RAPORTUL DE EVALUARE A IMOBILULUI SUPUS EXECUTĂRII SILITE NU TREBUIE SĂ FIE UNUL PUR FORMAL.
În cadrul executării silite, ca parte a procesului civil, expertizele efectuate trebuie să fie conforme normelor legale în materie. În cauză expertiza a fost efectuată fără ca părţile să fie citate la faţa locului pentru a oferi lămuririle necesare în legătură cu obiectul lucrării, fiind astfel încălcate prevederile art. 208 Cod de procedură civilă. Nerespectarea acestei dispoziţii legale, impune anularea raportului de expertiză astfel încheiat, contestatoarei pricinuindu-i-se o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată. Vătămarea constă în faptul că aceasta ar fi putut să dea expertului lămuriri şi detalii (materialele folosite, structură de rezistenţa a imobilului, etc.), ce ar fi putut schimba rezultatul evaluării. Mai mult decât atât, există suspiciunea că expertul nici măcar nu a intrat în acest imobil, în lipsa încunoştinţării contestatoarei (proprietar al imobilului), or o astfel de evaluare este una pur formală.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 10283/2012, pronunţată în dosarul nr. 9026/190/2011
Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, formulat şi ulterior precizată, contestatoarea T.N.S. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatele S.C. C.R. S.A. şi C.A.R. I să dispună anularea formelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc A.V.D. în dosarul execuţional nr. 20/2010 – publicaţia de vânzare din data de 04.08.2011 şi toate actele efectuate după aceasta – ca nelegale; şi suspendarea executări silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în dosarul execuţional nr. 20/2010, a fost promovată executarea silită împotriva contestatoarei de către intimata de rang 1, SC C.R. SA, precum şi de către intimata nr. 2 CAR I., cele două executări fiind reunite în acelaşi dosar.
Contestatoarea susţine că a promovat prezenta contestaţie la executare, motivat de faptul că publicaţia de vânzare din data de 04.08.2011 este nelegală, în cadrul acesteia fiind prezentată o evaluare eronată, mult subevaluată, a imobilului ce face obiectul executării, valoarea prezentată de executor în publicaţia de vânzare menţionată fiind mult sub valoarea imobilului şi sub preţul pieţei, precum şi sub valoarea evaluărilor anterioare. La această valoare s-a ajuns în mod nelegal, prin efectuarea unei noi „expertize” de evaluare, despre care contestatoarea susţine că nici nu a fost încunoştinţată şi a fost efectuată fără ca cineva să meargă la faţa locului şi să perceapă imobilul prin propriile simţuri. Mai arată că, este absolut nelegal şi împotriva intereselor sale legitime modalitatea de efectuare a acestei executări silite, mai exact modalitatea în care acest imobil a fost evaluat, de mai multe ori şi fără ca ea să fie anunţată, în dauna intereselor şi drepturilor sale, valoarea stabilită prin fiecare expertiză – şi mai ales prin aceasta din urmă – fiind tot mai mică.
Astfel, arată că la data la care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de ipotecă autentificat de notarul public sub nr. 1804/2005 în favoarea intimatei de rang 1, valoarea evaluată de către evaluatorul intimatei de rang 1, numitul N.S., a fost de 9 miliarde lei vechi. Odată cu promovarea executării silite de către executorul judecătoresc J.O., în dosarul execuţional 21 şi 22/ex/2010, executare promovată la solicitarea intimatei de rang 2 CAR I., imobilul în cauză a fost evaluat de către evaluatorul L.A. la valoarea de 597.000 lei.
După conexarea executărilor silite într-un singur dosar, la executorul judecătoresc A.V.D., s-a efectuat o evaluare a imobilului, stabilindu-se că valoarea acestuia este de 642.900 lei. În prezent, contestatoarei i-a fost comunicată publicaţia de vânzare din data de 08.08.2011, la care este ataşat un nou raport de evaluare, efectuat de evaluatorul SC.GPM C. S.R.L, în care se menţionează că imobilul este evaluat la preţul de 320.600 lei.
