Dosar nr. 32668/212/2013
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Şedinţa publică de la 17 martie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE – jud.
JUDECĂTOR-
GREFIER –
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect aplicare penalităţi, promovat de apelanții pârâți …şi …, împotriva sentinţei civile nr.16583/11.08.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr.32668/212/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanţi … şi …, cu domiciliul procesual ales în ….
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentantul intimaţilor reclamanţi, avocat … conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, lipsind apelantele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, prin care s-a evidenţiat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile, după care:
Instanţa acordă cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii prezentei căi de atac, invocată de intimații reclamanţi în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul intimaţilor reclamanţi solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii promovării prezentei căi de atac şi respingerea apelului ca inadmisibil, cu obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, în temeiul art.178 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, solicită a se dispune obligarea apelanților pârâți la plata amenzii judiciare, faţă de exercitarea cu rea-credinţă a unei căi de atac.
Instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii promovării prezentei căi de atac.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin încheierea nr.16583/11.08.2014, Judecătoria Constanța a admis în parte cererea formulată de reclamanţii … şi …, în contradictoriu cu pârâţii …şi …, a obligat pe pârâţi la plata către reclamanţi a penalităţilor de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.2540/254/2008*, constând în punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de autorul …, a obligat pe pârâţi la plata către reclamanţi a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.32668/212/2013, reclamanţii … şi … au chemat în judecată pe pârâţii …şi …, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea debitorilor-pârâți, prin încheiere definitivă, să plătească o penalitate de 1.000 lei pe zi de întârziere, de la data scadenței și până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, în temeiul art.905 alin.2 C.pr.civ. și la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii, au arătat că prin sentinţa civilă nr.363/02.02.2012 a Judecătoriei Mangalia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 a Tribunalului Constanța în dosarul nr.2540/254/2008*, având ca obiect plângere fond funciar, tribunalul a admis recursul formulat de către reclamanţi, modificând în parte sentinţa civilă din fond, în sensul admiterii acţiunii promovate în contradictoriu cu … şi a dispus obligarea pârâţilor … și …să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de autorul …, astfel cum s-a validat prin Hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Constanța; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Au arătat că au depus la data de 11.09.2012 notificarea înregistrată sub nr.35228, prin care au notificat Comisiei locale de fond funciar Mangalia și Primarului municipiului Mangalia solicitarea de executare voluntara a sentinţei civile sus-menţionate, rămasă irevocabilă și, având în vedere ca pârâţii nu au executat în mod voluntar, au apelat la executarea silită, constituindu-se dosarul de executare nr.303/03.07.2013 al BEJA …, executorul judecătoresc îndeplinind procedurile legale specifice acestei faze a procesului civil, care au rămas însă fără ecou.
Astfel, culpa debitorilor pârâți este evidentă în neîndeplinirea cu bună – voinţă a obligaţiilor stabilite în mod irevocabil de către instanţă, iar legiutorul a prevăzut situaţia în care reclamanţii se aflau, respectiv neexecutarea obligaţiei de a face și, în acest sens, prevederile art.905 alin.1, 2, 4, 5, 6 C.pr.civ. sunt mai mult decât clare, rămânând in sarcina instanţei investite legal, de a stabili cuantumul penalităţilor pe zi de întârziere de la 100 lei la 1.000 lei.
Au solicitat suma de 1.000 de lei/pe zi de întârziere, având în vedere faptul ca debitorii-pârâţi din cauză nu își îndeplinesc obligaţiile legale stabilite și pe cale judecătorească încă din data de 11.09.2012, când au depus notificarea înregistrată sub nr.35228. Inacţiunea persoanelor chemate în judecată este atât de gravă, încât trebuie sancţionată cu suma maximă prevăzută de legiuitor, respectiv 1.000 lei, dat fiind faptul că este vorba în realitate de nerespectarea dreptului la proprietate, iar această atingere adusă dreptului reclamanţilor continuă încă de la data preluării în mod abuziv de către regimul comunist.
În drept, au invocat art.148 – 152, 197, 902, 905, 451 și 411 C.pr.civ., art.1527-1528 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și declinarea în favoarea Judecătoriei Mangalia, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, au arătat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială aparține judecătoriei de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Mangalia. Pe fondul cauzei, au arătat că, în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr.363/02.02.2012 a Judecătoriei Mangalia rămasa irevocabila prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 a Tribunalului Constanța, reclamanţii au fost invitaţi la data de 09.01.2014 la sediul Primăriei Municipiului Mangalia şi, cu acea ocazie, a fost încheiat procesul verbal nr.1316/09.01.2014, prin care s-a consemnat poziţia ambelor părți litigante, astfel: reclamanţii au solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, iar reprezentanţii autorităţii publice locale au precizat că acest amplasament este ocupat de proprietari/posesori ale căror acte de proprietate/posesie au fost încheiate înainte de data transferului moștenitorilor reclamanţi din anexa 23 (despăgubiri) în anexa 22 (acordarea în natură); pe de altă parte, titlurile persoanelor ce ocupă terenul (proprietate/posesie) au fost anterior reconstituite în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive și irevocabile.
