele judiciare emise de autorităţile judiciare italiene în această materie, care au stabilit că contestatorul condamnat poate fi eliberat cu 855 zile înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În ce priveşte perioada din pedeapsă rămasă de executat în România, se aplică pe deplin dispoziţiile legii române, referitoare la posibilitatea şi calculul liberării condiţionate.
În consecinţă, a constatat că pentru perioada de executare a restului de pedeapsă, începând cu data de 20.08.2009, calculul executării acesteia şi al liberării condiţionate se vor realiza potrivit dispoziţiilor legii române, la numărul zilelor câştigate prin muncă urmând a se adăuga cele 855 zile considerate ca executate în Italia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis contestaţia la executare şi sub aspectul lămuririi calculului termenului în care contestatorul îndeplineşte condiţiile pentru a fi liberat condiţionat, întrucât modalităţile de calcul sunt diferite în legislaţia italiană şi respectiv română, putând exista diferenţe în plus sau în minus cu privire la cuantumul perioadei de liberare condiţionată de care poate beneficia contestatorul condamnat pentru perioada executată în Italia.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