Contestatoarea învederează că acest trend descendent al valorii imobilului său este pe atât de nefiresc cât de prejudiciabil pentru ea, fiind unul artificial, care nu are corespondent în evoluţia preţurilor şi valorilor imobilelor pe piaţa actuală şi mai ales fiind efectuat în mod nelegal, deoarece evaluarea imobilului supus executării silite a fost efectuată o dată (chiar de mai multe ori), nefiind necesară o nouă evaluare a acestuia. Dispoziţiile legale privind executarea silită, mai exact disp. art. 509 Cod pr. civ., arată modalitatea în care se efectuează scăderea preţului de licitaţie în condiţiile în care la prima şi a doua strigare nu se prezintă nimeni, astfel încât această nouă evaluare apare pe cât de nefirească şi incorectă pe atât de nelegală.
Pe lângă aceste aspecte, a menţionat faptul că acest nou raport de evaluare cuprinde numeroase menţiuni incorecte, care sunt rezultatul modalităţii frauduloase în care a fost efectuat. Astfel, se menţionează la pct. 3 din acest raport faptul că data construcţiei imobilului este 2010, aspect neadevărat, deoarece acest imobil a fost construit în anul 2002 (conform Notei de constatare nr. 10519/68/25.06.2002). În ceea ce priveşte menţiunea de la pct. 9 privind dotarea imobilului cu utilităţi, a arătat faptul că aceasta este neadevărată, deoarece utilităţile care deservesc acest imobil sunt proprietatea altei peroane SC. T.I. SRL. La punctul 11 din „expertiză” se menţionează că proprietatea deţine drum de acces, în condiţiile în care în realitate nu există astfel de drum acces. A arătat că porţiunea de teren prin care în prezent se face accesul la acest imobil este proprietatea altei persoane, aşa cum rezultă din evidenţele cadastrale.
Faptul că prin această expertiză nu se face altceva decât să se reducă în mod artificial valoarea casei contestatoarei arată că rezultă din menţiunea de la pct. 12 – parte finală – Concluzii şi tendinţe privind piaţa proprietăţii.
În drept a invocat disp. art. 299 şi urm., disp. art. 379 Cod pr. civ, disp. art. 274 Cod pr. civ. În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, intimata S.C. C.R. S.A. a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare formulată de contestatoare; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că potrivit susţinerilor contestatoarei publicaţia de vânzare din data de 04.08.2011 este nelegala deoarece preţul prezentat în aceasta este rezultatul unei evaluări eronate a imobilului ce face obiectul executării silite. Având în vedere susţinerile formulate de contestatoare intimata apreciază că obiectul criticilor sale s-ar fi cuvenit sa fie de fapt Raportul de evaluare şi nu publicaţia de vânzare întocmita de executorul judecătoresc în vederea pregătirii vânzării la licitaţie publică, deoarece aceasta din urma nu face altceva decât să reproducă şi să aducă la cunoştinţa publicului preţul imobilului, preţ stabilit ca urmare a efectuării Raportului de evaluare în cauză. În acelaşi sens, a arătat că publicaţia de vânzare constituie un act de executare silită, legal întocmită la acel moment nefiind suspendată executarea silită.
Referitor la motivele de contestaţie la executare privitoare la nelegalitatea Raportului de evaluare, ca fiind întocmit în urma unei expertize făcute împotriva intereselor legitime ale contestatoarei şi cu încălcarea drepturilor sale, consideră că susţinerile acesteia sunt nejustificate. Prin urmare, arată că, Raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind obţinute valori prin metoda comparaţiilor directe, analiza pieţei imobiliare, metoda comparaţiei vânzărilor, metoda costului, conţinând o evaluare a terenului şi a construcţiei.
După reconcilierea valorilor, în urma analizei informaţiilor aplicate şi a factorilor relevanţi, opinia evaluatorilor a fost că valoarea de piaţa a proprietăţii, la data evaluării este de 320.000 lei, echivalent a 75.000 Euro.
Raportat la insinuările contestatoarei privind nerealitatea datelor din Raportul de evaluare, apreciază că acestea sunt nefondate, iar în acest sens a arătat şi opinia consacrată în literatura de specialitate, potrivit căreia: menţiunile din raportul de expertiza fac dovada până la înscrierea în fals (practic până la constatarea, falsului) deoarece experţii au calitatea de experţi autorizaţi, fapt ce conferă Raportului de evaluare natura juridica a unui înscris autentic.