De asemenea, în cadrul acestui proces-verbal s-a consemnat poziţia autorităţii publice locale obligate, în sensul că vor face toate demersurile necesare inventarierii unui teren liber de sarcini, în suprafaţă de 5 ha, cu caracteristici corespunzătoare celui dispus a fi retrocedat de către instanţa de judecată, or, față de situaţia juridică a terenului ce face obiectul hotărârilor judecătorești, în mod evident …și Comisia Locală se află în imposibilitate obiectivă de a atribui la acest moment în natură terenul, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică întocmit.
În drept, au invocat dispoziţiile art.205 și urm. Cod de procedură civilă.
Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța şi respingerea apărărilor formulate de pârâţi prin întâmpinare. Au arătat că apărările privind imposibilitatea obiectivă de a atribui terenul pe vechiul amplasament, au fost invocate și în cadrul soluţionării dosarului civil 2540/254/2008*, dar au fost cenzurate de instanţa de recurs, care a stabilit clar obligaţiile pârâților. Mai mult decât, în cadrul soluţionării fondului, reclamanții au susţinut că o suprafaţă de aprox. 21.000 mp este liberă și pot fi puși în posesie pe acea porţiune, însă pârâții tot opun faptul că terenul la care sunt îndreptățiți este ocupat de posesori, or, pârâţii au grave carenţe legale dacă în cadrul unui litigiu civil susţin că posesorul, și nu proprietarul unui teren, este mai puternic decât titlul opus de către reclamanți. Au solicitat să se observe reaua-credinţa a pârâţilor, care își utilizează poziţia de forţă şi arată că prin adresa nr.79800/23.12.2013 i-au invitat pe reclamanți să se prezinte în data de 09.01.2014 ora 13.00 în vederea punerii în executare a sentinţei civile irevocabile, însă, după 2 ore și 45 de minute, reprezentanţii pârâţilor ajung la concluzia că sunt în imposibilitate de a efectua punerea în posesie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În şedinţa publică din 31.03.2014 instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.
În considerentele sentinței, prima instanță a reţinut că prin sentinţa civilă nr.363/02.02.2012 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr.2540/254/2008, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii … şi … în contradictoriu cu pârâţii …, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa și …. Au fost obligaţi pârâţii să pună în posesie pe reclamanţi cu terenul în suprafaţă de 21.818 mp, teren identificat prin indicativul 5 în cadrul planului de încadrare în zonă depus la dosar şi care face parte integrantă din sentinţă, teren identificat şi prin expertiza efectuată în cauză de expert topocadastral, sau pe un alt amplasament în caz că nu este posibilă prima variantă. A fost respins capătul de cerere privind obligarea Primarului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. Prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.2540/254/2008*, irevocabilă, a fost respins ca nefondat recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Mangalia şi …, a fost admis recursul formulat de recurenţii … şi … și s-a modificat în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că au fost obligaţi pârâţii să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de către autorul …, astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate și au fost obligaţi intimaţii pârâți către recurenţii reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
La data de 20.06.2012 a decedat numitul …, conform certificatului de deces seria DS nr.440177/21.06.2012 emis de Primăria Muncipiului Constanţa, calitate de moştenitor având reclamanta …, conform certificatului de calitate de moştenitor nr.48/26.07.2012 emis de BNP ….
Ca urmare a cererii formulate de … şi …, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a Încheierii nr.10375/12.07.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.17656/212/2013, prin care s-a încuviinţat executarea silită, a fost pornită executarea silită împotriva pârâţilor din prezenta cauză, formându-se dosarul de executare silită nr.303/2013 BEJ …. Încheierea de încuviinţare a executării a fost comunicată pârâţilor la data de 30.09.2013, conform dovezilor de comunicare.
Potrivit art.905 alin.1 C.pr.civ., dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi de către instanţa de executare.
Conform alin.2, când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
În cauză, prin probele administrate pârâţii nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiei stabilite în titlul executoriu.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 09.01.2014 între reclamanţi şi Comisia Locală de Fond Funciar Mangalia, reclamanţii au solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, conform titlului executoriu, iar reprezentanţii autorităţii locale au precizat că acest amplasament este ocupat de proprietari şi posesori ale căror acte de proprietate sau de posesie au fost încheiate înainte de data transferului moștenitorilor reclamanţi din anexa 23 reprezentând acordarea de despăgubiri, în anexa 22 reprezentând acordarea în natură, iar o altă situaţie se referă la faptul că pe acelaşi amplasament există şi alţi proprietari, al căror drept de proprietate a fost reconstituit în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Totodată, s-a arătat că prin serviciile de specialitate se vor face toate demersurile necesare inventarierii unui teren liber de sarcini în suprafaţă de 5 ha, care să corespundă ca şi categorie de folosinţă celui dispus a fi retrocedat de către instanţa de judecată.
De remarcat, sub un prim aspect, este faptul că prin titlul pronunţat de Tribunalul Constanţa, astfel cum a fost redat mai sus, pârâţii au fost obligaţi să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de către autorul …, astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de Comisia judeţeană de fond funciar Constanţa. Nu a fost menţinută dispoziţia Judecătoriei Mangalia, în sensul punerii în posesie pe un alt amplasament în caz că nu este posibilă prima variantă.