Mai arată că menţiunile contestatoarei T.N.S. privind incidenţa prevederilor art.509 C.P.C în speţa sunt total nejustificate deoarece acest articol reglementează procedura de desfăşurare a vânzării la licitaţie publica a unui bun, in concret modul în care se efectuează scăderea preţului de licitaţie. Raportul de evaluare şi publicaţia de vânzare sunt etape anterioare licitaţiei publice astfel încât invocarea acestui articol este lipsită de utilitate.
Astfel, arată că acest text de lege nu are legătură cu modul în care a fost evaluat imobilul supus executării. Expertizele efectuate în cauza şi modul în care este apreciata valoarea imobilului sunt independente de mecanismul de scădere a preţului de licitaţie în cadrul vânzării la licitaţie publică.
Raportat la faptul că s-a scăzut preţul imobilului a arătat instanţei că indiferent de preţul stabilit de evaluator prin raportul de expertiza, tocmai conform art. 509 CPC ” …..Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit” ceea ce înseamnă ca legea da posibilitatea sa fie vândut imobilul chiar la un preţ şi mai mic decât preţul obţinut printr-un raport de evaluare.
Învederează intimata că acest fapt este foarte posibil având în vedere aspectul că de mult timp este scos la licitaţie imobilul şi nu este nimeni interesat să cumpere.
Intimata susţine că prin expertiză nu se reduce în mod artificial valoarea bunului, concluziile evaluatorului fiind întemeiate pe criterii obiective. În acest sens a reţinut devalorizarea banilor (începând cu anul 2005 care este anul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare şi a contractului de ipoteca, până în prezent), scăderea puterii de cumpărare precum şi cererea şi oferta existente pe piaţa imobiliara la momentul efectuării expertizei aşa cum reiese şi din Raportul de evaluare.
Totodată, un aspect foarte important în stabilirea valorii imobilului supus executării este uzura fizică a bunului, uzură ce se accentuează de la an la an precum şi faptul că această clădire nu are deschidere la strada, accesul la ea făcându-se prin traversarea proprietăţii unei alte persoane neexistând servitute de trecere, iar toate branşamentele sunt proprietatea SC T.I. SRL.
Contestatoarea a învederat instanţei faptul că toate demersurile contestatoarei de a încerca să obţină o evaluare cât mai mare a imobilului sunt determinate de interesul acesteia ca după executarea silita să rămână cu un cuantum cât mai mare din suma executata.
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulata, ca fiind nefondată deoarece toate actele de executare silita efectuate în cauză sunt legale.
În drept a invocat prev. art. 115 şi următoarele şi art.274 C.P.C.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Prin încheierea civilă pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2012 instanţa a dispus suspendarea executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 20/ex/2010 a SCPEJ A.V.D. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii la executare.
Deşi a fost legal citată, intimata CAR IPROEB nu a depus Întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Între contestatoarea T.N.S. şi intimata S.C. C.R. S.A. s-a încheiat contractul de garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 1804/25.05.2005 la B.N.P. G.G.S., pentru garantarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1803/25.05.2005 la acelaşi notar, în care calitatea de vânzător o are S.C. T.I. S.R.L., cumpărătoare fiind contestatoarea, iar creditoare fiind intimata. În temeiul acestor 2 (două) înscrisuri s-a început executarea silită împotriva contestatoarei – debitoare, în dosarul execuţional nr. 20/ex/2010 a B.E.J. A.V.D., la data de 08.02.2010.
În baza contractului de împrumut nr. 91/13.08.2008 şi a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 421/13.03.2008 de B.N.P. D.M.I. şi a Contractului de împrumut 692/29.05.2009, garantat prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 944/01.06.2009 la acelaşi notar, s-a început executarea silită împotriva contestatoarei la cererea creditorului urmăritor C.A.R. I., de executorul judecătoresc J.O.L., în dosarele de executare 21/ex/2010 şi 22/ex/2010 a acestui din urmă executor judecătoresc. Executările silite începute în Dosarele execuţionale nr. 21/ex/2010 şi nr. 22/ex/2010 ale executorului judecătoresc J.O.L., au fost reunite cu executarea silită începută în dosarul nr. 20/ex/2010 al executorului judecătoresc A.V.D., prin sentinţa civilă 5287/2010 pronunţată în dosarul nr. 5519/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa, la data de 15.10.2010.
În baza titlurilor executorii amintite mai sus s-a început executarea silită imobiliară, asupra imobilului casă de locuit, proprietatea contestatoarei, aflat în Bistriţa, str. Colibiţei, nr. 20, împreună cu terenul curte şi grădină aferent, înscris în C.F. 6585 Bistriţa, nr. top. 6587/1/b/1/2, somaţia imobiliară fiind emisă în dosarul 20/ex/2010 la data de 08.02.2010, iar în dosarul 21/ex/2010 la data de 01.04.2010.
În vederea organizării licitaţiilor publice de vânzare a acestui imobil, au fost efectuate în dosarele de executare amintite mai sus, expertize de evaluare a imobilului, pentru stabilirea preţului corect de pornire a licitaţiei. Astfel, în Dosarul execuţional nr. 20/2010, s-a efectuat un raport de evaluare a acestui imobil de către expertul judiciar C.I., în luna martie 2010, stabilindu-se o valoare de piaţă a imobilului de 642.900 lei; iar în Dosarul execuţional nr. 21/ex/2010, 22/ex/2010, a executorului judecătoresc J.O.L., s-a efectuat la data de 25.05.2010 un raport de evaluare a imobilului de către expertul judiciar L.A., imobilul în cauză fiind evaluat la valoarea de piaţă de 597.000 lei.
La data de 14.03.2011, intimata S.C. C.R. S.A, a depus o cerere în dosarul de executare nr. 20/ex.2010, prin care a solicitat, reevaluarea imobilului în cadrul procedurii de executare, motivat de faptul că preţurile pe piaţa imobiliară au scăzut semnificativ iar licitaţiile repetate fixate pentru vânzarea bunului imobil au rămas fără rezultat.
La data de 13.07.2012, s-a efectuat în dosarul execuţional nr. 20/ex.2010, un nou raport de expertiză, având ca obiectiv evaluarea imobilului obiect al executării silite, de către GPM C. S.R.L., evaluator A.N.E.V.A.R., stabilindu-se o valoare de piaţă a imobilului, de 320.600 lei. Acest raport de expertiză a fost contestat în cauză de către debitorul urmărit.
În ceea ce priveşte criticile contestatoarei că bunul supus executării nu ar putea fi evaluat decât o singură dată, în cadrul procedurii de executare silită, acestea nu pot fi reţinute de instanţă, neexistând nici o dispoziţie legală care să impună aceasta, bunul putând fi reevaluat în măsura în care procedura executării se întinde în timp iar în condiţii de instabilitate financiară valoarea bunurilor imobile se depreciază semnificativ. Însă cu ocazia efectuării acestor evaluări trebuie să fie respectate drepturile conferite de lege părţilor interesate.
În cauză expertiza efectuată GPM C. S.R.L nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se astfel anularea acestui raport de expertiză şi a actelor de executare ce au avut la bază acest raport de evaluare.
Astfel, executarea silită fiind parte a procesului civil, expertizele efectuate în cadrul acestei proceduri, trebuie să se facă cu respectarea normelor legale în materie. În cauză expertiza a fost efectuată fără ca părţile să fie citate la faţa locului pentru a oferi lămuririle necesare în legătură cu obiectul lucrării, fiind astfel încălcate prevederile art. 208 Cod de procedură civilă. Nerespectarea acestei dispoziţii legale, impune anularea raportului de expertiză astfel încheiat, contestatoarei pricinuindu-i-se o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată. Vătămarea constă în faptul că aceasta ar fi putut să dea expertului lămuriri şi detalii (materialele folosite, structură de rezistenţa a imobilului, etc.), ce ar fi putut schimba rezultatul evaluării. Mai mult decât atât, există suspiciunea că expertul nici măcar nu a intrat în acest imobil, în lipsa încunoştinţării contestatoarei (proprietar al imobilului), or o astfel de evaluare este una pur formală.
Pentru aceste argumente, instanţa va dispune anularea raportul de evaluare efectuat în dosarul de executare nr. 20/2010 a S.C.P.E.J. A.V.D. de către S.C GPM C. S.R.L şi actele de executare efectuate în baza acestui raport, începând cu publicaţia de vânzare din data de 04.08.2011.