Pe de altă parte, este de observat că aspectele invocate de pârâţi prin apărările formulate, în sensul că terenul este ocupat în parte, au fost invocate şi în cauza în care au fost pronunţate hotărârile puse în executare, au fost analizate de instanţa ce a pronunţat titlul, astfel că nu mai pot fi repuse în discuţie fără a înfrânge puterea de lucru judecat a deciziei pronunţate de tribunal şi rămasă irevocabilă.
Pentru considerentele arătate, reţinând că pârâţii nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu şi faţă de dispoziţiile legale menţionate, prima instanţă a constatat că aplicarea penalităţilor de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu este corespunzătoare, astfel că a admis în parte cererea şi a obligat pe pârâţi la plata către reclamanţi a penalităţilor de 500 lei pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, constând în punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de autorul ….
În baza art.453 C.pr.civ., a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru, reţinând că nu s-a făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocat şi a respins cererea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, pârâții au declarat apel.
În motivarea cererii de apel, au reluat susținerile din fața primei instanțe, invocând imposibilitatea obiectivă de punere în executare a hotărârii judecătorești, faptul că instanța nu a analizat dacă neexecutarea s-a făcut cu rea-credință, că HCJ nr.489/2007 nu identifică terenul în modalitățile prevăzute de Legea nr.18/1991, ci aprobă doar suplimentarea anexei 22 cu 5 ha pentru autorul …, că este vorba de o suprafață enorm de mare – 5 ha teren în intravilan deși Legea nr.18/1991 are ca obiect terenurile din extravilan, iar pe de altă parte intimații reclamanți au refuzat în mod constant a primi în compensare un alt amplasament aflat eventual la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Mangalia.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, aplicarea amenzii judiciare față de apelanți pentru exercitarea cu rea-credință a unei căi de atac și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța sesizată în condițiile art.905 C.pr.civ. se pronunță prin încheiere definitivă, adică fără cale de atac. Autoritatea locală a exercitat cu rea-credință o cale de atac neprevăzută de lege, deși beneficiază de apărare specializată, motiv pentru care se impune amendarea apelanților. Pe fond, au arătat că este evidentă culpa debitorilor pârâți în neîndeplinirea de bună voie a obligațiilor stabilite în mod irevocabil de instanța judecătorească, iar legiuitorul a reglementat prin art.905 C.prciv. situația de față, respectiv neexecutarea obligației de a face.
Apelanții nu au formulat răspuns la întâmpinare.
Investit cu soluționarea cererii de apel, tribunalul reține următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.2540/254/2008*, pârâții din prezenta cauză au fost obligați „să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5 ha, pe vechiul amplasament deţinut de autorul …, astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța”, așadar este vorba de o obligație de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.
Această situație este reglementată de art.905 C.pr.civ. care, în alin.2, prevede că „instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților”, prin urmare încheierea dată nu este apelabilă, astfel cum, dealtfel, în mod corect a menționat și judecătoria în dispozitivul încheierii.
Potrivit art.457 alin.1 C.pr.civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, așadar, în condițiile în care legea prevede în mod expres caracterul definitiv al încheierii pronunțate în condițiile art.905 alin.1 C.pr.civ., apelul exercitat împotriva acesteia este inadmisibil.
De altfel, această reglementare nu are caracter de noutate, deoarece și în concepția vechiului cod de procedură civilă de la 1865, încheierea prin care se stabilea plata unei amenzi civile de către debitor pentru neexecutarea obligaţiei de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, era irevocabilă (art.5803 alin.1 C.pr.civ. 1865).
În acest context, se pune și problema exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către pârâți, în acest scop prevederile art.12 alin.2 C.pr.civ. dispunând că „partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare”. Obligarea la despăgubiri are un caracter esențialmente reparatoriu, în timp ce obligarea la plata unei amenzi are un caracter exclusiv sancționator, amenda urmând să fie achitată de autorul abuzului de drept față de stat.
Potrivit art.187 alin.1 pct.1 lit.a C.pr.civ., instanța va putea sancționa cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei „exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice”. Într-o astfel de ipoteză se încadrează și exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus, mai ales că pârâții au beneficiat de apărare calificată.
Pentru considerentele expuse, va fi admisă cererea formulată de intimații reclamanți și se va dispune amendarea apelanților pârâți cu suma de 200 lei.
De asemenea, în temeiul disp. art.453 alin.1 C.pr.civ. apelanții aflați în culpă procesuală vor fi obligați către intimați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul promovat de apelanții pârâți …şi …, împotriva sentinţei civile nr.16583/11.08.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr.32668/212/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanţi … şi …, cu domiciliul procesual ales în …, ca inadmisibil.
Dispune aplicarea amenzii judiciare de 200 lei faţă de apelanţii pârâţi.
Obligă apelanţii pârâţi către intimaţii reclamanţi la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.03.2015.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud. fond
Red./tehnored. dec. apel jud. 16.04.2015/5 ex.