Pentru continuarea executării se va stabili de instanţă preţul de pornire a licitaţiei, având în vedere faptul că au fost efectuate mai multe expertize de evaluare a imobilului.
Instanţa va stabili ca preţul de pornire a licitaţiei de vânzare a imobilului în cauză, să fie valoarea de piaţă rezultată din raportul de expertiză judiciară efectuat în prezentul dosar de expertul judiciar P.I,, respectiv valoarea de 466.900 lei. Pentru a se alege acest preţ de pornire instanţa va avea în vedere faptul că această expertiză este cea mai actuală, raportându-se la valoarea din prezent a imobilelor, ce are în vedere şi consecinţele devalorizării pieţei imobiliare. Totodată această valoare este în concordanţă şi cu valorile orientative a bunurilor imobile din mun. Bistriţa (stabilite prin expertize întocmite pentru camera notarilor publici), având desigur în vedere şi neajunsurile ce au fost amintite chiar şi de contestatore prin cererea introductivă, lipsa utilităţilor proprii sau lipsa legăturii la calea publică.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură civilă, văzând culpa procesuală a intimatei, aceasta va fi obligată să plătească contestatoarei suma de 694 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expertiză.
Aşa fiind, instanţa a admis în parte contestaţia la executare formulată şi precizată de contestatoarea T.N.S. şi, în consecinţă, a dispus anularea raportului de evaluare efectuat în dosarul de executare nr. 20/2010 a S.C.P.E.J. A.V.D. de către S.C GPM C. S.R.L şi a actelor de executare efectuate în baza acestui raport, începând cu publicaţia de vânzare din data de 04.08.2011 şi cele ce urmează; a stabilit preţul de pornire a licitaţiei de vânzare a imobilului în cauză, la valoarea rezultată din raportul de expertiză judiciară efectuat de expertul P.I., respectiv la valoarea de 466.900 lei; a respins cererea contestatoarei de stabilire a preţului de pornire a licitaţiei de vânzare a imobilului, la valoarea de 642.900 lei, conform raportului de expertiză efectuat de expertul C.I.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, T.N.S., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi, în consecinţă, să se stabilească ca preţ de pornire pentru licitaţie suma de 642.900 lei.
În motivare se arată că prin hotărârea atacată, instanţa a admis în parte contestaţia la executare formulată de recurentă, anulând raportul de evaluare efectuat în dosarul execuţional nr. 20/2010 de SC GMP C. SRL, stabilind preţul de pornire a licitaţiei pentru vânzarea silită a imobilului proprietatea recurentei la suma de 466.900 lei.
Recurenta critică doar ultimul aspect din hotărârea atacată, mai exact stabilirea preţului de pornire a licitaţiei suma de 466.900 lei, în condiţiile în care, s-a solicitat şi a dovedit faptul că preţul corect de pornire pentru licitaţie este cel stabilit prin evaluarea efectuată la cererea executorului judecătoresc A.V.D., în urma reunirii executărilor silite în dosarul execuţional nr. 20/2010, acela de 642.000 lei.
Aşa cum a arătat şi în contestaţia formulată, este absolut nelegal şi împotriva intereselor sale legitime modalitatea de efectuare şi derulare a acestei executări silite, mai exact modalitatea în care acest imobil a fost evaluat de mai multe ori în dauna intereselor şi drepturilor sale, valoarea stabilită prin fiecare expertiză fiind tot mai mică.
Astfel la data la care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de ipotecă autentificat de notarul public sub nr. 1804/2005 în favoarea intimatei de rang 1, valoarea evaluată de către evaluatorul intimatei de rang 1, numitul N.S., a fost de 9 miliarde lei vechi.
Odată cu promovarea executării silite de către executorul judecătoresc J.O., în dosarul execuţional 21 şi 22/ex/2010, executare promovată la solicitarea intimatei de rang 2 CAR I., imobilul în cauză a fost evaluat de către evaluatorul L.A. la valoarea de 597.000 lei. După conexarea executărilor silite într-un singur dosar, la executorul judecătoresc A.V., s-a efectuat o evaluare a imobilului, stabilindu-se că valoarea acestuia este de 597.000. Prin ultima publicaţie de vânzare, din data de 08.08.2011, s-a ataşat un nou raport de evaluare efectuat de evaluatorul SC GPM C. SRL, în care se menţionează că imobilul este evaluat la preţul de 320.600 lei.
Acest trend descendent al valorii imobilului este pe atât de nefiresc cât de prejudiciabil pentru recurentă, fiind unul artificial, care nu are corespondent în evoluţia preţurilor şi valorilor imobilelor pe piaţa actuală.
În argumentarea susţinerilor recurenta arată faptul că în raportul de expertiză întocmit în cursul anului 2010 se stabileşte de către expertul L.A. că valoarea de piaţă a imobilului este de 597.000 lei, iar în raportul de expertiză întocmit tot în anul 2010 de expertul evaluator solicitat de executorul A.V.D. se stabileşte că valoarea de piaţă a imobilului în cauză este de 642.900 lei, valori cu care intimatele au fost de acord şi cu care au şi fost efectuate de executor publicaţiile de vânzare atât în cursul anului 2010 cât şi în cursul anului 2011. Coroborând aceste valori rezultă faptul că preţurile în anul 2011 se menţine la nivelul anului 2011 şi este evident faptul că valoarea de la care trebuie să pornească executarea silită este cea de 642.900 lei, stabilită la reunirea celor două executări silite. Aceste argumente trebuie coroborate şi cu preţul de evaluare al imobilului în cauză stabilit iniţial, cel de 900.000 lei, faţă de care s-au efectuat toate calculele la momente încheierii contractului de ipotecă.
În drept s-au invocat disp. art. 299 şi urm. Cod pr. civ., disp. art. 3041 Cod pr. civ, disp. art. 312.
Intimata SC C.S. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În motivare în primul rând, se invocă nulitatea recursului declarat de numita T.N.S. ca urmare a faptului ca recursul său nu este motivat în drept.
Potrivit art.306 alin.(1) Cod proc.civ. „ Recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, art. 3021 Cod proc.civ. indicând elementele imperative ale oricărui recurs, pentru ca acesta sa fie considerat motivat: „ a) nume, domiciliu sau reşedinţa… indicarea hotărârii care se atacă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse intr-un memoriu separa, d) semnătura “.
Solicită să se constate faptul ca „motivele” invocate de recurentă nu reprezintă decât manifestarea nemulţumirii cu privire la preţul stabilit de către instanţa de fond, ca preţ de începere a licitaţiei de vânzare.
Deşi îşi prezintă nemulţumirea cu privire la acest aspect, recurenta nu face referire la nici o norma legala care să facă din aceste obiecţii adevărate motive de recurs.
În aceasta situaţie, în absenţa motivării în drept a recursului, se consideră că acesta este nemotivat, urmând să fie anulat ca atare.
E adevărat ca potrivit art. 304ind.1 Cod proc.civ. „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanţa putând sa analizeze cauza sub toate aspectele'” insa acest text nu instituie o derogare de la dispoziţiile art.306 alin.(l) Cod proc.civ care statuează in mod imperativ: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat in termenul legat”.
Art. 304 ind.1 Cod proc.civ. nu face decât sa instituie o excepţie de la art. 304 Cod proc. civ. care prezintă, în mod limitativ, motivele de recurs. Aşadar, recursul declarat în condiţiile art. 304 ind.1 Cod proc.civ. nu este ţinut de anumite motive de recurs, însă nu este scutit de motivare acestuia.
Pentru ca instanţa să poată „analiza cauza sub toate aspectele”, ea trebuie să fie legal investita cu soluţionarea ei, recursul trebuie să fie motivat, precum orice cerere de chemare în judecată. Potrivit art.112 Cod proc.civ, orice cerere de chemare in judecată, pentru a putea fi primită, trebuie să cuprindă, printre altele „arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea”.
Se solicită deci să se constate faptul că recursul recurentei-contestatoare nu este motivat, cu sublinierea ideii că recursul declarat în condiţiile art. 304 ind.1 Cod proc.civ. nu are caracter devolutiv, asemenea apelului, întrucât nu se poate determina o „reeditare” a judecăţii de fond. Posibilitatea examinării hotărârii atacate sub toate aspectele, prin excepţie de la regulile ce caracterizează controlul judiciar în recurs, presupune necesitatea ca recursul să fi fost declarat şi motivat în condiţiile legii.
Se consideră deci că recurenta nu este de acord cu preţul stabilit de către instanţa de fond însă nu prezintă nici un argument legal, un temei juridic pentru susţinerea obiecţiilor sale.
Trimiterea la dispoziţiile art. 247, 299, 304 ind.1 si 312 Cod procedură civilă, nu reprezintă o motivare a recursului atâta timp cât articolele menţionate nu fac decât să vorbească despre posibilitatea formulării recursului (art. 299, 304 ind.1 Cod proc.civ.), care sunt soluţiile ce pot fi pronunţate de către instanţa de recurs (art. 312 Cod proc.civ.) şi la posibilitatea renunţării la dreptul pretins ( art. 247 Cod proc.civ.).
Însă cum nici unul dintre articolele invocate nu justifica promovarea prezentului recurs, recurenta nu indica motivele de nelegalitate a sentinţei recurate.
În aceste condiţii, recursul declarat este nemotivat în drept, fapt care echivalează cu nemotivarea lui, impunându-se anularea.
În al doilea rând, pe fondul cauzei solicită respingerea recursului formulat, cu consecinţa menţinerii sentinţei nr.10283/19.10.2012 pronunţata de către Judecătoria Bistriţa in prezentul dosar.
Se consideră că preţul de pornire a licitaţiei de vânzare in dosarul execuţional vizat este mai mult decât generos, având în vedere atât situaţia juridică a imobilului, cât şi starea sa materială.
Deşi preţul de pornire a licitaţiei, stabilit de către instanţa se situează peste valoarea efectivă a imobilului, se acceptă sentinţa instanţei de fond, considerând că adevărata valoare a bunului se va reflecta în preţul de vânzare.
Totuşi, recurenta declară nefondat: „este absolut nelegal şi împotriva intereselor mele legitime modalitatea de efectuare si derulare a acestei executări silite, mai exact modalitatea in care acest imobil a fost evaluat de mai multe ori in dauna intereselor drepturilor mele, valoarea stabilita prin fiecare expertiza fiind tot mai mica”.
Afirmaţiile recurentei sunt nesusţinute din punct de vedere juridic iar răspunsul la aceasta obiecţiune a fost oferit deja de către instanţa de fond, in cuprinsul sentinţei: „In ceea ce priveşte criticile contestatoarei ca bunul supus executării nu ar putea fi evaluat decât o singura data, in cadrul procedurii de executare silita, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa, neexistând nici o dispoziţie legala care sa impună aceasta, bunul putând fi reevaluat in măsura in care procedura executării se întinde in timp iar in condiţii de instabilitate financiara valoarea bunurilor imobile se depreciază semnificativ.”’
Indicarea unui anumit preţ ca fiind valoarea reală a imobilului (atâta timp cat nu este in mod real motivata) nu poate fi luată în discuţie şi nu reprezintă decât o apreciere strict subiectiva a recurentei.
Instanţa de fond a realizat o apreciere obiectivă, pe baza probelor administrate stabilind că valoarea de piaţa a imobilului in discuţie este de 466.900 lei: „Pentru a se alege acest preţ de pornire, instanţa va avea in vedere faptul ca aceasta expertiza este cea mai actuala, raportându-se la valoarea din prezent a imobilelor, ce are in vedere si consecinţele devalorizării pieţei imobiliare. Totodată, aceasta valoare este in concordanta si cu valorile orientative a bunurilor din mun. Bistriţa ( stabilite prin expertize întocmite pentru camera notarilor), având desigur in vedere si neajunsurile ce au fost amintite chiar si de contestatoare prin cererea introductive, lipsa utilităţilor proprii sau lipsa legăturii la calea publica.”
Având in vedere faptul că în prezenta cauză s-au efectuat mai multe expertize, se consideră că opţiunea motivată a instanţei de stabilire a preţului de începere a licitaţiei in funcţie de ultima expertiză efectuată este legală şi temeinică.
Acesta este şi motivul pentru care intimata susţine concluziile instanţei de fond şi consideră că se impune menţinerea sentinţei atacate.
În drept s-au invocat disp. art.l12, 115, 274, 302 ind.1 si urmat. Cod proc.civ.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanţa de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.
